Mihai, dragonul şi cheful de plecare - 2070 de cuvinte

9 aprilie 2011

Mihai, dragonul şi cheful de plecare

Mihai e pasionat de dinozauri, insecte şi dragoni. Zilele trecute îl încerca o răceală şi era cam răguşit. Vine la mine ţinându-se de gât şi zice:
- Mami, nu stiu ce se întâmplă cu dragonul ăsta că nu mai scoate foc pe găt. Cred că a răcit.

Acum încă două faze, legate de o obişnuinţă de anul trecut. Anul trecut, în fiecare după-amiază plecam la plimbare sau în vizită la nişte prieteni (B.) care stau în apropiere.
Azi după-amiază am ieşit cu toţii afară. Ei mai întâi, apoi şi eu. În curte mirosea superb, a flori de corcoduş.
- Mmmm, Mihai, dar ce frumos miroase. Cred că miroase de la florile astea din copac...
Mihai se uită la mine, apoi la pom.
- Mami, ştii ce? Mie cred că îmi miroase a plecare. Şi nu numai că miroase, dar o să şi plec.
Nu am plecat nicăieri - prietenii la care mergeam s-au mutat şi nici vreme de plimbare nu era, că pe cer se adunau nori gri. Mihai tot cerea să plecăm, totuşi.
- Nu putem să plecăm, că uite, stă să plouă. Uite cerul... ne prinde ploaia şi nu o să fim aproape de casă ca să ne putem adăposti.
- E, lasă, că dacă începe ploaia putem să ne ascundem la B, că şi el are casă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu