Sunt cea mai...

Acasa, dl D, nedormit de 24 de ore, isi facea ceva de mancare. Cu ochii inrositi nu de la curatatul cepei, ci de somn si lucru la computer. Avea chef de discutii filosofice, fara sens neaparat, dar musai care sa ii ridice self-esteem-ul :)))))), din cate mi-am dat eu seama. Vrea sa ii zic ca e cel mai bun sot. Ok, esti cel mai bun sot. Ca sunt cea mai fericita ca l-am intalnit. Ok, sunt cea mai super fericita ca te-am intalnit. Ca e cel mai priceput in bucatarie. Ok, esti cel mai priceput in bucatarie si ne faci cea mai buna papita. Ca e cel mai tare... nu mai scriu mai departe. Ok, esti cel mai tare. Dar eu ce sunt? Huh? Da, eu ce sunt pentru tine... cea mai... ce? Pauza. Ca cea mai frumoasa nu sunt, nici cea mai draguta, nici cea mai simpatica, nici cea mai desteapta, nici macar cea mai ciudata... Si tot asa, imi veneau in minte tot felul de atribute, insa nu mergea nici unul la mine. Gata, am gasit! Sunt cea mai jucausa. ...Desi nu merge, are dublu sens si eu ma incadrez 100% numai la unul din ele. Hmm, naspa, trist si deprimant. Minutele trec, eu cautand cu disperare ceva care sa ma defineasca, el relaxat, prajind in continuare carnea pe plita. Hahaaa, am gasit acum: sunt cea mai artista, sunt gagica cu cel mai dezvoltat simt artistic pe care ai avut-o vreodata, daca nu cumva singura. Se gandeste. Da, esti cea mai artista. Zambesc si eu, linistita si impacata. Si cel mai bun psiholog. Da, esti. Si cea mai priceputa la programare si design. Da, esti.

Deci sunt si eu ceva, ...ce am scris mai sus, o ''cea mai'' pentru cineva. Ca e bine sa auzi cateodata si cate ceva bun despre tine insati, in cazul meu. Si mi se pare un bun exercitiu sa ajungi sa fi cernut prin ochi altcuiva si sa vezi ce ramane la urma si prin ce te distingi.