Eu si ciupercile (poveste de bucatarie)

De ceva timp mă obsedează ciupercile. Și cred că mi se trage de la o delicioasă mâncare de pleurotus preparată de dl. D, abil bucătar și meșter făurar. Sau poate e din cauza "altcuiva" care va veni la noi în ianuarie, și așteptarea îmi da fiori... culinari; e foarte posibil și asta.

Oricum, într-o bună zi m-am hotărât să renunț la plicurile cu supă instant și să îmi prepar singură mult așteptata și visată super supă cremă de ciuperci. Așa că a două zi am pornit plină de speranța spre magazinul din pădure (care?) și m-am întors acasă cu coșulețul plin de ciuperci și alte ingrediente minunate și fermecate. Rețeta... e plin netul, am de unde alege, mă gândeam. Dl. D mi-a dat planul peste cap; cică rețeta mea, aleasă după ore întregi de zgâit la poze cu supe și scrisă pe înțelesul... oricui... pe hârtie, ei bine, nu e bună. Hmmm. Furioasă, iau cartea dnei SM, mare bucătăreasa. De la ea trebuie să iasă bună, nu? Și mă apuc... spăl, tai, iar spăl, tai fantezist, îndur călduri supraomenești, aburi, chiar și praful de piper... am speranțe.

Așa... Să lăsăm acum un pic bucătăria, așa cum e, în aburi și miresme îmbietoare, și să luăm un răgaz de un moment pentru o paranteză mică, dar foarte importantă (cine vrea poate să fumeze sau să bea o bere - recomandabil ultima variantă). Mda... Deci... eu nu gătesc. De obicei. Sunt genul acela de fată care a mâncat de la mama toată viață și care nici nu ar vrea să schimbe acest obicei, dar care știe câte ceva încât să nu moară de foame dacă ar fi părăsită de ai ei pentru o săptămâna. Așadar, omlete, salate, cartofi prăjiți, spaghete. Și cam atât. Pe de altă parte, și nu vreau să mă laud... mă pricep destul de al naibii de bine la dulciuri. Dl. D nu consideră că toate aceste ducegarii țin de bucătărie, dar cui îi păsa?. Aham...

Supa... Mirosea bine în bucătărie. Ciupercile se căleau cu mirodenii. Eu le-aș fi luat de pe foc și le-aș fi mâncat așa. Rețeta însă, zicea altceva. Așa că am continuat, ascultătoare. În definitiv, ar trebui să fie ușor, nu? Pui ingredientele, le prepari ca în rețetă... trebuie să iasă. Domne, nu a vrut! La mine nu a vrut! Dar deloc. Rezultatul a fost catastrofal, aproape că eram în pericol să mă vindec de obsesia petnru ciuperci și, mai mult chiar, să nu mai mănânc supă sau ciorbă pentru ceva timp. Mdea... Dl. D a mâncat din supă, lui i-a plăcut... cică. Sau poate vroia să mă încurajeze. Oricum i-am apreciat gestul și dârzenia. Eu... m-am hotărât. Deocamdată rămân la torturi și ciocolată. E mai bine pentru mine, pentru bucătărie, pentru cei din jur și, poate, mai ales, pentru bugetul familiei.

Lav

imagini: Corbis