Dorul de a picta

         Ieri, intr-o discutie, am spus ca nu am facut si facultatea de arte pentru ca nu m-a pasionat prea tare si ca de obicei interesul meu pt anumite lucruri tine cam 3-4 ani, arta incadrandu-se aici, asadar. Acasa mi-am dat seama ca nu e adevarat, intr-o anumita masura. Nu mi-a placut liceul pentru ca il consideram limitat si nu am simtit niciodata acolo ca sunt libera sa fac ceea ce imi doresc din punct de vedere artistic (adica sa fiu lasata sa pictez o ceapa albastra, daca asa simteam, de exemplu).
         Si mi-am dat seama de asta pentru ca uneori imi e dor sa pictez. Sa simt urma culorii pe hartie, sa ii ascult harsaitul. Tempera groasa pe hartia la fel de groasa si granulata, pensula cu solutie apoasa de acuarela cum zgarie usor pagina, varful creionului atingand usor foaia... sa fiu aproape de grafit si culoare, de pasta, sa le simt mirosul si sa le aud zgomotele... Cred ca am astea in sange, nu stiu cum si de ce, uneori imi e greu sa imi exprim dorinta asta de a face tot ce am scris mai sus, insa simt nevoia sa o fac, chit ca nu imi iese nimic notabil... e o parte din mine dorinta/nevoia asta si imi e la fel de naturala ca si nevoia de a bea apa.

Trimiteți un comentariu

1 Comentarii

  1. Draga Lavinia, dupa cum stii deja te admiram foarte mult, si eu si Maria. Ne place cum scrii, ne plac pozele tale foarte mult , ne place cum gandesti. Ce vreau sa iti spun este ca la fel simtim si noi, ca pictura e undeva in noi si a asteptat toti anii acestia sa iasa la iveala. Eu una tin minte ca ceea ce m-a facut sa cred in scoala ca nu am pic de talent in domeniu (si sa raman eu la matematica mea si la stiintele mele exacte) a fost exact aceasta limitare prosteasca. Iarna copacii sunt albi si fara frunze, omul de zapada e si el acolo si casele cu fum iesind. Nu am fost incurajati sa cream , sa gandim.
    De cand am copil si imi permit sa ma joc cu orice ma simt alt om. Simt ca pot sa pictez si mi place la nebunie, am invatat sa desenez ce nici nu gandul nu gandeam.
    ce vreau sa spun este ca nu cred ca ne trebuie neaparat o scoala care sa ne invete sa ne exprimam asa cum simtit. Dimpotriva, cred ca scoala ne invata cum sa ne limitam gandirea, sa o incadram in niste tipare tampite. Cred ca copiii nostri sunt cea mai buna scoala prin spontaneitatea si sinceritatea lor.
    Asa ca daca simti ca vrei sa pictezi ssau sa desenezi nu te opri. Da-ti frau liber dorintei si sunt sigura ca va iesi ceva minunat. Nici macar nu treb sa placa altcuiva sau sa inteleaga altcineva. important e sa te simti tu multumita de ce a iesit.
    vavaly

    RăspundețiȘtergere