"Cum îl ajuţi pe copilul rătăcit în televizor" - 2070 de cuvinte

24 octombrie 2009

"Cum îl ajuţi pe copilul rătăcit în televizor"


Un articol interesat in EVZ, azi, despre copii si desenele animate la care se uita zilnic. Citez, pe sarite, ceea ce mi s-a parut interesant...
Un robot brăzdează cerul cu megabraţele sale de oţel şi nu stă pe gânduri când trebuie să aplice lovitura fatală oricărei creaturi care îi iese în cale.

Din păcate, noi realizăm penibilul, irealul şi pericolele din acest rezumat de scenariu de desen animat, dar publicul-ţintă al producţiilor, copiii, realizează doar că violenţa este o formă de impunere mai bună decât inteligenţa şi cunoştinţele.

"Copilul de astăzi preia mai mult de 50% dintre informaţii pe cale vizuală. Suntem în lumea imaginii, a simbolului", spune lect. dr. Marcela Ciortea, de la Universitatea "1 Decembrie 1918", din Alba Iulia.

Aceasta atrage atenţia asupra rolului important pe care desenul animat îl are asupra micuţului care receptează informaţia. Dacă, în primii ani de viaţă, desenul reuşeşte să îi ajute
pe copii să îşi concentreze atenţia, în anii următori îi va învăţa să urmărească un fir epic şi, cel mai important, să deosebească binele de rău.
....
Vorbim însă de varianta ideală. Lumea aceasta a aparentei inocenţe ascunde mari pericole. "Părintele se bucură că îi stă copilul într-un loc 10, 20, 30 de minute. Dar trebuie să fie foarte atent, deoarece copilul poate însuşi comportamente nepotrivite şi poate deveni dependent. În acest ultim caz, apar izolarea socială şi sedentarismul", spune profesoara.

Marcela Ciortea crede că mesajele transmise de orice desen animat au nevoie de o mediere suplimentară din partea părintelui şi a cadrului didactic.
....
Cât despre educatori şi învăţători, specialista consultată de evz.ro crede că "este mare nevoie ca aceştia să cunoască şi să urmărească desenele animate".
...
"Să îi întrebe despre un episod din Scooby Doo. Copiii vor fabula cu siguranţă, vor descrie, vor explica şi vor repovesti. Aceasta le dezvoltă capacităţile de comunicare. Iar educatoarea va interveni cu explicaţii, care să le arate copilului că unele aspecte din desenul animat nu au transpunere în realitate", exemplifică profesoara, care are un curs de formare a cadrelor didactice din sistemul preuniversitar.

Spre exemplu, nici Tom şi Jerry nu este un desen care trebuie lăsat nediscutat. Copilul trebuie să înveţe că, în realitate, "se întâmplă ceva grav atunci când unul îi dă altcuiva cu tigaia în cap". De altfel, pe marginea acestui desen, în Statele Unite anilor '60 a avut loc o amplă dezbatere.

De unde receptează copiii informaţii (în ordine):
1. Desen animat.
2. Calculator.
3. Benzi desenate (sector aproape inexistent în România, foarte vast în Occident).
4. Carte de poveşti cu foarte multe imagini si puţin text.
5. Text însoţit de imagini.
6. Carte cu câteva ilustraţii.
7. Carte numai cu text.

În cazul televiziunilor generaliste, media actelor de violenţă dintr-o oră de emisie este de la 10 la 23. La canalele de desene animate, media este între 20 şi 40, arată un studiu recent. CNA a atenţionat de mai multe ori posturile Jetix şi Cartoon Network. Între timp, primul a devenit Disney Channel.

Desene socotite violente, care sunt transmise în România: Robot Boy, Ben 10, Gemenii Cramp, Fetiţele Powerpuff, Jane şi Dragonul, Naruto, Yu Gi Oh, Dragon Ball.
Cam asta e. Articolul intreg, aici. Numai ca articolul nu a dat prea multe variante de rezolvare a problemei, ci a semnalat numai existenta ei. Ei, uite ca fac eu asta.

Partial sunt de acord cu tot ce scrie acolo. Parerea mea e ca s-a uitat insa ceva, anume ca desenele se adreseaza unor copii de varste diferite.

Mie imi place sa ma uit la Ben10, e un serial de animatie sf foarte ok, dar nu merge pentru Mihai, de exemplu, pentru ca un copil de 2 ani si un pic nu intelege ce sunt impuscaturile alea si nici limbajul. Dintre cele violente, Powerpuff Girls sunt mai adecvate din punctul de vedere al intelegerii (putine personaje, actiune relativ simplista, limbajul la fel); a vazut odata, mai demult, cateva secvente si a ramas cam inmarmurit, asa ca am schimbat. Eu nu il recomand, este violent.

Parintii (sau cei care se ocupa de educatia copilului) trebuie sa fie atenti la lucrurile astea. Si nu mi se pare ca e foarte greu, de altfel. Nu trebuie interzise desenele animate pentru ca ne dau si noua un ragaz si lor oportunitatea de a invata lucruri noi, insa ele trebuie restrictionate in functie de varsta copilului. Asta presupune ca parintele sa vada inainte despre ce e vorba - si nici asta nu e greu, pentru ca poate vedea episoade si pe youtube, de exemplu. Asa ca nu exista scuze. Si alt lucru important e ca micutul sa nu fie lasat singur in fata televizorului - decat in cazuri extraordinare sau cand e vreun desen animat catalogat drept "safe" de tine, parintele; in orice caz insa, primele episoade trebuie vazute impreuna cu el/ei pentru a le oferi explicatiile necesare si pentru a se asigura ca intelege ce se intamplasi ca ii place - pot fi atrasi si de imagini care in sperie / infricoseaza, dar tot nu se dezlipesc pe ecran.

Exista desene animate educative de la care copilul are ce invata. Dar nu trebuie sa cadem nici in cealalta capcana: sa il lasam sa vada desenele astea oricat vrea, ca sunt ok si nu ii fac rau... Ba ii fac. Un copil nu trebuie sa stea toata ziua cu ochii in televizor, oricat de educative ar fi programele alea; expunerea trebuie si ea raportata la varsta copilului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu