dupa masca de fata

draga eu,
nu am inteles niciodata cum ar putea cineva sa treaca zilnic prin chinul de a-si umple fata cu creme si fond de ten si pudra. un fel de zidire moderna a chipului. o masca de fata nesanatoasa, menita sa ne faca frumoase. ziceam ca nu am inteles... asta pana nu am incercat. si pe zi ce trece, parca ideea ma atrage din ce in ce mai mult. odinioara numai gandul m-ar fi sufocat. acum gasesc ca este o metoda la indemana de a te ascunde. da cu creme ca sa nu iti strici pielea de tot, da cu fond de ten, da si cu pudra, blusher, baga machiajul si voila! o sa fii frumoasa, toti te vor privi, vai dar ce bine arati, tu le vei zambi in schimb si numai tu vei stii ce e in sufletul tau de fapt. asta pentru ca oamenii vad masca. si le place. si e tot ce le trebuie. nu vor sa stie mai mult. si poate ca la un moment dat lucrul acesta ajunge sa iti faca bine si tie. te oglindesti in ochii lor admirativi si parca uiti ca ai ceva, ceva ascuns, un cutit care te impunge in inima de cate ori faci o miscare gresita, de cate ori te demachiezi, de exemplu.
dupa cum ziceam, ideea imi surade din ce in ce mai mult. un fel de zidire moderna a chipului, ziceam la inceput. poate ca toate suntem niste ane pierdute si sacrificate. poate.

eu si refularile mele mentale,
lav

Trimiteți un comentariu

3 Comentarii