FB si limbarnita mea - 2070 de cuvinte

23 martie 2011

FB si limbarnita mea

De cand am cont pe facebook, adica din ianuarie (parca), am castigat un bilet la un spectacol de balet (si ce mai spectacol... a fost SUPER) si doua carti, una pt copii si una cu retete :D. Pana acum, toate bune si frumoase. Mda.

Dar bonusul vine de abia acum. Nu stiu cum, dar am obiceiul sa spun ce gandesc, lucru care ma baga in tot felul de discutii si controverse din care as putea iesi destul de sifonata sau, eventual, cu un poke sau ban. Ca sa nu se inteleaga gresit, nu vorbesc urat, numai ca am eu asa o impresie ca daca cineva zice ceva si eu zic in contra, ca asa gandesc, parca nu e prea ok, se simte o aminozitate. In fine... nu fac asta din rautate sau plictiseala, ci pt ca... in ultimul timp nu ma pot abtine sa nu spun ce gandesc. Asta de multe ori, pt ca de la fel de multe ori D face pe greierasul Gimini si ma atentioneaza simplu cu un "Nu ai ce face..."

Pana acum, am pierdut o noapte intreaga pt a-mi demonsta punctul de vedere cu argumente stiintifice intr-o discutie legata de "marsul iubitorilor de caini importiva eutanasierii". Asta pt ca ei mi-au cerut "dovada domne, dovada, dar sa fie vreun studiu sau o carte, ceva cu prestanta", desi, fiind atat de iubitori, presupun ca ar fi trebuit sa stie chiar ei cine e expert in domeniul respectiv... dar hai, lasa de la mine. Si dupa ce am dat mesajul final, cu explicatii si exemple si le-am dat chiar si cartea singurului om care a studiat problema, s-a lasat o tacere... In concluzie, cam 90% din respectul pe care ar fi trebuit sa il simt pt ei lipseste cu desavarsire; restul de 10 e pentru oamenii cu care am putut discuta si care probabil vor si realiza ceva pt animalute.

A doua mea problema este cea ECO. Si aici... cred ca trec de 4000 de caractere daca incep.

A se observa ca nu am mai scris de mult pe blog, asadar am strans multe de spus :)))), lucru pt care imi cer scuze, dar blogul asta are rolul de a-mi primi toate refularile. Scuze.

Ca sa rezum, mult din ceea ce se numeste ECO este praf in vant si fandoseala. Mult, prea mult, e numai comert si vanzare. Multe produse sunt foarte scumpe, numai ca sunt de fapt lucruri simple, ambalate super-mega-fandosit. Multe organizatii nu fac nimic si nu stiu ce ar putea face, dar sunt altii care se si implica. Multi oameni se declara ECO, dar gresesc pe de alta parte, si cu brio, in deplina cunostinta de cauza, ba chiar laudandu-se. Omule... eu spun ca daca tot te bati cu pumnul in piept ca esti asa si pe dincolo, macar fi asa de tot. Altfel, las-o balta... sau mai moale.

Peace!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu