...presupun că ar trebui să mă simt şi eu la fel de liberă. Şi totuşi, e complicat. Exista o vorbă, nu mai ştiu cine a zis-o, cum că timpul cerne oamenii din jurul nostru, că numai adevăraţii prieteni rămân alături de noi în momentele grele. Azi am trăit asta eu, în ambele sensuri: mi-am dat seama că am prieteni adevăraţi şi, în acelaşi timp, că cel care îmi era cel mai apropiat din lumea asta întreagă s-a dovedit a fi dintre cei care se îndepărtează. Presupun că ar trebui să aplic vorba aia, orice şut în fund e un pas înainte, să mă îmbărbătez cu filme proaste de muieri şi ciocolată şi să visez iar la cai verzi pe pereţi pentru a mă pregăti de ”libertatea” nou dobândită şi să mă bucur de ea. Deocamdată nu pot. Mă duc în peştera mea să îmi ling rănile. Voi ieşi săptămâna viitoare. Poate.
1 Comentarii
????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
RăspundețiȘtergereDaca vrei sa vorbesti ai mailul meu.