Noaptea de poezie

În noaptea asta, după ce culc prichindeii, mă bag frumos în patul meu călduros, deschid laptopul şi citesc poezie. Am descoperit câteva, mici comori, de la începutul secolului trecut. Atât de pline e înţelesuri, că parcă îmi sar în ochi prin ecran... comparativ cu restul lucrurilor care mă înconjoară şi care nu mai au sens de mult. Lumea în general a devenit atât de subţire, goală şi previzibilă, că uitasem că se poate şi altfel. Apoi am găsit poeziile astea... Uneori, o mică parte din mine îşi doreşte să fi trăit într-un alt timp, aşa că acum nu vreau decât să le savurez din plin, în liniştea nopţii. Voi învia sentimente trecute, mă voi înconjura de eroi şi voi lupta pentru acea parte din mine în care trăia odată  un copil, eu. Pentru ca lucrurile să fie iar bine.