Summer EFN 2011

          Prin iulie, pe 15 iulie mai exact, am avut si eu onoarea sa merg cu sotul meu intr-un mic concediu. Nu era o perioada tocmai buna, eu eram plecata cu copiii la parintii mei si a folosit tehnica lui veche cu "intr-o ora sa fii la gara". Nu am mai pus intrebari prea multe; desi banuiam ca plecam undeva, nu stiam unde - mi-am luat un tricou in plus, laptopul si atat (iar ca sa am in ce le pune, mi-am cumparat si o geanta mare, alba - dap, am gentoi d-ala mare, dar jur ca nu o port pe cot :)))))). Ora in care trebuia sa ajung la gara s-a transformat in mai multe, pentru ca tocmai atunci s-a rasculat RATB-ul, intr-un protest neanuntat - nu mai stiu care era faza, ceva cu turele de noapte... In fine, halal incredere inspira RATB, pe tam-nesam te trezesti ca degeaba ai bilet sau abonament la ei, ca sunt indisponibili. Pe drum am luat si o carte, ca nu uasem de acasa: am avut de ales intre ceva istoric, cu Catherina de Medici sau ceva rusesc, si cum nu aveam chef de nici una din astea, am ales Mihai Drumes - Cazul Magheru... pana si vanzatoarea s-a uitat ciudat la mine, dar cartea e foarte misto).
          Ajunsa la gara pe la 18:30, am plecat pe la 19 cu un autocar care in loc sa faca 3 ore pe drum, asa cum se lauda, a facut 5 si asta NU din cauza traficului; in fine, sunt doua firme de autocare, noi am plecat cu aia prosti. :)
          Asadar, ora 12 noaptea ne prinde la intrarea in Eforie Nord... O luam frumos pe sosea, pe intuneric; eu eram ca o caprioara speriata pentru ca nu vad bine, mai era si noapte, nu era lumina pe sosea iar farurile masinilor ma orbeau. Ajungem la un moment dat la lumina, slava Domnului... De acolo, a fost ok; o aventura, oricum. Deja ma dureau picioarele in sandalele mele noi. Nu conta, ca si ajunsesem, la un hotel misto, aflat la intrarea in Eforie Nord... Intram, ne lasam "marile" bagaje si iesim sa halim ceva; am gasit shaorma, mancarea noastra de zile rele, pentru ca celelalte restaurante erau inchise la ora aia, logic. Am mancat deci biiine, ne-am racorit si ne-am intors in camera, unde am dormit ca o REGINA in patul IMENS.

          Prima repriza de mare si soare (foarte arzator, de altfel), pe la pranz- uimitor, plaja era plina, si nu numai de "stupid people" (ca si noi, de altfel), ci si de copiii, iar asta e foarte trist... M-am blindat cat mai bine cu haine ca sa nu ma arda soarele si nu am intrat in apa deloc, evident, nici nu imi trecea prin gand. Cred ca eram cea mai mare ciudatenie de pe plaja, complet imbracata, cu ochelari de soare si sapca, fata de restul pieilor rosii, care erau numai in chiloti. :)))

          Pe drumul nostru spre plaja era un alt hotel care avea in curte cel mai mare cactus Limba Soacrei pe care l-am vazut vreodata ...

Lumina romantica de la masa... Aici am mancat cea mai buna pizza cu-de-toate.

un castel gonflabil, care functiona pana spre noapte

          Scrutam departarile; eram fericita... In seara aia mi-am depasit doua mari temeri: teama de apa si teama de a spune ce gandesc cu adevarat. Si au fost cele mai eliberatoare experiente din viata mea.

          A doua zi am cautat un loc mai liber, aveam chef sa invat sa plutesc si nu voiam sa fiu distractia nimanui. Am gasit, pana la urma, o portiune de plaja de 50 cm, dupa niste pietre mari cat noi aproape si am intrat.

          Ala este capul meu :)) Ma duceam si ma duceam si nu ma mai intorceam. Imi amintesc de D, care ma chema grijuliu cand i se parea ca ma indepartez prea mult. Atunci ma chema, dar cand m-a lasat in mijlocul marii ca sa inoate dupa un banc de pesti, nu.... In fine, au fost si faze foarte funny. Apa era foarte curata unde am stat noi, se vedea nisipul pana la 1,5 m adancime, fara sa iti bagi capul sub apa... asa ca am vazut o meduza si de vreo trei ori, bancuri de pesti. Foarte misto.

          Evident, nu am mai iesit din apa decat cand s-a dus soarele...

          Da, eram rosie ca racul, dar nu imi pasa, sincer. It's a little late for me anyway, if u know what i mean

          Alta mare chestie peste care am trecut a fost ca am avut curajul sa ma dezbrac in costum de baie... din doua piese (ca nu am gasit intreg). Si am mers cu o rochie mai lunga cu o palma de la fund in jos. Bai, si a fost tare bine. Nu inteleg de ce ma stresam. Da, nu mai sunt piele si os ca la 20 de ani, dar "suncile" le am dupa ce am nascut 2 copii, spre deosebire de multe adolescente de azi care le au (si mai mari decat mine, chiar) de la fast-food si nu se jeneaza nicidecat. Iar semnele de pe burta tot de la copii sunt, ca uite am ales ca burta mea sa fie casa pentru doua fiinte - oricum s-au mai dus, dar eu, cu ochiul critic, le vedeam. Asa ca am lasat deoparte inhibitiile si gata; evident, au fost unele priviri... dar mi s-a rupt, pe scurt.

          A fost una din cele mai frumoase vacante. Am invatat ca nu sunt mai prejos decat ceilalti, ba chiar mai buna in anumite privinte, ca fericirea mea nu trebuie sa depinda de nimeni (nu ma refer la copii aici) si ca sunt o fiinta libera. Am invatat ca numai 3 zile (si 2 noapte) nu sunt suficiente pntru a te relaxa suficient; un mini-concediu trebuie sa aiba MINIM 4 zile (si 3 nopti). Mi-a placut enorm ca am stat la intrarea in oras, practic in Agigea, ca nu era aglomeratie si muzica si cu toate astea faceam pana la plaja numai 20 de minute. Am fost si in centrul Eforie si era sufocant, lume ca in Bucuresti la ora de varf, galagie, claxoane... nu ar fi fost la fel de bine. E drept ca si pretul cazarii a fost la fel de bun (pt hotelier) dar conditiile si linistea de care am avut parte au facut toti banutii (e misto sa stai intro camera parca mai mare decat dormitorul de acasa, sa poti lucra calumea, lucru foarte important pentru noi, pt ca am lucrat amandoi, sa ai aer conditionat si o baie omeneasca).
          Au fost unele din cele mai fericite zile din viata mea... si cred ca se si vede :)

Intrebarea cu bucluc: Se poate face alergie de la soare?
Raspuns: Da. Este o forma rara, destul de pacatoasa... Nu am gasit informatii la noi, ci pe un site de la americani. Dar despre aceasta forma de alergie la soare o sa scriu data aviatoare.