Ziua mea a fost "mai multe zile"

         Anul acesta, ziua mea a fost... cum să spun altfel... mai multe zile. Euforia m-a apucat de miercurea trecută şă văd că încă mă ţine - pentru ce euforie, nu ştiu sigur să explic, dar, după cum vorbeam de dimineaţă cu o prietenă, presupun că e pentru că trăiesc; trăiesc, mă simt bine şi sunt foarte fericită, iar dacă astea nu sunt motiv de fericire, nu ştiu care altele ar putea fi.
         Anul acesta demonul aniversărilor blazate m-a ocolit, nu ştiu prin ce miracol - deşi îl bănuiesc. Am primit cadouri de la oameni dragi, mi-am făcut eu mie nişte cadouri superbe şi în general am petrecut foarte bine. Duminică mi s-a cântat şi am mâncat tortul; la momentul cu "cine să trăiască" eu am cântat "Mihai si Maria...", iar Mihai a fost foarte surprins, apoi, pentru că Maria a vrut să stingă lumânările încă dinainte de cântec, am tras o suflare de era sa se împroaşte tot tortul. Luni, fix la dată, am fost în pădure, aici, aproape, am făcut poze, am explicat copiilor o mulţime de lucruri, am găsit un cuib de veveriţe din care se auzea chiţaitul puilor, Mihai a găsit un exoschelet de gândac care acum se odihneşte pe noptiera mea :D, am văzut urmele zăpezii pe câmp şi în pădure. Apoi am primit "liber" şi am fost în oraş să fac cinste. The End.

33 de lumânări dogoresc precum un şemineu. Şi nu glumesc!

Traaa laaa laaaa...

Pentru că îmi plac foarte mult cartofii prăjiţi, am primit un micuţ şi drăguţ aparat care îi face... în 10 minute.

Clasica imagine cu pantofii mei sport... Să trăiască şi ei, că au deja vreo 10 ani şi nu au cedat; sunt, în continuare, cei mai buni pantofi de vară şi iarnă.

Cu copiii, pe câmpie...