Nu ştiu

”Nu-ţi mai face planuri legate de ceva ce nu ai...” ”Mereu îl iei pe nu în braţe! Nici nu ştiu de ce te-am luat, aş fi putut să găsesc oricând pe altcineva care s-ar fi mulţumit cu mai puţin.” Era caldură mare în oraş, iar culorile erau foarte vii. Mereu îl iei pe nu în braţe! Mereu îl iei pe nu în braţe! Oamenii care treceau pe lângă noi şi cei din depărtare erau mulţi, ca furnicile. Bărbaţi nespălaţi, ţigănci cu fuste lungi, copii slabi, femei cu 2 rânduri de burtă, fete tinere îmbrăcate ca nişte curve, tineri trendy, femei obişnuite, bărbaţi obişnuiţi, praf. Mulţi adulţi nervoşi. Înjurau cu prima ocazie. S-ar fi luat la bătaie din nimic. Nimeni nu respectă pe nimeni. Mereu îl iei pe nu în braţe! Fântânile de la Unirii tâşneau frumos. Picăturile scânteiau ca diamantele în soarele de după-amiază. Era foarte cald. Irişii de lângă ele erau de un mov transparent, volatil. Da, sunt fetiţa care l-a luat pe nu în braţe şi care avea, când era mică, o păpuşă neagră, pe nume Nioca; îmi e dor de ea - am pierdut-o la un moment dat într-o grămada de lemne şi a rămas acolo, a plouat-o şi a putrezit. Ceasul nou şi foarte scump din parculeţ e frumos, ca din alte timpuri, dar a costat foarte mult. Dar picăturile de apă scânteiau frumos în soare. Irişii erau de un mov volatil.