As time goes by (1): Eu

Ieri seara, cand scriam postul anterior, mi-am dat seama cat de sec a devenit blogul asta. Acum un an scriam 90% numai despre mine si copii, acum scriu 90% despre orice altceva decat cele doua subiecte. :)
Sa fie de bine? Sa fie de rau?
Tind sa cred ca e spre bine, pentru ca atunci aveam niste probleme pe care trebuia sa mi le exteriorizez. Anul acesta am trecut in alta etapa... si cand scriu asta imi sta pe limba gustul divin al unui smoothie cu dovleac pe care tocmai l-am terminat si ma gandesc la sanatatea mea si la cata cola si pepsi (Doamne, ce gusturi oribile aveau!) beam acum un an si la cate smoothie-uri am bagat anul acesta... deci, da, categoric e spre bine. :)
Adevarul e ca pe parcurs m-am cam si pierdut, eu cea din mine. Am uitat o mare parte din ideile pe care le aveam, le-am lasat deoparte, m-am afundat in lucru si stim ce se intampla de aici. Stres, mult stres, extrem de mult stres. Atat de mult ca, desi interactionez cu copiii toata ziua, am ajuns sa imi fie dor de ei; si asta pentru ca e genul acela de interactiune sec: mancare, culcare, spalare, dus la gradi, etc. Iar pe copii, daca ai ajuns sa ii ''pierzi'' 100%, nu ii mai poti lua inapoi.
Ca o paranteza, trebuie sa scriu ca partea buna a acestei perioade e ca am inteles ca stresul nu va disparea atat timp cat nu fac nici macar o faramita din ceea ce imi place si nu termin tot ce am sau simt ca am de facut; iar chestia asta pot sa mi-o scriu pe un bilet sa o vad toata ziua la birou, pentru ca e adevarata, Pana la urma e vorba de acel putin timp pe zi pe care trebuie sa ti-l aloci tie insati, pasiunilor tale, lucrurilor care iti aduc placere, iar totul are logica privit astfel.
In alta ordine de idei, nu trebuie sa uit de copii si nici de mine. Asta, ca sa-mi fie bine. Na, ca rimeaza. Si tot asa, scriind, imi dau seama ca desi am folosit o multime de cuvinte, nu am surprins nici o evolutie si nu am scris despre mine. Mine, adica eu...
Vara si toama asta au stat sub semnul schimbarilor. Schimari mari si pentru mine si pentru cei mici. Dar despre ei, intr-o postare viitoare. Cat despre mine, am in fata o incercare uriasa - aceea de a deveni mai organizata; am timp limitat la dispozitie, foarte multe de facut si... la capitorul mobilizare&co. pierd mult.

La treaba, deci!
Lav

Comentarii