despre cum am gustat aerul de primavara

azi a fost 1, prima zi de primavara. si chiar asa a si fost. o zi blanda, nu neaparat calda, insa insorita, fara urma de nori. cu cer senin in care numai bine puteai sa te pierzi si multa multa lumina. am mers voiosi si foarte devreme la gradinita, pornind pe trotuarul insorit - imi era dor de soare, sa ne atinga cu razele, sa ii simtim caldura pe obraji.
la intoarcere nu le-am mai pus caciulile si fularele. mergeam oricum pe la soare ca sa profitam din plin. mihai inspira adanc, pe nas. stiam ca face ceva.
''ce e, mihai''
''nimic. gust aerul''
am zambit. numai lui putea sa ii vina ideea asta, desi nu ma mir; de multe ori i-am invata sa simta vremea, am transformat anotimpurile in senzatii si i-am indemnat sa experimenteze.
''vai, mami. dar ce... dar ce imi place aerul asta.''
si inspira adanc in continuare.
''ia gusta si tu. uite cum fac'' si trage adanc aer in piept, cu gurita inchisa, apoi il tine vreo 2-3 secunde, dupa care ii da drumul, incet, pe gura. ''e dulce, mami. aerul de primavara e dulce.''
fac si eu la fel.
''si proaspat... si racoritor'' adaug eu.
''si cald'' spune si mariuca.
''daca va tine cateva zile vremea asa, se va usca pamantul in padure si vom putea merge.'' concluzionez eu, simtind ca imi incolteste in inima un dor uitat de pamant proaspat, curat, reavan si ma intreb daca nu cumva ghioceii au inflorit deja in padure.
ei pareau ca uitasera, dar s-au bucurat oricum.
eu am zambit si am privit inainte.
ne asteapta aventuri noi si in anul acesta.

 

xoxo

lav