Monstruletul de nisip

Acum suntem in pauza de iesit afara, ca a plouat. Cica de maine gata, se muta primavara de tot la noi, asa ca luam iar cu asalt curtea. Si, eventual si parcul. Lui Mihai ii place sa alerge la copii si sa le zica: "Hei, ce faceti baieti. Ma bucur sa va vad!" Stiu ca poate parea ciudat ca face asa, dar este de felul lui foarte expansiv, iar faza cu "ce faceti baieti" e luata din Tinkerbel si comoara pierduta. Cand mergem in parc e in al noualea cer. Nimeni nu il poate opri sa cutreiere parcul cum il taie capul, motiv pentru care nu ies niciodata singura cu amandoi. Ies mai mult cu tata si Mihai il imita perfect: isi tine mainile la spate, exact cum face tata. E fascinant sa vad cum preiau copii comportamentele celor din jur.

Dar atunci cand iesim in curte, cam asta facem:

Desigur, printre multe alte forme de nisip: stea, iepure, rata, tren, con, un cub de construit dintr-un set de construit de dimensiuni mai mari (asta arata bine de tot, ca o cetate, ca ii ies cele patru moturi de sus), un con de la un set de fotbal, ba chiar mi-am sacrificat si formele de fursecuri, asa ca avem si flori si inimioare prin nisip.

Mihai iubeste formele de nisip - numai sa le fac eu. Si ii mai place in mod deosebit sa le pleosteasca, odata ce sunt gata, cu grebla sau lopatica. Maria e incantata oricum. Atat de incantata de nisip ca si-l pune in cap. La propriu. Si ei ii palce sa iasa afara: cum aude ca plecam, se duce la usa ca un catelus de companie si incearca sa traga de clanta; uneori isi ia si caciula sau ghetele si asteapta acolo. Life is funny. Indeed.