Nu stiu cum sunt alti copii, dar ai mei au avut o dezvoltare pe etape. Adica, de la un moment dat cand au inceput sa stie destule lucruri incat sa interactioneze mai bine cu mediul exterior sau mai bine zis, cand au aratat ca sunt mai interesati de ce e in jurul lor, mai deschisi fata de "restul" (la 7 luni la Mihai si 9 luni la Maria), evolutia si dobandirea de cunostinte noi a aratat ca un grafic cu linie dreapta si curbe de crestere foarte bruste. Aveau perioade plane, plictisitoare, "tacute" le zic eu, cand nu mai faceau nimic nou, pareau ca nu mai invata nimic, repetau ce stiau deja si ajungeau in momentul in care totul parea nu ca stagneaza, ci coboara, momente in care eu ma panicam putin, pentru ca apoi, de azi pe maine, sa explodeze pur si simplu. "Tacerea" e inlocuita cu vorba non-stop, cuvinte noi, actiuni noi, miscari noi, semn ca perioada plana era de fapt o perioada de achizitii, cand ei deveneau un burete fata de tot ce ii inconjura.Domnisoara Maria
Cine a zis ca fetele sunt mai cuminti cand sunt mici, tare mult s-a mai inselat... Nu sunt. Au numai un fel gingas de a fi, sunt mai delicate. In rest, totul e la fel. Cazul nostru, dra Maria. Chiuie, tipa, cotrobaie prin toate colturile casei imediat ce a inceput sa se deplaseze in patru labe, trage jos lucrurile (toate lucrurile gasite in calea ei, pe care eu nu am apucat sa le pun la loc, ajung pe jos... toate... me going mad), face tot felul de miscari echilibristice. Dar e o scumpa in felul ei, nu poti sa te superi pe ea.
Din cauza afectiunii pe care o are la picioare (talp valc - sper ca am scris corect, nu am gasit informatii pe internet) si pe care am descoperit-o destul de tarziu, din pacate, nu am fortat-o deloc sa mearga, nici macar sa stea in fund, tocmai din cauza ca era mai bine pentru ea sa stea jos, culcata, cat mai mult timp, pentru a se vindeca. Ei bine, evolutia si-a spus cuvantul. De pe la 4-5 luni a inceput sa se "ridice", astfel ca acum, la 9 1/2 luni deja sta si 5 secunde singura in picioare, nesustinuta. De fapt, ea merge singura tinandu-se de mobila de prin casa, nu o tinem de manute sa faca pasi prin casa, pentru ca deformarea nu a disparut si nu trebuie sa o incurajam sa mearga. Desigur, mai mergem cateodata si ea paseste foarte bine; daca nu ar fi avut problema asta, acum ar fi fost mult mai dezvoltata la capitolul mers. Ca o paranteza, as putea spune ca faptul ca am lasat-o sa se "ridice" singura a facut-o sa fie mult mai independenta decat era Mihai la varsta ei, pentru ca a facut asta singura, a invatat sa nu se bazeze pe nimeni din jur si a invatat prin incercari. Se vede asta pe chipul ei, in modul ei de a fi.
Ei bine, de cateva zile, Maria s-a transformat total. E parca alt copil. A intrat in perioada de explozie de care vorbeam mai sus. Se plimba prin casa fara probleme, scoate tot felul de sunete, nu numai vocale, ci si consoane, sta mai tot timpul in picioare si isi da drumul, ramanand nesustinuta chiar si 5-6 secunde, spre panica mea totala. Si danseaza... cum aude o melodie, fie ca sta in fund sau in picioare, se misca din stanga in dreapta si rade vesela cu cei 4 dinti super-sharp si strungareti ai ei. Azi a dansat o melodie intreaga - 5 minute! - pana sa o asez eu jos, ca sa se odihneasca, dupa care a inceput iar.In etapa asta noua cel mai mult ma bucura faptul ca acum interactioneaza mai mult cu noi. Pana acum se uita cand o strigam, mai radea putin, dar in general ne ignora in stil mare. Recunosc, incepusem sa imi pun intrebari: in ultimul timp era foarte incruntata, parea suparata, s-a speriat de persoane oarecum necunoscute si a inceput sa bazaie (semn ca nu e sociabila), nu prea mai radea nici la sedintele noastre de gadileala, cand ma privea parea ca se uita la un strain si nu se mai uita la mine cand o strigam, decat dupa 3-4 secunde, la insistentele mele. Acum totul e foarte ok, cel putin pe moment.
Mihai in the twilight zone
Cu el, situatia nu mai e roza. Totul a inceput, ca sa zic asa, alaltaieri noapte, cand a "evadat" din pat si a incept sa se joace prin camera sau sa se duca la Maria in pat. Nu m-ar fi deranjat, daca nu ar fi deranjat-o pe ea, pentru ca micuta chiar vroia sa doarma... desi cand am intrat la ei, ea statea pe un maldar de plusuri (aruncate acolo de Mihai, care mereu se asigura ca are si ea jucarii), cu un zambet laaaarg pe fata.Desigur, am oprit imediat petrecerea. (ca o babaca ce sunt! :D)
Problema e ca el nu mai vrea sa stea in pat! Nu e vorba ca nu ii e somn, normal ca e obosit. E foarte agitat, nu mai rade ca inainte, nu mai are rabdare sa ii citesc nici macar o poveste scurta (si eu stiu sa le scurtez!), trece mereu de la o carte la alta dupa numai 10-15 secunde, la scurt timp dupa ce spune ca vrea sa facem ceva se razgandeste, ba chiar l-am vazut dand din cap in stanga si in dreapta, ca atunci cand vrea sa se ameteasca.
Sunt complet debusolata. Nu stiu inca ce se intampla cu el, de doua zile. Pot numai sa banuiesc...
- e posibil sa ii iasa vreo masea, pentru ca baleste rau de tot si isi baga si toata mana in gura; azi inainte de culcare i-am dat Panadol si parca a fost ceva mai linistit;
- poate ca pur si simplu a trecut si el intr-o noua faza si a crescut, asa ca i se pare cool sa faca ceva nou si mai ales sa se opuna dorintelor noastre, indiferent cat de logice ar fi;
- din cauza oboselii, recunosc, imi e mai greu sa le fac fata amandurora (mai ales ca Maria a inceput sa ceara si mai multa atentie), astfel ca nu ne mai distram ca pana acum ceva timp si ma gandesc ca el poate resimte asta ca pe o indepartare, asa ca reactioneaza cum stie/crede/poate, adica prin rebeliune;
- mereu am banuit ca e un copil hiperactiv si ma intreb daca asta nu e cumva o etapa; nu stiu, trebuie sa ma mai informez pe subiect.
Cam astea ar fi variantele acum, nu imi vin alte posibilitati in minte. Asteptam zilele urmatoare cu evolutia lor. Sa vedem ce va fi...
Un lucru e sigur - copii au crescut brusc, e clar ca buna-ziua, numai noi trebuie sa acceptam situatia si sa ne adaptam ei. Ii iubesc mult si vreau sa fie fericiti.
0 Comentarii