Trebuia să fie o lucrare inspirată de o poezie scrisă de Nicolae Dragoș, un poet care îmi plăcea foarte mult în liceu. Cartea de poezii era ca o cărămidă și era împrumurată de la bibliotecă; nu am apucat să o copiez și mai târziu biblioteca s-a desfințat, așa că poezia respectivă, cu carte cu tot, s-au pierdut pentru totdeauna. Oricum, după cum îmi dau seama din pictură, era ceva legat de singurătatea unui ciclop ale cărui lacrimi se transformă în ghinde câdn cad în iarbă și care devin apoi gărgărițe și își iau zborul... și mai era ceva si cu o constelație. Îmi pare rău acum, chiar îmi plăceau mult poeziile lui Nicolae Dragoș.
0 Comentarii