Plus ca nu aveam pe mine haine groase, la indemnul lui D., care mi-a zis frumos ca imi va fi prea cald cu geaca de iarna. Ei bine, gri-ul de afara imi intrase in oase si palcurile de zapada din munti aratau ca e treaba serioasa, nu gluma. Urma sa imi iau o geaca din Brasov, ce putem sa fac? Din fericire, imediat ce trenul a iesit din munti, ni s-a aratat un cer superb deasupra Brasovului, albastru ca cel mai albastru de vara.
Dar frig tot era! Asa ca am plecat sa cautam un magazin de unde sa imi iau o geaca... si pana la urma m-am pricopsit cu un pulover de lana super calduros, de 1 leu, de la second; de fapt am luat doua, dar cand ne-a spus vanzatoarea ca totul face 2 lei, ne-am uitat ca si cand ne-ar fi injurat. ''Cum adica... vreti sa spuneti 20 de lei?'' ''Nu, 2 lei.''. :)):D Pentru a nu pierde timp pretios, am luat un taxi si am ajuns la dealul nostru - de fapt, dealul sub care se afla catacombele, cel de langa biserica Sf. Bartolomeu.
Spre marea mea rusine, mi-a fost frica sa urc pana sus! Nu stiu exact de ce, dar imi era frica sa nu alunec si sa cad pana jos... or fi fost multele kilograme in plus cele care ma faceau sa ma simt ca un hipopotam greoi, faptul ca am nevoie acuta de ochelari (ametesc usor si nu vad bine nici de aproape) sau faptul ca nu mai sunt obisnuita sa ma catar, cert e ca m-am lasat pagubasa si m-am oprit undeva pe la mijloc. D. s-a suparat. Dar de unde m-am oprit, am facut cateva poze frumoase...
Superbele varfuri inzapezite de pe Piatra Mare. D a zis ca o sa ma duca odata acolo, iar eu i-am promis ca voi urca; ramane de vazut daca o sa ma ia si daca o sa urc :P
Cetatea din Brasov...
O bucatica din deal si Tampa. De data asta nu am urcat pana acolo din lipsa de timp - ramane pe alta data.
Tot pe deal, dar ceva mai relaxata.
Cand am coborat, D. s-a oprit pe marginea drumului sa trimita un mail, iar eu am facut poze vegetatiei... si am descoperit comori. De fapt, nici nu ma asteptam la altceva. Cand voi punele pozele pe blog, o sa pun si link aici. Apoi am fotografiat si biserica.
Nu stiu de ce, insa dintre toate lacasele de cult - ca sa zic asa -, bisericile lutherane si catedralele catolice imi inspira cea mai multa liniste, pace interioara si o anumita siguranta.
Cateva detalii si placuta explicativa.
Apoi am luat-o noi frumos pe strada Lunga, pana in centru. Si un lucru e sigur! Strada Lunga, e lunga, fratilor. :))
Pe drum am observat si fotografiat detalii superbe sau...
...ciudatenii precum casa de mai sus. Fix ca nuca in perete sta acolo, intre cladiri vechi si la doi pasi de cetate, dar sunt sigura ca proprietarul e foarte mandru de el.
Universitatea.
D. in piata Sfatului
Eu, plina de inspiratie. Intrasem intr-o stare de concentrare speciala, care aparea numai atunci cand vanez cate o imagine - mai ales ca nu mai facusem fotografii de aproape un an. :) Si exact atunci fotografiam...
...celebra cladire si doamna aceasta in negru care vorbea la telefon. Nu stiu altora cum li se pare, dar mie imi place.
Era extrem de placut, era cald si multa lumina, batea un vant bland si culorile erau vibrante. As face si o observatie despre oameni; sunt mai linistiti, mai multumiti, mai curat si mai variat imbracati... stiu ca poate parea ciudat ce spun, dar cat am mers pe strada, nu am auzit adolescent care sa tipe asa cum intalnesti la tot pasul in Bucuresti, nu erau atat de multe haine cernite sau identice ca aici, nu erau atatea priviri in pamant. Iubesc Bucurestiul si il vad altfel decat majoritatea, insa e mult mai gri, iar oamenii par, in mare parte, trasi la xerox.
Asta-i poza explodata. Eu asa ii zic; nu stiu exact ce s-a intamplat, dar e un accident/experiment interesant, pentru ca totul pare desenat si pictat, nicidecum o poza. Apoi, cum drumetilor li se si face foame de la atata drum, mai ales unor sedentari ca noi, am ales sa mancam ceva, undeva, intr-o camaruta fix din dreptul carutei.
Inauntru cald, o atmosfera placuta si nu fum de tigara, deci un mare plus. Am mancat cea mai buan pizza si am hotarat ca mergem la second-ul de unde am luat puloverul ca sa mai cumparam cate ceva pe care am pus ochii. Ca o observatie, as zice ca merita oricand sa fac o excursie de o zi in Brasov numai pentru shopping; am vazut super rochii de ocazie la super mici preturi (a fost un chin sa imi aleg o rochie ok ca aspect si ca pret, pentru nunta verisoara-mii). Deci ramane pe lista: shopping in Brasov, neaparat - sau nu neaparat, dar ca experienta. :)
La usa se aciuase o mata. Nu stiu daca vazul pisicilor este atat de bun incat sa vada printr-o usa de sticla in care se reflecta soarele si pe care noi, oamenii, il percepem ca pe o oglinda... dar daca nu, atunci mata se admira serios in oglinda, si ea. :)))
La nici 2 minute de cand am iesit din pizzerie, cerul s-a intunecat. Pa-pa pulover, am grabit pasul spre universitate si cand am vazut ca sta sa ploua, am cautat un taxi. Din fericire, ne-am urmat in el tocmai cand a inceput sa ploua. Dar ce ploaie? Ploaia in sine a durat 2 minute, apoi a urmat grindina, apoi ninsoare...
...astfel ca in nici 3 minute, totul era alb. Si cand spun totul, vreau sa spun totul. A fost cea mai ciudata zi, cu trei anotimpuri ingramadite in 5 ore. Am ajuns la gara exact cand vifornita s-a oprit, adica in vreo 7 minute, dar nu am mai stat, si am luat trenul de 17:10.
In tren m-am uitat inapoi - in Brasov aparuse iar soarele si ne-a insotit frumos si in munti. Era un cer cristalin si luminos cum rar am mai vazut. Am dormit ceva timp, insa era seara si incepusera telefoanele cu felicitari; eu si uitasem ca e ziua mea. Apoi am citit jumatate de carte...
...cu greu, din cauza tipului de vis-a-vis. Pe mine ma enerva nitel, dar D. a fost foarte impresionat. De ce? Pai tipul a pus muzica pe telefon... mai precis rapsodia lui Porumbescu, apoi muzica usoara romaneasca din anii 80. Poza de mai sus nu e pt mine, ci pt tipul ala. :))
A fost una din cele mai frumoase zile.
Me, 33, happy,
Lav
0 Comentarii