Ridicarea zmeului in Plumbuita si vizita record in parculete

         Sambata asta a fost o zi plimbareata rau de tot. Am plecat cam tarziu de acasa, partial din vina mea, dar, cu tot cu plansetele si istericalele, totul s-a sfarsit cu bine, asa ca... vorba vorbei, totul e bine, daca se termina cu bine. :D Aaa, ce ziceam?
         Am luat rucsacul cu o paturica, apa, gustare, masinute, o minge, zmeul si am plecat spre parcul Plumbuita - initial vroiam sa mergem in curtea scolii, tocmai pentru ca cei mici erau deja putin obositi, dar era inchisa.


         Am luat buzul (autobuzul, de fapt troleibuz) si am ajuns la parc, unde am mers prin zona amenajata in stil japonez, cu poduri rotunde si alei ondulate, pana am ajuns la fantana arteziana.


         Ne-am intors apoi intr-un luminis imprejmuit de garduri vii, loc foarte larg in care copiii se puteau juca in voie iar noi puteam alerga suficient cat sa ridicam zmeul.


         Prima oara am incercat eu, numai ca vantul nu prea a tinut cu noi. Nu batea mereu, ci din cand in cand... moment in care zmeul cadea, logic. Maria era plansa toata, vroia ea sa ridice zmeul si nu a fost multumita nici cand i-am dat ei guta ca sa fuga dupa mine. Data viitoare, pe vant mult mai bun sper, o voi lasa pe ea saincerce sa il ridice - si pe Mihai la fel.



         Apoi a fost randul lui Daddy sa alerge cu zmeul. Eu nu mai puteam... Dupa cum i-am spus si lui, simteam ca I'm too old for this. Dupa aia, mult mai tarziu de fapt, mi-am dat seama ca ma vad mai baba decat sunt.




         Din cand in cand, o mai chemam pe Maria pe patura, cu mine, ca sa se odihneasca. Mihai mi-a luat "baticul" si il purta foarte constient de sine.


Mami o pupiceste pe Mariuca. Mariuca papa nasul lui mami. :))


         Mihai a mancat gustarea fara comentarii, balota biscuite dupa biscuite. Maria, destul de ciudat pentru ea, a tot vorbit si a papat mai putin. "Raul" nu a vrut sa imparta cu ea ultimul biscuite, ci si l-a indesat repede pe tot in gura. De data asta, Papa-Ciocolata aka Mihai (porecla nascuta din marea lui dragoste pentru... ciocolata) a papat mai mult decat Papa-Lapte aka Maria (nu ca r fi bleguta, ci pt ca papa... lapte, ca bebelusii).



         Mingea asta am cumparat-o saptamana trecuta si e foarte haioasa. A devenit mingea noastra de deplasari, vad, pentru ca am inaugurat-o la o iesite la padure.


         Aaa, cand e vorba de fete, fete mari, mai ales, Mihai se poarta... ca baietii. Acum cateva luni sora mea l-a intrebat (ca un adult inteligent ce este, desigur) daca ii plac fetele si el a raspuns ca da, dar mai ales alea mai mari si slabe. Nu vad de ce un copil de 4 ani ar trebui intrebat daca ii plac cei de sex opus, dar in fine, vad ca multora le place sa faca chestia asta... numai si ca sa faca mai apoi haz de raaspuns. Ei bine, nu era nevoie de raspuns neaparat, pentru ca el oricum se purta asa in preajma fetelor care ii placeau... Se opreste imediat din activitate si merge spre ele cu un zambet as zice tamp pe chip... Ca baietii. Mai sus, mergea spre ele si parca le dadea tarcoale :)). Ma mir ca nu a vorbit cu ele, pentru ca de obicei face si comentarii haioase.


         Au urmat cateva lectii de fotbal, prin care Daddy i-a invatat cum sa dea cu piciorul in minge in asa fel incat sa se ridice foarte mult inspre cer. Mihai a abandonat in momentul in care a venit si Maria si a plecat sa analizele iarba si diferite chestii. Maria insa a fost un elev foarte constiincios. Era deja un pic mai odihnita, pentru ca statuse pe mine, pe paturica, vreo 15 minute.



         Apoi am plecat spre casa, iar copiii au fost urniti foarte greu. Am luat la rand toate parculetele mici dintre blocuri. Maria s-a dat in invartitoare care e preferatata ei, alaturi de leagan.




         S-a dat si in tobogan si a fost foarte ok, era foarte vesela si fericita. Ei de obicei ii este cam teama pe tobogane.


         Mihai a intrat in trenulet. Se vede ca e neam de cfr-ist (stabunicul din partea mea a lucrat la CFR).


         Ne-am mai oprit din nou pe marginea lacului Plumbuita, din pacate in harmalaie crunta de manele, de la o nunta de tigani. Sa asculti, fara voia ta, tobele, trompeta aia insuportabila si versurile neinteligibile ale manelelor mi se pare a fi o tortura crunta.


         La final am ajuns si prin parcul de langa noi, unde i-am dat cate 10 minute in "saritoare". Le-a placut, dar mai vroiau, desi erau franti de oboseala. Daddy nu s-a distrat in iesirea asta, tocmai pentru ca ei au mai plans, iar Mihai a avut faze uneori insuportabile. Eu spun, la final, ca a fost ok... sunt oricum obisnuita mai mult cu ei decat el. Sper ca data viitoare sa fie mai cuminti, dar stiu la fel de bine ca se vor purta mai bine cu cat vom pleca mai des.

Comentarii

Trimiteți un comentariu