De când le-am văzut în nişte poze de pe net, acum vreo 3 ani, am vrut să am şi eu aşa ceva de gustat. Fursecuri pufoase, aromate, cu cremă moale şi fină... Dude, nu-i de ici colea. Nu m-am încumetat să fac pentru că reţeta îmi părea grea. Norocul mi-a surâs şi am găsit macarons acum o săptămână, la magazinul din apropiere. Evident, am reacţionat ca un copil, am luat din toate culorile disponibile câte 2-3 ”exemplare” şi am încercat să le gust în staţia de tramvai, numai că nu am putut să deschid ambalajul. En fin, ajunsă acasă, deschid, pozez pentru eternitate, miros, pipăi, le admir perfecţiunea şi în cele din urmă gust. Cranţ! Hmm, cam tari. Mda, şi cam fără gust (asta dacă nu iau în considerare ”dulcegăria” greţoasă dată de aromele... numai naturale nu. Se pare ca prima experienţă nu a fost tocmai satisfăcătoare. Sau poate aşteptările mele au fost prea mari, până la urmă cât de proaspete pot fi nişte macarons de la cofetărie, mai ales că sunt destul de scumpe. Pe moment m-am înfuriat şi am fost dezamăgită. Acum îmi dau seama că poate nu le-am luat din locul potrivit. Oricum, deocamdată nu mai iau de nicăieri. Zic eu, dar mai vedem.
0 Comentarii