Vanatai si muscaturi de tantari

Acum vreo doua saptamani mi-am dus copiii la parintii mei, pentru vacanta de 2 saptamani. Amandoi aveau vanatai si urme de muscaturi de tantari; ba chiar la Maria se infectase una din ele, dar era sub tratament. Imi aduc aminte ca mama m-a mustrat oribil, spunandu-mi ca am cei mai neingrijiti copii pe care i-a vazut si sa ea nu iese cu ei la plimbare nicaieri. Si am inghitit cu greu critica, gandindu-ma ca poate are dreptate, poate am gresit ca nu am cazut prada terorii muscaturilor de tantari si ca poate ar fi trebuit sa am mai multa grija de ei, sa nu cada.

Asta pana am gasit azi, din intamplare, articolul "What’s Black and Blue and Happy All Over? Ask Your Child’s Doctor", pe blogul lui Lenore Skenazy... Nu ma mai deranjeaza ca ai mei copii au genunchii rupti si vanatai: imi place ca se joaca afara si se harjonesc, alearga, sar, se catara. Si desi au pantaloni scurti pana sub genunchi, tot se intampla sa faca vanatai. Ii multumesc in schimb lui Dumnezeu ca sunt sanatosi, ca pot face asta si ca nu sunt atat de obsedati de tv si computer incat sa nu mai doreasca sa iasa afara.

Cat despre tantari... stim cat de toxice sunt substantele pe care le contin produsele contra - chiar zilele trecute citisem un articol in care scria ca spray-urile/cremele impotriva tantarilor nu se aplica decat o singura data pe zi; mea culpa ca nu am reusit INCA sa fac o solutie eco, dar sunt multe lucruri pe care inca nu le-am facut. Desi luam masuri, tantarii continuau sa vina; atacul lor a incetat brusc in momentul in care s-au stropit copacii de pe strada.

Peace & love,
Lav