Twilight (2008)

Am auzit de cartile din seria Twilight scrise de Stephenie Meyer de la o prietena. Stiam ca sunt la moda vampirii si ca "se poarta" povestile cu vampiri, chiar eu ma mai uit din cand in cand la True Blood de la HBO si chiar pot sa spun ca imi place, dar de cartile astea nu auzisem pana atunci ceva clar. Iar atunci, nu tocmai de bine. Si cum am o nepoata adolescenta fascinata, ca toti adolescentii, de povesti horror, m-am gandit ca poate ar fi un cadou bun. Am gasit cartile, in engleza, dar inainte sa le rasfoiesc am vazut filmul.

Povestea filmului zice asa... Dupa divortul parintilor, Bella Swan a fost crescuta de mama ei, insa cand aceasta se recasatoreste cu un jucator de baseball, fata, acum o adolescenta de 17 ani, se vede nevoita sa plece sa locuiasca cu tatal ei pe care nici nu prea il cunoaste, din insorita Arizona intr-un tinut mai mult ploios si innorat din Washington. Cand ajunge la scoala il vede pe Eduard Cullen care ajunge sa ii salveze viata dand dovada de puteri supraomenesti. Bella devine intrigata de reactiile lui, mai ales dupa ce un coleg, Jacob Black, ii povesteste o veche legenda indiana, conform careia cei din familia Cullen ar fi vampiri. Fortat de Bella, Edward recunoaste si ii povesteste ca familia lui este "vegetariana", adica respecta un pact conform caruia niciunul din ei nu se mai atinge de sange omenesc. Familia Cullen se dovedeste a fi un grup neasteptat de primitor si natural in reactii, oricum, mult peste nivelul celorlalti din oras... Ba chiar joaca si baseball, partida la care e invitata si Bella. Jocul e incheiat brusc cand apar trei vampiri "adevarati", vinovati de trei crime din zona, si cand unul din ei porneste o vanatoare importiva Bellei. Pana aici povestesc, ca e suficient...



Filmul e sub asteptari. Daca povestea e, sa zicem, ok (sa nu uitam ca e pentru adolescenti si ca, prin natura personajelor principale, are potential romantic si lacrimogen), in film, fie actorii joaca prost, fie regia a avut de pierdut. Daca ar fi sa il caracterizez intr-o fraza, atunci Twilight este filmul privirilor luuuuungi, fooooooarte lungi si chiar zemoase. Incerc sa inteleg... am fost si eu adolescenta acum mult timp ca aproape am uitat cum e, dar banuiesc ca majoritatea fetelor viseaza sa se priveasca indelung cu unu', iubirea vietii lor... dar fratilor, nici chiar atat, ca murim, nu alta. Sau plecam sa ne facem un sandvis si revenim dupa. Dupa ce se termina privirile alea luuuungi, ca altceva nu se intampla.

Momentul in care Edward o salveaza pe Bella nu e tocmai original. A existat acum mult timp, in 1999, un serial numit Roswell, in care el - extraterestrul e indragostit de ea si o salveaza de la moarte. Actorii aia au jucat mult mai bine. Un moment amuzant, la care m-am abtinut sa nu rad in hohote, este cand Bella intra in clasa (cu incetinitorul) si ventilatorul ii poarta mirosul de om taman pana la Edward, care si asa o privea de sub sprancene si pana atunci...

Filmul e clar facut pentru adolescenti de 12-13 ani. Sau pentru cei peste varsta asta, dar care vor se simta iar "tineri". Enjoy, pana la urma it's good to be young. :)) Apoi am rasfoit si cartea... este de nivelul Sandrei Brown, fara scenele "fierbinti". Si te omoara cu discutiile si descrierierea reactiilor. Asa ca nu imi pare rau ca am vazut filmul, pana la urma; cartea nu cred ca o voi citi, nu mai am rabdarea unuei pustoaice de 13 ani.