SPETEAZA de Marin Sorescu

by - mai 30, 2011

Scaunul meu cu spetează
Are o inimă vitează,
Când mă vede-n preajmă, vai,
Numai ce răcneşte ”Stai!”

Spăimântat m-aşez şi scriu,
Că de frică îi cam ştiu.
Şi-i o larmă de rezbel:
Scărţâi eu, scârţâie el.

Alte articole

0 comments