33+1 dupa 30

30 a venit ca toti anii de dupa 20. nu a adus nimic nou, nici un fior, nici o intrebare, nici o temere, asa cum credeam, asa cum citisem ca se intampla. 31 a venit cu noi inceputuri, cu o boare ciudata, cu un parfum necunoscut, cu intuitia ca ceva se intampla sau se va intampla, insa orbecaiam in continuare. 32 a fost precedat de o recladire din temelii si am trecut peste moment cu bine si cu forte noi; revitalizant, reconfortant, ca o floare in sfarsit iesita din pamant dupa o iarna grea. azi a venit 33. e complet, rotund, frumos. a venit cu siguranta si cu idei. si cu gandul ca mai e mult de lucru. si cu intuitia ca e ceva acolo, ceva care inca asteapta... insa nu foarte mult timp de acum incolo. pana sa vina 33 stiam deja ca timpul e acum, ca mai tarziu poate sa nu mai vina, ca mai tarziu inseamna deziluzie si lucruri pierdute si inutile. 33 imi spune pe sleau ca acum e momentul, ca mai tarziu va fi prea tarziu. 33 a marcat inchiderea unui cerc si pornirea de la capat; trenul a oprit in gara pentru un timp si apoi, cand a pornit, m-am urcat si eu in el cu entuziasm, desi stiu ca ceea ce nu am avut pana acum, nici nu voi avea vreodata – dar, poate, cel putin, voi invata din greseli. 33 nu e inceputul unui sfarsit. 33 e numai un inceput.


pace,
lav

Trimiteți un comentariu

2 Comentarii