Maria, 2 ani. Cu poveste

Mi s-a amintit că nu am scris la cronică despre 16 ianuarie al nostru, ziua de naştere a domniţei Maria sau Marie, ca pisicuţa cea mică şi albă din Pisicile Aristocrate, cum îi place ei să îşi spună.

Ei bine, cu întârziere, here it goes...

Ziua Mariei a început, cum altfel, decât cu cadouri. Destul de multe şi interesante. Apoi, cum nu am avut absolut deloc timp să fac tortul cu o zi înainte, i-am rugat pe cei doi prichindei să mă ajute la treabă, la bucătărie - a fost şmecheria cu care i-am culcat :D -, iar ei au fost încântaţi... Nu a fost un tort spectaculos, ci vechiul meu tort de mere.

Fiecare a amestecat pe rând. Mai întâi, pentru că era ziua Mariei, Mihai a ţinut castronul şi ea a amestecat prima...


Apoi rolurile s-au inversat. Maria a ţinut şi Mihai a amestecat.


La final am amestecat eu de jos în sus, ca să fie blatul pufos, ba chiar le-am aratat bulele de aer. Au fost fascinaţi. Maria a dat nume maglavaisului: Pufoasa!

Desigur, Mihai a ţinut morţiş să îşi ia enciclopedia cu dinozauri la bucătărie, în ciuda protestelor şi explicaţiilor mele, cum că se va murdări de făină sau maglavais (asa spun eu amestecului cu oua :D). Nu a fost chip sa îl fac să mă asculte, aşa că i-am zis că va fi răspunderea lui să nu o murdărească...


Aşa că, în timp ce eu curăţam merele şi Maria era cu ochii pe Pufoasă, Mihai ne tot arăta dinozauri. Maria a fost foarte tristă că am pus Pufoasa peste puzzle-ul de mere (m-au întrebat de ce pun merele în tavă, tăiate şi eu le-am spus că e un tort cu puzzle de mere), ba chiar a protestat vehement: Nu! Nu! Nu!


Aşa arăta tortul imediat după ce l-am scos din cuptor şi l-am întors.
Mai târziu, când au văzut lumânările cu pitici, mai ales şi aprinse, au fost surprinşi.


Prima dată a suflat Mihai, Maria nu a mai apucat, de fapt nu a avut ţintă bună, că, după cum se vede din poză, avea gura larg deschisă, deci sufla...


La a doua încercare... "Maria, să sufli, da?" "Mihai, să o lasi pe ea, că e ziua ei."


...cică ar fi suflat ea. Eu una nu am văzut, dar a fost frumos pentru ei că momentul s-a prelungit.


Artificiile au fost extraordinare. Mult miros ciudat dupa, dar lor nu le-a pasat si, sincer, nici mie. Se uitau fascinati la scantei. Dupa mi-am dat seama ca torul era exact sub globul de hartie de la lampa de tavan si ca, dupa cum merge povestea cu drobul, ar fi putut sa ia foc... En fin... n-o fost sa fie.


Dupa ce toata lumea a plecat, deja in pijamale, se jucau frumos cu Martinel, ursuletul lui Mihai, pe care l-au bagat in caruciorul pe care l-a primit Maria de ziua ei. Desigur, cand eu eram la bucatarie ca sa le fac laptele, ei au deschis dulapul si au scos ce au gasit, fulare, fete de perna, paturici, ca deh, nu trebuie sa ii fie frig lui Martinel, nu? Spre surprinderea lor, nu i-am certat pentru balamuc, ci i-am invatat cum sa ii faca un asternut mai bun ursuletului. Martinel nu a iesit nici azi din carucior. Il mai plimba ei din cand in cand dintr-o camera in alta.

Dincolo de toate astea, nu îmi vine să cred că au trecut 2 ani. Parcă ieri ţineam în braţe un ghem urâţel, morcoveţ şi supărat... Lunica mea, zisă şi Bubuluna.

Trimiteți un comentariu

4 Comentarii

  1. Superbbb. La multi si frumosi ani! Si eu la implinirea varstei de doi ani a piticului tot un tort de mere la fel ca al tau am facut. Frumoasa coincidenta.
    E minunat cu un pitic in bucatarie sa ajute la "teaba" , dar cu doi chiar ca e ca o poveste...
    vavaly

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumim. :) Tortul de mere e clasic dar si cel mai bun si sanatos, fata de cele cu crema.

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte frumoasa aniversare! La multi ani micutie Marie :-), mult noroc si sanatate!
    Foarte frumos blogul, o sa ma trec pe aici :-)!

    RăspundețiȘtergere
  4. V-aţi distrat pe cinste. Iat torul cred că a fost şi mai gustos ca de obicei daca l-au făcut picii! Să-ţi trăiască! Şi, pt că fetiţa ta e fan Pisicile Aristocrate, deja sunt cucerită definitiv de ea! suntem 2 fani!

    RăspundețiȘtergere