Cartile, weekendul, nasterea si moartea

         Diseara ajung cu copiii la libraria Nemira-Magheru ca sa imi ridic o comanda de carti, prima (si consistenta) dupa vreo 6 luni. Asta inseamna ca am citit toata libraria online Nemira si am luat ce nu aveam si imi placea... spre surprinderea mea, mai au carti pe care nu le am :)) Va fi frumos, sper, pentru ca cei mici nu au fost niciodata in centru... Dupa cum ziceam, sper sa nu avem probleme.

         In weekendul asta sunt atatea evenimente in Bucuresti, ca nu stim unde sa mergem. Maine e ceva la Muzeul Taranului Roman (targ de produse, mesteri, etc), mai incep de azi Zilele Bucurestiului (de mers in Herastrau, centrul vechi si inca undeva - nu mai stiu acum unde -, pentru muzica, teatru, masti, picioroange si jonglerii). Tot maine e intrare libera la Muzeul de Istorie... Apai unde sa mergem fratilor, ca ori nu e nimic, ori e peste tot. :))

         Mai aflu, de zilele trecute, ca e posibil sa nu mai avem dreptul de a sti ce sex are copilul, decat la nastere, pentru ca CE va vota in octombrie pro sau contra unei recomandari in acest sens. Si asta din cauza ca in unele tari fost-comuniste (care, atentie! nici macar nu sunt in UE) se practica avortul selectiv (gandirea aia idioata si inapoiata cum ca baietii sunt buni la casa omului si fetele nu). Dincolo de faptul ca sexul copilului nu se poate "ghici" decat din saptamana a 20-a, cand deja nu se mai fac avorturi pentru ca sunt periculoase pentru mama si ca uneori si atunci e prea devreme, cum a fost cazul meu, care am stiut ca fac fata pana in luna a 7-a si apoi am aflat ca de fapt era baiat (mare soc si groaza pe mine, din cauza ca ma simteam ca si cum ar fi venit extraterestrii si mi-au schimbat copilul :))... cum ramane cu dreptul meu, ca parinte, de a stii totul despre copilul din burta mea, de a pregati ce cred si cum cred de cuviinta... Urmaresc anumite chestii si am vazut cu stupoare ca activistii pro-life se orienteaza acum si asupra interzicerii anticonceptionalelor - considerata de ai alta forma de avort... Stau si ma intreb - dreptul MEU de a-mi decide si trai viata, unde mai e in toata schema asta? Pentru ca deja sunt fortata sa fac slalom printre strazi de teama bandelor de caini vagabonzi, sa vad afise mari si multe cu bebelusi considerati deja de la nastere fiinte sexuale, sa platesc (prin bani publici) schimbarea de sex a unui transsexual (sau cum Doamne iarta-ma le zice, ca deja sunt prea multi), sa platesc borduri peste borduri, gazoane peste gazoane, maine-poimaine nu o sa mai am voie nici sa stiu ce sex are copilul din burta mea si nici macar sa iau pilule... Nu zau.

         Ma amuza obsesia oamenilor pentru moarte, ca si cum viata nu ar fi destula. Nu, noi (ei, adica) trebuie sa simta extremul, sa aiba senzatii tari, ca altfel nu simt ca traiesc (astia ar fi, dupa mine, oamenii deja morti - dar asta e parerea mea). Citesc apoi pe antena, parca, cum ca niste cercetatori au aflat ce vede omul inainte sa moara. Pai sa zic si eu... Se vede negru. Si te ia repede si pe nesimtite, asa ca lupta e in clipe masurata (daca mai are loc vreo lupta).

Comentarii