În grădină la sfârşit de martie

           Azi de dimineaţă Mihai a avut febră, aşa că nu l-am dus la grădi. I-a trecut repede, iar pe la 11 am ieşit în curte la joacă. Eu mi-am luat aparatul foto şi o carte, în speranţa că mă vor lăsa să citesc măcar puţin, dar n-a fost să fie. Oricum, am făcut poze...

Atunci când pleci de acasă, e bine să iei ceva cu tine, ca să nu ţi se facă dor. Eu nu am luat şi am păţit-o, dar mi-au adus ai mei într-un final. Acasă îmi făcusem o grădină frumoasă, din care părinţii mi-au adus trei cuiburi de bujori roz. Acum au dat frunzele. Sper din toată inima să înflorească anul acesta, până acum, de doi ani de când i-am plantat, nu au făcut altceva decât să se adapteze la noua casă.

Mihai voia să planteze un băţ în stratul protejat al lui Daddy. :))

O primulă galbenă din grădină... Nu am transplantat-o sau altceva, ci a stat frumuşel afară toată iarna. Dar nu va mai fi singură, pentru că de ziua mea am primit o primulă cu rosu şi galben pe care vreau să o plantez mâine afară...

O parte din priveliştea de care se bucură D când stă la birou. Desigur, e bine că nu a văzut-o pe Maria, care îndesa cu nădejde pietricele în găurile capacului de canalizare. În stânga cărării se văd cele trei cuiburi de bujori de care sunt atât de ataşată.

Mihai şi puiul de cireş de care se atârnă de fiecare dată, ca Tarzan. Sincer, nu ştiu dacă va ajunge să facă fructe pomişorul ăla... Iar frunzele de narcise, de la picioarele lui Mihai, a avut grijă Maria să le calce în picioare 15 minte mai târziu.

În faţa geamului de la camera copiilor, lângă poteca ce duce spre poartă, pe colţ, avem o tufă imensă de crini - atât de imensă că trebuie neapărat divizată anul acesta. Oricum, până să dea frunza crinilor, toată parcela aceea e acoperită de zambile firave de pădure şi brebenei albi şi vişinii.

De cealaltă parte a potecii ce duce spre poartă e via. Sunt vreo 4-5 rânduri de viţă-de-vie din care iese un comopot dulce de struguri, dar avem planuri să o modificăm puţin pe ici-colo. Printre rândurile de viţă cresc zambile şi violete (acestea apar puţin mai încolo).

Lângă viţa-de-vie, dar de data asta în faţa geamului de la camera mea, am plantat un lăstar de liliac mov de acasă. Înmulţit de mine, dintr-o tufă aiurită... :))

În spatele casei, e groapa cu nisip. Dincolo de ea sunt pomi fructiferi (D a avut grijă să îi aranjeze în primăvara asta, aşa că totul e ok şi cu ei şi nu vor creşte nebuneşte) şi un şir luuung de zmeură.

Ha, a apărut şi ştevia. Ador ştevia în ciorbă, de abia aştept să crească mare de tot. :)