O seara de lectura in familie

Imi place sa citesc. Citesc de mult si oriunde - umblam cu cate o carte in ghiozdan inca din liceu si citeam in metrou sau tramvai cand asta nu era o indeletnicire la moda, asa ca eram privita ca o ciudata... si putin imi pasa mie. Atunci citeam din curiozitate. Acum, in zilele stresante, e singura relaxare adevarata pe care o stiu - pentru mine, cartea a batut de mult filmul si pot sa spun ca a devenit un fel de drog.

Ieri am avut prima seara de lectura in familie.

Totul a inceput absolut intamplator... Cum nu mai am timp sa citesc (sa cresti un copil de 21 de luni si unul de 4... nu e un chin neaparat, dar iti consuma timp - tot timpul de fapt), m-am hotarat sa impartasesc cu ceilalti ceea ce citesc. M-am transformat din cititorul linistit intr-unul activ. Asa ca am luat un brat de carti din biblioteca, m-am asezat in pat si am inceput sa rafoiesc, activitate care l-a atras imediat pe Mihai, baietelul meu cel mare. Ii place sa rasfoiasca si el, in cautare de poze, sa se joace cu ele ca si cum ar fi cuburi de construit si sa le aseze pe rafturile cele mai inalte; de data asta am pastrat cartile cu noi in pat. Am ales in cele din urma Vatican, ultimul conclav, de Robert Silverberg, o carte cu povestiri SF, tocmai buna, din care am hotarat sa citim Mustele. Cinci parti, citite pe rand de mine si de Daddy, alcatuind o povestire interesanta (desi putin cliseica sau previzibila, pentru mine cel putin), inveselita cu accentul voit moldovenesc si absolut hilar al lui Daddy si cu intentia mea de a citi cu intonatie si pe voci diferite, precum actorii de pe discurile de pickup. Mihai s-a urcat langa noi in pat rontaind un biscuite, ne-a ascultat, s-a jucat cu cartile celelalte si mai fugea din cand in cand la tv sa vada publicitatea.

A fost o seara frumoasa. Cam asa cum as vrea sa mai fie si multe altele, cu noi toti impreuna. Azi, Daddy imi scrie pe mess: "diseara citim, da? ;;) ca am prins gustu". Asadar, urmeaza si alte seri de lectura in familie si urmeaza alte carti, multe alte carti...

Trimiteți un comentariu

5 Comentarii

  1. stai sa vezi cand o sa te ajute picii sa intorci paginile, cu tot cu foaia in mana lui, a se citi Mircea.
    Sau sa te ajute sa le pui la loc, alt loc decat cel pe care-l stii tu, a se citi tot Mircea.
    Dani e prea constiincios cu cartile, le pune la locul lor siu spune scurt cate tata-cartea lui tata.

    RăspundețiȘtergere
  2. :)) de abia astept. mihai a rupt pana acum numai cartile lui, din ale mele, desi s-a jucat cu ele in toate felurile posibile, nu lipseste nici un coltisor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Sa vezi ce stau sa le caut dupa ce le aranjeaza Mircea. Pana acuma nu mi-a rupt nimica, dar stau cu teama. Dani are mare grija, ii place sa le aranjeze.

    Sa scrii si saptamana viitoare, sa nu uiti :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Singura care pe care am citit-o la viata mea, fortat pentru ca o primisem cadou, a fost Alchimistul. Dupa care m-am lasat de citit.

    RăspundețiȘtergere
  5. @ sergiu
    salut. eu as zice ca ai inceput cu cartea gresita. nu am citit alchimistul tocmai pentru ca s-a facut mare zarva in jurul ei si devenise "la moda" sa vb despre ea; de coelho mi-au placut 'diavolul si dra prim' si 'la raul piedra am sezut si am plans' - prima "are" o idee interesanta, iar ce-a de-a doua e o poveste de dragoste.
    suna foarte ciudat ce ai spus... "m-am lasat de citit". macar sa incerci genuri diferite... cartile iti ofera tone de cunostinte, universuri si sentimente de explorat...

    RăspundețiȘtergere