Stabilitate

         Noapte.
         E frig afara.
         E frig si in biroul in care lucrez.
         Luna august a inceput cu prevestirea toamnei. Nu imi place toamna. Nu imi place ploaia mocaneasca, cerul gri zile la rand. Eu sunt o fiinta a luminii, a caldurii, a cerului albastru si a soarelui. Nu pot sa traiesc daca nu vad multe zile la rand cerul albastru; sa nu vad albastrul, ce e dincolo de el si mai departe, sa nu pot sa visez si sa fiu inchisa de inca un perete gri, construit undeva sus... Nu pot sa visez asa, nu ma simt libera, e deprimant.
         E noapte deci, si ploua si mi-e frig. Din departare, dinspre padure, se aude vuietul unui tren de noapte. Se duce si se tot duce si de data asta nu imi doresc sa fiu in el. Si nici sa stiu unde merge. Imi pot inchipui cum ar fi... albastru, visiniu sau alb inauntru, cu un miros specific, septic, cu oameni luminati de becuri reci, dandu-le trasaturi aspre, obosite, suparate. As citi; si m-as simti singura intr-un vagon de oameni, zburand spre nicaieri in plina noapte.
         Nu, nu as vrea sa fiu in tren. Imi place aici, imi e bine. Imi place sa stiu ca cei mici dorm linistiti si fericiti la caldura, in siguranta. Si sa stiu ca si eu, daca vreau, pot inchide fisierele de lucru, cartea audio pe care o ascult si apoi laptop-ul, si ma pot strecura incet in patul cald; mi-ar fi cald chiar daca as lasa geamul larg deschis, cu perdeaua trasa de tot - mi-ar fi cald si bine si ploaia ar ploua mai departe afara, fara sa imi pese... as fi in siguranta, fericita, impacata.
         E frig afara si nu as vrea sa fiu in tren. Imi place aici.
         :)

         P.S. - De vreo saptamana, ascult Jane Eyre, carte care imi distrage atentia de la griul de afara si insufla un aer nou acestor zile ploioase. Ce carte poate fi mai potrivita pentru o zi ploioasa, decat una care se petrece in mohorata Anglie? E, practic, ca si cum as fi acolo. :))