Idei cu stele

by - noiembrie 10, 2009

Pentru ca zilele trecute a fost iar ziua mea, m-am gandit iar la parintii si sora mea, la casa de acolo, la copilarie, la cum imi petreceam timpul pe vremea aia. Si intamplator, sau nu neaparat intamplator, am gasit un fragment care oglindeste exact ideile si problemele cu care imi zbateam capul cand eram copil si la care visam, practic, cu ochii deschisi. E frumos, pentru mine, sa imi amintesc, pentru ca ma tem ca este ceva ce am pierdut pentru totdeauna.

Fara a-si cobora privirea, ci doar intinzand mana in fata pentru a se orienta, gasi un petic moale de iarba unde se aseza. Cerul radia de atatea stele. Erau mii de stele, unele stralucind neintrerupt, iar altele, cele mai multe, clipind intermitent. Daca priveai cu atentie, puteai distinge mici diferente de culoare. Cea luminoasa, aia de-acolo, nu era cumva albastruie?
Pipai iar pamantul pe care statea: era solid, stabil... linistitor. Se ridica precauta, apoi se uita in stanga si in drepta, de-a lungul si de-a latul tarmului. Putea distinge ambele maluri ale lacului. "Lumea doar pare plata", gandi ea. "De fapt e rotunda. E o minge uriasa si se rostogoleste prin mijlocul cerului... o rotatie pe zi." Incerca sa-si imagineze planeta rotindu-se si milioanele de oamni lipiti pe suprafata ei, vorbind limbi diferite, purtand haine caraghioase, dar pana la urma agatati cu totii de aceeasi minge.
Se mai intinse putin si se stradui sa simta rotirea. Poate ca izbutea sa o simta macar un pic. O stea luminoasa clipi deasupra lacului, printre cele mai inalte crengi ale copacilor. Daca strangeai putin pleoapele si priveai printre gene, puteai sa faci razele de lumina sa danseze in jurul tau. Daca mai strangeai putin genele, razele isi schimbau supuse lungimea si forma. Dar... oare i se pareau sau?... steaua aceea era acum exact deasupra copacilor. Acum cateva minute se tot strecura printre crengi. Fara indoiala ca acum se afla mai sus. "Asta vrea sa insemne cand spui ca rasare o stea", isi spuse fetita. Pamantul se rotea in directia opusa. Atunci la un capat al cerului rasareau stele. Directia aceea era numita "est". In spatele ei, la celalalt capat al cerului, stelele apuneau. Partea aceea se numea "vest". In fiecare zi Pamantul facea o rotatie completa si aceleasi stele rasareau mereu in acelasi loc.
Dar daca un lucru atat de mare cum era Pamantul se rotea in jurul lui intr-o singura zi, atunci trebuie ca se misca caraghios de repede. Deci toti cei pe care i stia se invarteau cu aceea viteza incredibila. Se gandi ca acum ar putea simti mai usor cum se roteste Pamantul, adica nu doar sa isi inchipue, ci sa o simta cu adevarat, in adancul stomacului. Era ca si cum ai fi coborat cu un lift rapid. Ellie isi lasa capul si mai mult pe spate, astfel ioncat vederea sa nu-i fie pangarita de nici un lucru de pe Pamant, si ajunse sa nu mai vada altceva decat cerul intunecat si stelele stralucind. Satisfacuta, se lasa cuprinsa de un gand buimacitor: ca daca nu se va agata de smocurile de iarba din jur si nu se va tine zdravan de ele, va cadea in cer chiar in acel moment, iar trupul ei marunt se va rostogoli insignifiant pe langa imensa si intunecata sfera de sub ea.


citat din "Contact" de Carl Sagan (I, p 14-15)

Alte articole

0 comments