Intr-o lume a viilor-vii si o lume a viilor-morti.
Viii-vii traiesc, plang, rad, iubesc, sufera, aduna in fiecare zi cate un rid si cate un gram in plus in inima...
Viii-morti trec prin viata precum zborul pasarilor in inaltul cerului. Nu misca nici macar o frunza in trecerea lor. Asta nu inseamna ca nu traiesc la fel ca si viii-vii, ci numai ca traiesc pentru ei insisi.
Si in timpul asta, viii-vii danseaza lin, in tristetea lor fericita... Pentru ei, viata e ca o muzica de jazz.
pictura: Jack Vettriano, Dance me to the end of love
0 Comentarii