Rezolutia #1 - Corp sanatos! (minte mai sanatoasa, poate)

by - martie 02, 2010

Nu sunt o persoana ambitioasa. Nu foarte. Asta si pentru ca nu a trebuit sa lupt de multe ori in viata pentru ceva, nu a fost cazul. Decat o data, demult, cand aveam vreo 23 de ani. Acum lupta aia se repeta, oarecum contra timp. Al naibii timp, ne fugareste ca pe hotii de gaini si faza e ca nu poti spune "fuck you" sau ca iti bagi picioarele, pentru ca pana la urma tot tu esti ala care si-o ia. Ma rog, adica eu. Si alta faza urata e ca, in timp, lucrurile de care te temi si de care vrei sa scapi/fugi, te prind din urma.

In fine, ideea e ca acum cateva luni inima mea a obosit rau de tot si s-a hotarat sa ia o pauza de odihna. De unde pana unde... pai din cauza epuizarii, stresului, a organismului slabit si mai ales, subliniez - m a i a l e s - a lipsei de somn. Eu mi-am zis ca nu e cazul de odihna, nu la nivelul ala, asa ca am luptat cum am putut intr-o criza aiurea care te lasa complet neputincios... dar complet, pentru ca pentru alea cateva minute de iad devii prizonier intr-un corp care nu te mai asculta deloc; si niciodata nu am simtit mai acuta distinctia dintre inima (care schiopata) si creier (care vroia sa mearga mai departe). Asa ca din ziua aia am zis stop si mi-am promis sa incep sa am grija si de mine, cu cate un pas mic in fiecare zi. S-a mai repetat problema, atunci cand am sarit calul, dar nu la intesitatea aia, thk G. Asa ca, dupa ce mi-am revenit, am inceput sa imi mai pun ordine in viata, in minte si in corp. Pentru ca imi e atat de usor sa pierd din vedere ceea ce este esential... am talent la a face asta. Si probabil ca nu sunt singura. Am inceput un regim lejer - nu, nu de slabit, ci, culmea, de mancat... de mancat cat de corect pot, la ore corespunzatoare - si de sport, tot la fel de lejer. Astept vara ca sa pot pleca cu bicicleta. Si va trebui sa fac exercitii cardio. Asta ar cam fi planul. E greu de realizat daca nu ai mai fost obisnuit sa traiesti corect de cativa ani buni, dar sper sa ajung pe un drum bun.

Daddy mi-a zis odata ca la musulmani fiecare e dator sa aiba grija de corpul lui si ca daca nu o face, este un pacat mare. Corpul e ca o masinarie pe care o primim si de care trbuie sa avem grija, o masina indispensabila, asta cred eu. Si daca in primii ani o facem praf din cauza teribilismului, macar 'dupa' mai trebuie sa mai reparam cate ceva ca sa nu facem pana prea devreme.

:)

Alte articole

0 comments