Zile de linişte la mare. Noi, căutătorii de comori

by - mai 02, 2011

Miercuri am trimis frumuşel copiii la părinţii mei şi joi la prânz am plecat spre mare. Ne-am cazat pe undeva prin Mamaia, dar mai tot timpul l-am petrecut în Constanţa. Deşi vremea a fost urâtă şi a fost cam frig pentru mine, a fost totuşi relaxant să stau în pat până târziu spre prânz şi atunci să mă ridic pentru că aşa vroiam eu şi nu pentru că trebuia să iau/dau ceva copiilor. Îi iubesc, dar am nevoie de o vacanţă din când în când, de momente în care să îmi pot auzi propriile gânduri, nu constantele şi neîntreruptele "mami vreau aia", "dă-mi aia", "vino aici", etc. Aveam nevoie de un respiro.

Joi şi vineri Mamaia arăta ca un oraş părăsit. Am mers să mâncăm în Constanţa, pentru că în Mamaia nu era nimic deschis. Am luat 4 shaorme cum nu am mai mâncat niciodată: 80% carne şi restul cartofi, salată şi castraveţi (în Bucureşti cam trebuie să caut carnea printre cartofi şi varză).


Pescăruşii sunt ciudaţi. Noaptea dorm pe mare. I-am văzut de pe faleza din Constanţa, joi noapte, în timp ce mâncam. M-am întrebat dacă nu le-o fi frig, dar probabil că nu au nimic...

Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa este într-o clădire veche, dar adăposteşte nişte comori inestimabile. Este unul din cele mai frumoase şi bogate muzee din câte am văzut. Aici se află Gânditorul de la Hamangia şi perechea sa, Şarpele Glycon, dinţi şi doi colţi de mamut, dar şi multe-multe alte obiecte vechi de mii şi sute de ani. Sunt pasionată de arheologie, nu puteam rata muzeul şi cât am stat acolo înăuntru, am fost categoric în altă lume şi alt timp.

Exponate din Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa: GUTTI, cunoscute de noi ca biberoane, aşa cum arătau ele în secolele I-III după Christos. Mi s-a părut absolut fantastic să văd aşa ceva, deşi era logic că trebuiau să existe şi atunci... copiii tot trebuiau hrăniţi.

Exponate din Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa: Gânditorul şi perechea sa. Idoli descoperiţi în necropola de la Cernavodă. Cultura Hamangia, 5000-4500 înainte de Christos.

Lângă Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa se află Edificiul Roman cu Mozaic, clădire care adăposteşte alte comori.

Din Edificiul Roman cu Mozaic: parte din construcţia portuară de mari dimensiuni ridicată în secolul al IV-lea, din care s-au mai păstrat câteva ziduri, vase cu tot cu conţinutul lor, plăci de marmură, capitete şi un superb mozaic.

Lângă clădirea Edificiului Roman cu Mozaic, vestigiile se continuă. Cred că pe oriunde s-ar săpa în acest oraş, se găseşte câte ceva demn de cercetat.

Înapoi în centrul vechi, am vizitat Muzeul de Artă Populară din Constanţa.
Preţuri: 5 lei intrarea, 20 lei taxa de fotografiat.

Din Muzeul de Artă Populară din Constanţa: Arhanghelii Mihail şi Gavril, din cadrul unei expoziţii de icoane.

Din Muzeul de Artă Populară din Constanţa: una din sălile dedicate costumului popular românesc. Nu mai văzusem niciodată atâtea costume la un loc. Diferenţele şi specificul zonelor sar mult mai bine în ochi. Nu mă pasionează prea mult domeniul, dar am văzut lucruri impresionante şi deosebit de frumoase aici.

D. a vrut neapărat să meargă cu telegondola (sau cum i-o zice) şi după ce am trecut de spaima legată de teama de înălţime, mi-a plăcut şi mie. Merge lin, nu se simte nimic după ce trece de stâlpi (spre diferenţă de telecabină) şi peisajul e superb. Preţ: 10 lei.

Partea bună a faptului că am ajuns la mare cu două zile înainte de 1 mai este că plajele erau pustii, curate lună şi pline de scoici întregi. Evident, sâmbătă seara, după ce sosise deja mare parte din puhoiul tineresc (orăşenesc şi în majoritate piţipongesc, aş mai adăuga), plajele erau deja pline de gunoaie, fiecare din ele părându-mi ca un sacrilegiu pentru frumuseţea pură de până atunci a mării. Îmi devin din ce în ce mai nesuferiţi tinerii ăştia care se poartă precum lăcustele: vin, consumă, distrug, pleacă. Şi nu, nu e semn că îmbătrânesc, pentru că eu nu m-am comportat niciodată aşa; am fost crescută altfel.

M-a fascinat portul din Constanţa. Nu îmi explic încă de ce mai exact, dar cred că din cauză că mai toate lucrurile de acolo pleacă undeva, în altă parte. :)

Muzeul de Sculptură Ion Jalea, Constanţa, este lângă faleză, alături de ruinele cetăţii Tomis.

Ruinele cetăţii Tomis. Dintre o cetate restaurată şi aceste pietre erodate, prefer de mii de ori mai mult varianta de pe urmă. :D

Moscheea mare din Constanţa.

Acvariul din Constanţa, aflat chiar pe faleză, e vis-a-vis de renumitul Casino. Acvariul e demenţial. Am râs cu lacrimi de câţiva peşti. Nu am făcut poze înauntru pentru că nu mai aveam baterie, dar se pot face.

Nu ştiam şi nu cred că ştie sau că interesează pe cineva, dar în Constanţa se află unul din cele mai mari drapele ale României. A fost ridicat pe 26 iunie 2010 cu ocazia Zilei Drapelului Naţional. Drapelul este lung de 10,5 m, lat de 7 m şi e prins de un catarg din duraluminiu, înalt de 25 m.

 O statuie frumoasă din Mamaia. :)

Am băut cafea cu sirop de mentă :D, am mâncat îngheţată pe frigul ăla, am cumpărat suveniruri cu drag, am planificat vacanţe şi cu cei mici şi am mers mult cu taxiul. În ultima zi am dat de un nene taximetrist din Mangalia cu care am vorbit de eventualitatea unei călătorii la Basarabi, la ruine. A rămas surprins: "Dar ce sunteţi? D-ăia, cum se zice... arheologi? un fel de căutători de comori?" :D
-----------------------------------------------------------------------------------------

Alte articole

6 comments

  1. Fotografii superbe... nici ca se putea altfel din partea ta ... surprinzi in poze niste peisaje si cladiri pe langa care altii trec nepasatori . M-a ap[ucat nostalgia privindu-le. Da, va puteti juca si de-a arheologii, de ce nu?
    vavaly

    RăspundețiȘtergere
  2. Bravo, ati evadat un pic!
    Vreau si eu, dar am sesiune.

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  4. @vavaly: constanţa e un oraş foarte foarte frumos, cel puţin partea veche în care am fost. iar muzeele... nu am cuvinte. :)

    @altheate: BAFTAAA! (da-mi un mail daca-ti trebuie vreo carte de psiho sau socio, ca eu mai am cateva, ti le imprumut cu drag)

    RăspundețiȘtergere
  5. Doamne ce bine ca poti evada!!! Te invidiez. Imi lipseste enorm evadarea de tot si de toti! Din pacate, de cand cu bebe, am luat poate mult prea in serios faza cu responsabilitatea. Am devenit ata de responsabila ca, practic, am uitat de tot de mine. Iar asta nu-mi face bine deloc.De multe ori ma surprind ca sunt furioasa din cale afara pe tot - mai putin pe fi-mea, ca ma transform intr-un fulcan mocnit. Intr-adevar, e bine sa evadezi! Dar ce te faci cand n-ai cu cine, cand n-ai de la cine sa primesti un ajutor?

    RăspundețiȘtergere
  6. @Cristina+Alexia:
    Mare mare atentie cu "uitarea de tine". Si eu am facut la fel si am avut probleme mari de tot. Ii iubim, ii iubim mult de tot, enorm, dar trebuie sa avem grija si de noi, sa ne gasim 1-2 ore pe zi in care sa fin singure cu noi insane, sa ne auzim gandurile, sa cugetam la una-alta... Eu mi-am dat seama de abia anul acesta cat de importante sunt astea si am simtit ca parca mi s-a ridicat un val de pe ochi... nu am mult timp pentru mine, dar m-am mai relaxat nitel.

    Noi prima data am reusit sa evadam anul trecut, 7 zile, cand cei mici aveau 2,5 si 1,8 anisori: practic dupa aproape 4 ani foarte luuuungi de "ne-plecat". Am plecat cu inima indoita, mi-a fost dor de ei ca naiba, ma durea inima fizic... dar mi-am impus sa nu ma mai gandesc si sa nu asaltez cu telefoane pt ca stiam ca sunt in siguranta si a trecut pana la urma... Ma gandesc ca daca nu aveti cu cine sa o lasati pe cea mica sa o luati cu voi intr-o excursie relaxata, poaet macar schimbarea de peisaj o sa fie de bun augur. Nu uita si ai grija de tine. Neaparat! :)

    RăspundețiȘtergere