Mihai în a 3-a săptămână de grădiniţă - 2070 de cuvinte

3 octombrie 2010

Mihai în a 3-a săptămână de grădiniţă

Luni de dimineaţă a fost prima zi în care am întârziat. M-am trezit, mai degrabă am sărit din pat ca după un coşmar, la 8:02. Repede am făcut laptele, l-am trezit pe Mihai şi am ajuns la grădi pe la 8:40. Uşa era deja închisă, aşa că a trebuit să sun la sonerie; Doamna cea tânără m-a privit destul de urât, asta e.
* Tocmai când îi schimbam ghetuţele, iese din clasă băiatul cel mai mare şi mai voinic din grupă, care are 4 ani şi jumătate şi despre care o auzisem pe Doamna că este rău cu copiii, că le ia jucăriile (tot el a rupt robotul lui Mihai), că sare pe ei (şi fiind foarte dezvoltat, e destul de greu) şi îi necăjeşte. Mama lui era cu el, împreună cu surioara lui de până 1 an... Ok, mi s-au aprins beculeţele, am ghicit care este problema, pentru că am trecut şi noi prin asta: faptul că are o surioară atât de mică (cu care probabil încă nu s-a obişnuit), combinat cu faptul că a şi început grădiniţa, dau clar gelozie şi sentimentul că este părăsit în cele 4 ore - lucru pe care mi l-a confirmat şi Doamna, când am fost să îl iau pe Mihai, la prânz. Băiatul venise la dulap să bea apă şi a fost vizibil nemulţumit că împarte dulapul cu cineva, spunându-i mamei sale: Dar parcă trebuia să fiu numai eu în dulapul ăsta. Aproape în acelaşi timp, Mihai, cu o faţă cam speriată şi foarte serioasă îmi zice (a se înlocui ”l” cu ”r”): Mami, eu nu vleau să îmi dea baiatul ăla cu nisip în ochi - presupun că el este băiatul care a aruncat cu nisip în faţă acelei fetiţe, săptămâna trecută. Am zâmbit şi i-am spus că nu poate pentru că nu sunt afară, dar că dacă se mai întâmplă, să facă ce l-am învăţat, adică să se întoarcă repede cu spatele ca să se ferească şi să nu se mai  joace cu el. Dal vleau să vii cu mine acolo la copii, adică în clasă. I-am explicat că nu pot să rămân cu el, că nu am loc, dar să stea liniştit şi să se joace cu copiii, că eu vin să îl iau la prânz. Nu a avut când să riposteze pentru că m-am evaporat repede, dar se vedea clar pe faţa lui că nu îi plăcea.
* Când m-am dus să îl iau, Mihai nu era în curte. Era la baie, tocmai îşi dădea pantalonii să facă pipi. Dacă nu am fi mers peste el, cu siguranţă ar fi făcut singur şi probabil şi-ar fi tras şi pantalonii singur (sau ar fi apărut în curte cu Titilicul gol, ca în a doua zi de grădiniţă :D ). Doamna văd că a adoptat deja denumirea de Titi.
* Au discutat despre ce este o familie şi despre mama şi tata, Doamna a repetat cu ei primele versuri din Ce te legeni de Mihai Eminescu şi au pictat un morcov; iarăşi, am fost mulţimită de cum a pictat, mai ales că a fost prima dată când a făcut aşa ceva după explicaţiile Doamnei sau după un model.

- "Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?"
- "De ce nu m-aş legăna,
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creşte
Şi frunzişul mi-l răreşte.


Marţi a fost bine, de asemenea.
* Singura problemă e că, din câte mi-a povestit Mihai, băiatul cel mare şi încă unul mai mic (un copil foarte agitat, de care, culmea, am avut eu grijă să nu mai plângă după mami a lui în prima zi de grădiniţă) nu vor să se joace cu el şi îi iau jucăriile. I-am spus că nu trebuie să se mai joace cu ei dacă ei nu vor, să se joace cu alţi băieţi sau chiar şi cu fetiţe (pentru că am văzut că îi place castelul Barbi cu mobilă, vasele de făcut mâncare si aragazul - normal, cum acasă nu are aşa ceva...). Nu prea a fost mulţumit că am plecat, deşi nu a spus nimic.
* Doamna mi-a spus că se joacă cu copiii, dar că merge de la o masă la alta, adică nu a legat vreo prietenie cu unul/unii anume. Aş dori să îl grupeze cu altcineva, în loc să le dea jucării individual şi să îi lase pe ei să se împrietenească. Uneori, cum e cazul lui Mihai, cred că e mai bine să fie îndrumat. De fapt, asta cred că aşteptă, pentru că el nu prea ştie să se joace cu copii. În fine, voi mai lucra cu el la aspectul ăsta.
* Am plătit 30 de lei pentru setul de poze de toamnă. De abia aştept să le facă, vineri şi, desigur, să le şi primim. Visez de pe acum peretele cu poze înrămate, ca în orice casă respectabilă :D.
* A lipit frumos, nişte frunze pe ramurile unui copac desenat în prealabil de Doamna. Ea a spus că s-a oferit să îi mai lipească şi ea, dar că el a spus că nu mai vrea, că e bine atât.
* Am apucat să vorbesc ceva mai mult cu Doamna astăzi pentru că la ora 12 cţnd am ajuns eu, el era penultimul copil rămas. Sincer, nu înţeleg de ce vin părinţii să îi ia atat de repede. Am mai aflat că grupa mică e de la 3 la 4 ani şi grupa mijlocie de la 4 la 5. Cum sunt numai 3 copii de până în 4 ani, au fost incluşi în grupa mijlocie. Nu ştiu ce se face la grupa mică, dar pentru Mihai se potriveşte ce face acum. La şcoală nu îl vom da de la 6 ani şi 1 lună, cel mai probabil va repeta pregătitoarea, ori tot la grădiniţa asta (ca să fie cu viitorii colegi), fie la una particulară (unde va avea şi două opţionale); vom vedea cum decurg lucrurile.

Miercuri mi-a spus iar că vrea să rămân cu el, lângă ușă (acolo rămân părinții ai căror copii încă mai plâng).
* S-a jucat cu niște fetițe, cu casa de păpuși, mobilierul și ustensilele de făcut mâncare.
* A lipit o casă făcută din hârtie colorată tăiate în diferite forme geometrice.

Joi a fost aceeași problemă: Mami, veau să stai cu mine aici la ușă. La fel, explicații, explicații...
* Au învățat despre PUNCT, pe care l-au făcut cu toții cu creta la tablă, ca niște bobițe de nisip și având ca exemplu și punctele de pe lămâie. Pe hârtie au avut lipită o lămâie (care de fapt a ieșit pară, s-a scuzat Doamna, dar nu-i bai, ca și perele au puncte pe ele când sunt coapte) pe care ei au trebuit să facă puncte. S-a descurcat bine, ca majoritatea copiilor.

Vineri nu a mai fost.
* De joi seară i-a fost rău, a vomat, seara, peste noapte și dimineața a avut febră mare (39), se zvârcolea, gemea, spunea că îl doare urechea stângă și că nu mai aude cu ea, că i-a intrat o insectă înăuntru. Am fost la spital pt că doctora lui nu este vineri la cabinet. La spital a fost cel mai cuminte pacient (pentru că i-am explicat chiar de joi seară unde vom merge și ce se va întâmpla acolo). Nu are otită, cel puțin nu externă, timpanul era perfect, gâtul la fel, nasul însă era full. Totul era de la nas, care fiind foarte înfundat și cu muci galbeni-verzui îi dădea niște vibrații și un susur în ureche. Am primit picături de două feluri. Urechea nu îi mai durea. Seara mai făcut febră mare dar atât. Deși nu îi pac picăturile pentru că nu sunt cu puf, l-am convins că așa trebuie să facem ca să îi treacă.

Un comentariu:

  1. Of, asa e in primul an cu racelile. Am trecut si noi prin asta, tot cu febra, urat. Anul asta e mai bine.

    Incearca un Propolis C, ai mei se impaca bine cu el, si uite doar nasul le curge putin, in rest nimic.

    RăspundețiȘtergere