de-ale mele

33+1 dupa 30

30 a venit ca toti anii de dupa 20. nu a adus nimic nou, nici un fior, nici o intrebare, nici o temere, asa cum credeam, asa cum citisem ca se intampla. 31 a venit cu noi inceputuri, cu o boare ciudata, cu un parfum necunoscut, cu intuitia ca ceva se intampla sau se va intampla, insa orbecaiam in continuare. 32 a fost precedat de o recladire din temelii si am trecut peste moment cu bine si cu forte noi; revitalizant, reconfortant, ca o floare in sfarsit iesita din pamant dupa o iarna grea. azi a venit 33. e complet, rotund, frumos. a venit cu siguranta si cu idei. si cu gandul ca mai e mult de lucru. si cu intuitia ca e ceva acolo, ceva care inca asteapta... insa nu foarte mult timp de acum incolo. pana sa vina 33 stiam deja ca timpul e acum, ca mai tarziu poate sa nu mai vina, ca mai tarziu inseamna deziluzie si lucruri pierdute si inutile. 33 imi spune pe sleau ca acum e momentul, ca mai tarziu va fi prea tarziu. 33 a marcat inchiderea unui cerc si pornirea de la capat; trenul a oprit in gara pentru un timp si apoi, cand a pornit, m-am urcat si eu in el cu entuziasm, desi stiu ca ceea ce nu am avut pana acum, nici nu voi avea vreodata – dar, poate, cel putin, voi invata din greseli. 33 nu e inceputul unui sfarsit. 33 e numai un inceput.


pace,
lav

About Lavinia

Am două pisici, doi copii, oameni pe care îi iubesc și o lume maaare în care vreau să trăiesc frumos. Îmi place să învăț mereu câte ceva nou, iubesc depărtările, Luna, norii, copacii, filmele vechi și cărțile mai puțin cunoscute. Mare amatoare de smoothie și fursecuri. Îndrăgostită de cărți, stele, lucruri vechi, struguri, gutui și pisici. =^.^=

2 comments:

anca spunea...

33 e magic. E... de acum inainte sunt EU.Ani frumosi si buni iti doresc!

Lavinia spunea...

Multumesc, Anca. Da, exact asa ii simt si eu... :)

Un produs Blogger.