Sa fii fericit!

Acum imi dau seama de fapt ca ar fi trebuir sa fie ''fericita'', dar, pana la urma, nu conteaza, ca e vorba de suflet aici... Azi chiar asta am facut. Am constientizat iar ca sunt fericita si am fost recunoscatoare pentru asta. Suna ceva simplu? Nu e mereu. Doamne, cat de greu imi era inainte sa constientizez ca am momente de liniste, de fericire, ca am ceea ce altii isi doresc din inima, ca am ce imi trebuie. Si nu cred ca sunt singura si nici de blamat nu putem fi. Suntem impinsi din toate partile sa ne dorim mai mult, vedem peste tot articole despre ''cum sa fii mai fericita'', ''motive ca sa fii fericita'' si suna stupid, dar pentru un om orbit de toate din jur, care nu mai are timp de el si de sufletul lui, este greu; si trei randuri de genul asta ii pot deschide ochii.

Urata, in special, orbeste: esti in lume, intre oameni, dar dupa un zid transparent - ei te vad, dar nu te percep asa cum esti, iar tu ii vezi, dar nu te atinge nimic din lumea lor. Apoi mai orbeste supararea, nascuta de oriunde ar veni: te face sa nu mai vezi clar, sa pui ego-ul inaintea oricaror lucruri frumoase.

Asta e cea mai frumoasa urare, mai ales pentru un om care inca nu stie ce inseamna. Desi, daca stau sa ma gandesc mai bine, un om inca orb va trancani un gand cateva cuvinte de bine la urarea ta venita din inima. But still...

Lav