Schimbari, schimbari

          Din motive care imi scapa si care ma si ingrijoreaza, mi-a devenit foarte greu sa mananc carne de orice fel. Mi se pare ca are un miros dezgustator, indiferent daca e carne de pui, vita sau peste. Nu sunt in perioada aia din luna, cand simtul mirosului imi devine de 100 de ori mai puternic si pot sa simt orice de la distante mari (ziceam eu ca oi fi fost vreun pradator in alta viata :)))), pentru ca faza asta cu carnea mi se intampla de cateva luni bune. Zilele trecute am patit-o cu laptele: cand pregateam biberoanele pentru copii, am baut o gura din ce a rams in plus in cana de incalzit si in 2 minute ma chinuiam sa nu dau la boboci. O fi de la "pastile"? Nu cred, ca le iau de ceva timp deja, dar este foarte adevarat ca m-am obisnuit foarte greu cu ele. Desigur, am mai gustat carne... cand a mai intrat in lingura cu care gustam ciorba copiilor, cand gustam din mancarea lui D, dar nu mai mult de jumatate de lingurita. Zilele trecute si-a pregatit salau la cuptor, care arata foarte bine si sunt sigura ca avea si gust demential, pt ca el e un bucatar exceptional, dar mie imi mirosea... a hoit; imi pare rau (mai ales ca nu am putut gusta, pt ca stiu ca era super bun) si i-am spus si lui, dar carnea de orice fel si numai ideea de carne imi intoarce stomacul pe dos. Inca mai testez terenul, dar sunt hotarata sa nu ma chinui prea tare si sa trec la soia, care oricum imi place. Oricum, idealul meu este ca, la un moment dat, sa trec pe raw food, atat eu cat si copiii, partial macar (de fapt asta facem deja). Deocamdata ma ingrijoreaza putin schimbarea asta. But... no more meat for me. Sa vedem ce-o fi.

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii