2070 de cuvinte

Steps: mourn, forgive, forget, move on and be free

2012-01-16T03:16:00.000+02:00

"Many [...] think forgiveness is something that just happens, but I believe it’s a decision that you have to make. Part of the process will involve mourning the loss of what you once thought your *(%& would look like, then, eventually, moving on. You never forget what happened, but being able to forgive is a gift you give yourself." Sometimes, when I let myself think, the pain is unbearable, it slashes my heart in an instant... So I must take this steps - mourn, forgive, forget, move on. And be free, at last.

Singura zapada din 2011. Revelionul sclipitor

2012-01-04T19:30:00.001+02:00

...e cea din Cismigiu, cel putin pentru noi. Am fost pana acum de vreo doua ori cu copiii si le place foarte mult sa se joace cu zapada. Ma uit la ei si imi pare rau ca nu se pot bucura asa cum trebuie. Cel putin de revelion le-a placut pentru ca am iesit afara la miezul noptii si am fost la doi pasi de artificii. Au fost entuziasmati... si eu la fel, nu pot sa spun ca nu. Cand am intrat in casa, am deschis si noi televizorul, ca sa mai vada cei mici artificii si din alte tari - am fost dezamagita de tot ce am vazut. Am ramas apoi pe RAI1 (parca :D), pentru ca acolo era cel mai frumos program... asadar, prima melodie pe care am auzit-o in noul an si prima urare pe care am simtit-o cu adevarat a fost muzicala. :)

Antonello Venditti - Dalla Pelle Al Cuore... ador melodia asta, o ador; si acum ca am vazut si videoclipul, imi place si mai mult.

Povestea Craciunului din 2011

2011-12-28T15:56:00.000+02:00

Craciunul asta a fost ciudat; si cel mai matur, de pana acum. Din motive de treaba nu am apucat sa luam majoritatea cadourilor decat sambata la pranz, intr-o zi foarte ciudata (era un ditamai nor gri peste Bucuresti si soarele razbatea dinspre sud-est), si pot sa spun ca asta a fost f ok, pentru ca nu a fost aglomeratie :)) - de cheltuit, am cheltuit mai putin de jumatate fata de anul trecut.
Cozonaci am facut numai 4 si erau deja gata in ziua de ajun - ca de obicei, inca mai am de lucrat la reteta; amestecul de ciocolata si nuca mi-a iesit insa la perfectie de data asta (ciocolata rasa, nuca pisata, zahar, lapte si un strop de rom).

Seara, pe la 7, Daddy s-a dus la Obor sa ia bradul, "Ia unul cam cat mine", i-am spus, "dar sa nu fie mai mult de 50-60"; vineri, pe cand venam de la stomatolog am vazut doua doamne care carau de zor un brad impachetat, dar grasun si aproape cat mine de mare - dadusera pe el 100 de lei... mult. S-a intors o ora mai tarziu cu o mandrete de brad ceva mai inalt decta mine, pe care a dat 10 lei. Am scris bine, 10 nu 100, desi si mie mi-a fost greu sa cred. Cica mai erau vreo 5 ametiti cu tone de brazi pe care nu mai aveau cui sa ii vanda, iar brazi mai mici erau aruncati in colturi si luau oensionarii din ei - in 2010 am dat 30 de lei pe un molid mai mic decat asta, pentru ca vanzatorii de brazi tineau la pret si preferau sa faca focul din ei decat sa ii vanda... anul acesta se pare ca a inceput sa le fie foame si lor.
Am mutat un dulap si am mai sters prin colturi, apoi Daddy a instalat bradul intr-o galeata cu bolovani. In timp ce eu pregateam locul, copiii au impodobit bradul cu zane si margele, iar Maria s-a asezat langa el sa ii citeasca o poveste.

La impodobit au venit copiii, ba chiar si buni, dornica sa mai vada globurile vechi, cu amintiri, si s-a implicat si Daddy chiar. Eu am pus luminitele, momentul care imi place cel mai mult, apoi i-am cam lasat pe ceilalti. Am filmat toata activitatea si Maria a vrut si ea sa tina aparatul.

        Daddy vroia sa vina Mosul atunci, noaptea, avea el un plan ingenios, dar era deja trecut de 12 si nu s-a mai realizat; a spus ca i-am stricat Craciunul si anul acesta si ca de acum in colo cand va veni iar iarna isi va aminti asta.
        Evident, nu am putut dormi. Am vazut toate cele 12 episoade din Terra Nova, un serial sf nou si destul de interesant... as putea sa spun ca am petrecut ok, linistit, practic in alta lume, ceea ce mi-am si dorit. M-am culcat dimineata, pe la 5 sau 6.
        Eram adormita cand, la un moment dat, il simt pe Mihai ca iese din camera lor si se uita la brad. "Doamne... Doamne...", a exclamat incet, ca sa nu se trezeasca, nevenindu-i sa creada ca deja primisera cadurile. Am zambit in somn, fericita; my job was well done. Mihai s-a dus sa o trezeasca si pe Maria, vorbindu-i pe o voce soptita.
        - Maria, a venit Mos Craciun... Maria, ma auzi? Trezeste-te!
        - Lasa-ma Mihai, ca nu am avut un cosmar... (ps - asa fac ei, cand unul are un cosmar sau se sperie in somn, celalalt ii vorbeste ca sa il linisteasca)
        - Nu, Maria, a venit Mosul, nea-a adus cadouri...
        - Aaaa...
        Au venit apoi amandoi, Daddy a plecat sa se culce pe canapea, iar eu am ramas cu ei sa desfacem cadourile. Acum imi pare rau ca nu le-am facut poze, ar fi fost o amintire frumoasa, sa vada de-a lungul anilor, cum aratau cadurile pe care le-a adus Mosul. :) Pe viitor asa voi face.
        Lista Mosului: Mihai a primit 2 spidermani si un elf malefic, un set de soldati cu cazemata si elicopter si steag (clasicul...), o enciclopedie 3D cu dinozauri si o carte cu povesti, autocolate de perete cu Mickey, Donald si Ben10, un sarpe dintr-un fel de plastic gumat (preferatul lui acum), o masina Bucsa ceva mai mare, un set de 4 globuri cu masinile din Cars, un set de animale cu un camion si o soparla, ca nu se putea fara :)). Maria a primit doua printese pe care si le dorea de mult, Aurora si Cenusareasa (care, trebuie sa spun ca arata superb, sunt f bine realizate si au fost numai 18 lei fiecare, deci se pot gasi si cadouri de buna calitate cu bani mai putini - le-am luat din supermarket), un set de globuri cu printese, doua carti cu povesti, un set de animale, o caleasca cu cal, un caine de jucarie, autocolante mari pentru perete cu Marie, preferata ei din Pisicile Aristocrate si 4 din zanele din Tinkerbell... Cam asta a fost in mare.
        Dupa ce le-am dat copiilor sa manance, i-am spalat si i-am lasat sa se joace cu jucariile noi, m-am culcat la loc si am dormit pana inspre pranz - aveam nevoie, nu numai pentru noaptea pierduta, ci si ca sa ma recuperez dupa o raceala aiurea. A fost apoi o zi linistita, in care mi-am inchis telefonul si nu am vorbit cu nimeni... poate parea ciudat, dar aveam mare nevoie de odihna; si inca mai am.

Anul acesta am dat cadouri facute de mine. Astea-s primele. :)

Legat de cadouri, am observat ca la 4,5 respectiv aproape 3 ani, le plac inca mult de tot figurinele si animalele din plastic, pe care le pot manevra in orice fel si cu care pot inventa tot felul de jocuri. Mihai nu a dus dorul masinutelor, e super incantat de sarpe si soparla, iar Maria a zapacit deja printesele - ar fi vrut si ea un sarpe. Mihai s-a uitat pe sub rochiile lor si dupa ce a observat ca arata ca noi, oamenii, a fost multumit. Pentru ca nu au nici un fel de problema sa se joace cu jucariile celuilalt (in afara de obisnuitele lupte pe jucarii), acum el doarme cu Cenusareasa, iar Maria cu sarpele lui.
A fost un Craciun nou. Am trecut categoric in perioada in care nu ma mai intereseaza cadourile pentru mine. Si vreau liniste in continuare; pentru escapism, bag filme la greu... si functioneaza. Pe 26 au venit ai mei in vizita, de care imi era dor si mama mi-a adus bunatati ca acasa :), iar peste 2-3 zile m-am vazut cu familia extinsa. Nice Christmas! :)

Prea mult

2011-12-25T02:09:00.000+02:00

Exista vorba aia... "ce-i prea mult, strica", dar stau si ma intreb... de ce ar trebui sa ne resemnam numai cu firimituri. Poate cel mai ciudat e cand tu te vezi intr-un fel, unii te vad in alt fel, iar altii, cu totul altfel. O voce mica imi spune ok, oamenii sunt fiinte complexe, so what... suck it up. So what? Cum ramane cu firimiturile, atunci? Well, stii intrebarea aia pe care ti-ai pus-o, cand de fapt trebuia sa o lasi balta? Da... Well, te-ai intrebat, kiddo!

Cadouri de Craciun

2011-12-20T22:49:00.002+02:00

         All I want for Christmas is...
         Sincer, anul acesta nu imi mai doresc nimic de Craciun; nici de Mos Niculaie nu mi-am dorit. Nici macar o ciocolata sau o bomboana. De obicei cartile imi aduc singura bucurie de genul asta, insa anul acesta mi-am luat cele doua mari carti pe care mi le doream. Initial am fost bucuroasa de aceasta perspectiva, ma gandeam ca e un semn bun, de maturitate, dar apoi intr-un cotlon din minte mi-a incoltit ideea ca poate copilul din mine a adormit de tot. Dorintele nu-mi mai sunt legate de lucruri, mai degraba de activitati: sa fim sanatosi, sa fac cozonaci buni, sa merg sa cumpar cadouri pt copii, sa fac eu cadourile altora, sa mergem sa luam bradul si sa il impodobim, sa vad oameni dragi, iar apoi, mai tarziu, cand copiii vor dormi si e liniste, sa stau sa citesc la caldura, in lumina bradului...

         Cadoul doamnei educatoare
         Pornind pe ideea de a face cadouri pentru altii, nu de a le cumpara, m-am hotarat ca anul acesta sa nu ii iau doamnei educatoare clasica floare in ghiveci si nici sa dau bani pt vreo vaza sau altceva. De vreo 5 luni tot cumpar margelute si cu cateva saptamani inainte i-am cumparat un pandantiv cu ceas pe care l-am asortat la doua pietre lampwork mari si mai multe prehnite de culoare verde-mar cu irizatii gri - m-am gandit ca ii foloseste... nu poarta ceas la mana, iar mobilul nu il are mereu dupa dansa, deci un pandantiv ceas ar fi ok. Culorile pentru el le-am ales in functie de hainele pe care le poarta zilnic si am incercat sa fie si ceva vesel, totusi. Asa ca m-am pucat de treaba, am modificat de vreo 3 ori planul si designul si pana la urma a iesit asa ceva...

         Nu este extraordinar, dar este primul pe care l-am facut si l-am facut cu mare drag, asa ca e important pentru mine :).

         Setul de Craciun (sau ce poti face dintr-un tricou vechi)
         Am vreo 10 tricouri de bumbac, d-alea obisnuite, pe care nu le mai port, dar pe care nu ma indur sa le arunc pentru ca fie imi place textura materialului, fie culoarea. Plus ca, nu stiu de ce, de cand am masina de cusut, parca nu mai imi vine sa arunc asa una-doua carpele... pot face orice cu ele, de la papusi, perne la haine noi pt copii sau pentur mine. Revenind, "colierul" de mai jos e facut dintr-un tricou rosu si foarte larg pe care l-am purtat cand eram insarcinata cu Maria. Il pastram ca sa-l transform intr-o rochita pentru ea, dar ma gandeam si la un colier de Craciun care sa ma acopere cat mai mult (in incercarea de a masca alergia nesuferita de care nu mai scap). Dupa ce am taiat trei fasii luuungi in forma de triunghi, dupa ce am tot impletit si prins si cusut margele, mi-a iesit asta...

         Gresesc oarecum, pentru ca mai intai am facut cerceii... din coral rosu si unakite (care se regasesc si pe colier). Mi se parea mie ca s-ar asorta cu colierul, acum nu mai sunt atat de sigura :)). Oricum ar fi, sunt mandra de el si adooor cerceii. Urneaza sa imi fac si o bratara din restul de margele de coral pe care le am de la mama :) si unakite mai micute.
         Anul acesta a fost prima data, de la liceu incoace, cand am facut asa ceva. In liceu imi faceam pandantive simple, din bucati de lemn pe care le sculptam; preferatul meu era chipul unui batran cu barba... Apoi imi faceam coliere din seminte de zorele, unele din florile mele preferate. A fost frumos sa imi amintesc toate astea, intr-un fel, ma intorc in timp... si imi place asta :).
         Maine sper sa prind coronita de usa si sa aduc ninsoarea in camera copiilor :D.
         xoxo,
         Lavi

Despre ce inseamna moartea, cu adevarat (Albert Schweitzer)

2011-12-20T08:32:00.002+02:00

"The tragedy of life is not that we die, but is rather, what dies inside a man while he lives" Albert Schweitzer

1001

2011-12-14T23:12:00.000+02:00

... am implinit 1001 de clipe nedormite. ura...

Cartea preferata...

2011-12-14T20:42:00.000+02:00

Un consurs are o intrebare intrebatoare... Care e cartea ta preferata? Mi-a placut unul din raspunsuri: Cartea mea preferata e intotdeauna aia pe care o citesc in momentul respectiv... Mi se pare corect. :)

Ma dor

2011-12-13T17:28:00.001+02:00

Ma doare capul, ma dor si niste masele, in general ma dor toate. Am mult de lucru, mi-ar trebui cateva zile libere ca sa termin si as face-o cu drag, ca sa nu las impresia gresita - desigur, nu le pot avea :) - vreau sa fac multe, sunt obosita si nu apuc pana la urma sa mai fac nimic. Parca ar fi povestea vietii mele, cu oboseala cu tot. Umblu cu ochii umflati, privesc si ascult lumea de undeva de departe, nici nu mai am chef sa ies din casa (tocmai eu, care pana acum ceva timp voiam sa ies zilnic!). Am uitat si de eclipsa de sambata... eu, sa uit vreodata de o eclipsa... sa nu ies noaptea la 2, 3, 4, orice ora, afara sa vad... asta e clar un semn. De rau. Putina lume cu care intru in contact mi se pare absurda, condusa de inversunari lipsite de importanta vitala, mult prea zgomotoasa, cu frustrari mari si tendinte spre violenta care izbucnesc si la cel mai mic declic. Eu sunt calma, in sfarsit, si iata ca lumea a devenit inversul meu. Culmea ironiei, as putea spune. Tocmai acum, nu ca mi-ar pasa prea mult. Vreau numai sa ma bag in pat sub plapuma si sa stau la intuneric si cald si sa hibernez. Ma intreb daca oi fi fost urs intr-o alta existenta...

La mijloc de gradinita. Evolutii si conceptii

2011-12-09T01:32:00.001+02:00

         Am vrut de mult sa mai scriu despre ce se mai intampla la gradinita. De fapt, nici nu am apucat sa scriu despre primul an, grupa mica, care a decurs oarecum dezastruos si cu siguranta frustrant pentru mine. Ideile si frustrarile mele de la inceputul verii s-au mai atenuat acum, am lucrat mult cu Mihai in timpul vacantei si la inceputul gradinitei mai ales. Astfel ca acum Mihai e ok, nu mai are conflicte si daca are stie cum sa se apere si sa le rezolve.
         A fost un moment cand mi-am facut mea culpa. Sa fiu vinovata ca mi-am crescut copilul linistit si pacifist? Ca l-am invatat ca nu e bine sa se bata? Sa nu vorbeasca urat? Ca l-am invatat sa isi iubeasca sora si am trecut cu bine si peste faza cu gelozia? Cred ca initial am facut bine si vreau sa cred, sper, ca am pus o temelie buna. Apoi a ajuns dintr-o data intr-o lume diferita... salbatica. Si e un proverb care imi place si spune "cand esti in Roma sa te porti ca romanii". Well, nu e problema mea daca alt copil e violent, e problema parintilor lui. Eu am urmat sfatul Capsunicii, am renuntat sa mai rezolv problema prin altii si am inceput sa iau masuri eu, cum altfel, decat adaptandu-ma la situatia data. Si in sfarsit, de anul acesta, copilul problema (nu l-am numit eu asa, ci doamna educatoare) a inceput sa mearga si la psiholog... cam tarziu, as spune eu, dar mai bine mai tarziu decat niciodata; parera mea e ca daca parintii ar fi stiut sa gestioneze problema la timp, nu era nevoie de psiholog, dar... nu.
         Poate ca cel mai bun sfat pe care l-am primit despre cum sa imi cresc copiii zicea cam asa: "sunt copiii tai, sunt minunati, poti sa zici ca nu mai sunt altii ca ei, sunt extraordinari, daaaar... trebuie sa fii constienta ca nimeni nu e perfect, trebuie sa le vezi si defectele... ca sa stii cum sa le indrepti". Si asta am facut mereu. Cel mai rau lucru care se poate intampla este sa nu recunosti ca ai o problema. Jur, pana sa mearga Mihai la gradinita, a fost o perioada grea in care am crezut ca are ADHD si eram innebunita. Am citit mult, il analizam, avea unele simptome, lucram cu el... unele chestii le rezolvam, altele nu... Spre inceputul primului an de gradinita, dupa luni de munca, mi-am dat seama ca este un copil absolut normal, dar m-am bucurat ca am reusit oricum sa trecem peste toate hopurile de pana atunci si am fost constienta ca munca nu a fost in zadar, ca i-a prins bine si ca e foarte echilibrat. Hiperactivitatea lui era din cauza ca are pur si simplu multa energie, poate mai multa decat altii, ideile lui fixe nu sunt mai fixe decat ale altor copii sau adulti, iar defectul lui de vorbire urma sa fie tinut sub observatie (se pierdea in cuvinte, adica repeta si de 5-6 ori aceleasi siruri de cuvinte si se vedea clar ca deja de la a treia repetare nu mai stia ce vroia sa zica; era ca un blocaj de care nu putea sa treaca - dupa prima saptamana de gradi am intrebat-o pe doamna educatoare daca ne poate trimite la un logoped si ea mi-a spus ca e devreme, sa mai asteptam un an sa vedem); deja spre sfarsitul primui an de gradi, repetarea aceea obsesiva disparuse.
         Iar la gradinita am vazut, spre stupoarea mea, aceeasi situatie ca la noi, in oglinda. Numai ca se vedea ca parintii lui A nu fac nimic pentru a rezolva problema pentru ca nu se intampla nimic bun, din contra. Ma intrebam daca sa intervin, sa le spun ca sunt psiholog, sa le spun care e problema, sa le dau cateva sfaturi... Nu intelegeam cum un parinte nu poate sa isi dea seama ca propriul lui copil se poarta ciudat, ca violenta lui nu e normala... Dupa un timp, la sfatul educatoarei, au inceput sedintele de logopedie. Anul acesta, dupa o sedinta de pomina cu paritnii, au inceput si sedintele la psiholog. Si ce discutie imi e dat sa aud... Mama lui il zorea sa plece de la gradi intr-o zi:
         - Hai A, ca trebuie sa ajungem la doamna psiholog...
         - Aaaa, mergem la doamna psiholog, mergem la doamna psiholog, s-a bucurat el si a inceput sa stranga grabit jucariile, cantand.
         - Da, dar nu e cazul sa te bucuri atat, sa stii ca nu e asa de bine ca mergem, zice maica-sa.
         Nu e bine ca mergeti? Nu stiu daca sa rad sau sa plang... E ca si cum ar fi racit si ar fi zis ca nu e bine ca merg la medic. Da, nu e placut ca ai racit, dar e bine ca te poti duce, ca iti poate da tratament ca sa te faci bine. De unde pana unde ideea asta ca daca te duci la psiholog e vreo rusine? Nu inteleg. In locul ei as fi multumit zilnic lui Dzeu ca am unde sa ma duc, ca stau intr-un oras mare unde am acces la medici care sa imi ajute copilul... Primul lucru pe care l-am facut la gradi a fost sa o intreb pe educatoare daca ma poate trimite la un logoped, pentru ca Mihai vorbea mai stalcit decat alti copii de varsta lui... E, cum sa spun, la mintea cocosului ca trebuie sa faci tot ce poti, sa ai antenele intinse la maxim cand e vorba de copilul tau... Intre timp am inceput sa nu mai pun atat la inima conceptiile astea care mi se par aiurea. Da, poate m-am mai maturizat si eu intre timp, mi-am dat seama ca nu toti oamenii sunt la fel si am inceput sa ii accept asa cum sunt; oricum, nu ar schimba cu nimic enervarea si stresul meu. Intre timp, si Mihai si-a gasit alt prieten adevarat cu care se intelege bine, desi si acesta este mai mare decat el.
         Un alt moment de mare stil a fost prima sedinta din acest an, la care doamna educatoare a plans, si mama lui A la fel. Imi pare rau pentru ele, dar terorizarea si hartuiala nu mi se par lucruri care trebuie trecute cu vederea. Si apoi, a doua zi, doamna educatoare mi-a dat dreptate cand i-am spus ca l-am invatat pe Mihai sa riposteze cand e tachinat; "ca mama sunt de acord cu dvs., dar ca educatoare ma fac ca nu va aud", mi-a spus, pentru ca si ea a patit la fel cu unul dintre baieti.
         Mihai inca mai copiaza comportamente de-ale lui A. Iar mie imi vine sa ma zgarii pe ochi. Urasc chestia asta, dar o sa trecem peste. E evident ca gradinita are si un efect negativ asupra lui, tocmai din cauza asta. Cand a fost bolnav si a stat acasa, era... perfect; se juca impreuna cu Maria, nu auzeam nici o cearta, nici un planset... se comporta normal, ca Mihai pe care il stiu - apoi, imediat ce a mers iar la gradi, bam! Dar o sa trecem si peste asta cu rabdare si munca. :)

Colier cu margele de plastic din paie de baut :D

2011-12-09T00:33:00.000+02:00

Intr-o zi ploioasa a fost momentul perfect pentru niste coliere. Copiii sunt mereu interesati de bijuterii, asa ca au fost incantati. Dar din ce? Margele de lemn am, dar sunt mici si mi-e teama sa nu le vina vreo idee aiurita. Apoi mi-a venit ideea! Sa fac margelele din paie de baut... Am avut noroc de paiele de plastic pe care le mai aveam in camara de acum vreo 2 ani, de la ziua lui Mihai. Asa ca m-am apucat de taiat si facut margelele, dupa care apoi am facut toti trei cate doua coliere...

         Am folosit:
         - paie de plastic pentru baut, de culori diferite;
         - sfoara de bucatarie;
         - foarfeca;
         - un creion.

Am masurat sfoara de bucatarie astfel incat sa le poata intra usor pe cap colierul, apoi am legat unul din capete de un creion - ca sa nu curga margelele pe partea cealalta :)). Si apoi ne-am pus pe insirat...

Mihai a fost mai indemanatic, de fapt activitatea nu parea sa ii puna nici un fel de probleme. Maria s-a descurcat bine, dar ba ii scapa cate o margica, ba pierdea ata, ba se pierdea in peisaj...

Ne-au iesit frumos colierele, iar Mariei i-am facut si o coronita care, trebuie sa spun, ii statea la fix - nu a cazut nici o data, pentru ca firele de par intrau intre imbinarile margelelor si o fixau perfect.

Happy happy...

Fabian Anton - Rituri de dragoste şi ură 24

2011-12-08T11:37:00.001+02:00

Aşteaptă să plouă, apoi voi urca

albastră şi trist...ă în camera ta,

voi scoate la geam două căni dantelate,

ibricul cel sobru şi ceşcuţa cu lapte,

inelul de fildeş cu stampe hai-hui,

colierul de-angora cu nuci şi gutui,

fularul cel mov - ca să prindem în el

sclipirea ţîşnind din bătrînul cercel,

şi-apoi, ştii tu cum, infinită şi calmă,

voi presăra zahăr şi şoapte în palmă,

şi, tot privind ploaia, ronţăind amintiri,

chema-vom cu gîndul răvăşite oştiri

de melci cătrăniţi şi prinţese ciudate

ce ne-or servi leneş cafeaua cu lapte

ca pînă în zori să rămîie din noi

doar abur de smirnă, de iarnă şi ploi.

:)

pentru mai multe poezii...
blog: http://pseudologiaphantastyca.blogspot.com
FB: http://www.facebook.com/pages/Fabian-Anton/291364770880180

Ghirlanda de Craciun din polistiren si fulgi de zapada de hartie

2011-12-05T23:06:00.002+02:00

Si anul acesta m-am hotarat sa fac tot felul de decoratiuni... idei am multe, cu timpul stau prost si recunosc ca e extrem de frustrant sa ma simt ca iepurasul din Alice in Tara Minunilor.
Pentru decoratiunile de Craciun din anul acesta m-am gandit in primul rand la o ghirlanda facuta din materialele pe care aveam prin casa; si a iesit asta...

Cu ghirlanda asta particip la un concurs organizat de CreaHobbyCraft, un magazin online cu tot felul de minunatii pentru cei carora le place sa faca lucruri frumoase.

         Revenind la proiect, fulgi de hartie cu 6 colturi am tot facut anul trecut, asa ca sambata asta am si facut iar, toata ziua, de ma dureau degetele de la atata taiat. Cel mai greu de facut a fost torul din polistiren, pentru ca polistirenul extrudat este un material in care se fac usor taieturile drepte, dar cele rotunjite... pfua.

         Pentru ghirlanda cu fulgi de hartie am folosit...
         - o bucata patrata de polistiren extrudat, cu latura de 40 cm;
         - panglici de organza: verde inchis, visiniu, rosu aprins;
         - ace de gamalie;
         - fulgi de zapada din hartie, de 8 si 16 cm, dupa modelul pe care l-am facut anul trecut.

Cum am facut ghirlanda

1. Mai intai a trebuit sa tai forma de tor din polistiren si a fost destul de dificil, dar am reusit pana la urma... masa de bucatarie arata de parca as fi construit un robot, nu altceva. Si am folosit un cutit BUN, altfel...

2. Apoi am inceput sa infasor panglicile de organza in jurul ghirlandei. A trebuit sa aleg doua culori, lasand la o parte aspectul minimalist pe care il doream, pentru ca nu aveam nici o panglica de lungimea potrivita, dar la final mi-a placut cum a iesit.

3. Am fixat fulgii de hartie cu cate un ac cu gamalie. Peste fulgul cel mare din partea de jos a ghirlandei am mai pus un fulg mai mic.

4. La final am facut funda mare din organza de culoare rosu aprins si am fixat-o sus.

Ta-dam!

Tutorial: Caracatita din hartie si carton

2011-11-26T04:16:00.002+02:00

Acum vreo luna copiii au fost raciti pentru prima oara in aceasta toamna si imi aduc aminte ca eram ingrozita de faptul ca vor trebui sa stea inchisi in casa... trebuia sa le dau ceva sa faca, sa facem ceva impreuna, orice numai sa nu se plictiseasca.
Asa ca mi-a venit o idee! Sa facem o caracatita din carton si hartie creponata, ca tot cumparasem rechizite si pentru acasa, nu numai pentru gradi.

Rezultatul a fost foarte colorat si dragut, iar ei s-au jucat cu ele; Mihai mai are caracatita lui si astazi, sta prinsa in cui pe peretele de langa patul lui, insa Maria a rupt zilnic cate o bucata de hartie din caracatita pe care a facut-o ea si acum a mai ramas numai cu cartonul :)).

Am folosit si materiale reciclate, lucru normal in astfel de activitati: pentru capul caracatitei am taiat bucati din cutiile de Avon de la mama, iar gura, pentru ca nu aveam hartie rosie lucioasa, am facut-o din cartonul de ambalaj al Gormitti-lor lui Mihai (de obicei pastrez ambalajele colorate, tocmai pentru a le refolosi).
Asadar, dupa ce am pregatit materialele, am trecut la treaba, fiecare cu caracatita lui:. am lipit ochii si gura, apoi am intors invers capul de carton si am lipit fasiile de hartie creponata, in culori cat mai variate.

Mi-au placut mult caracatitele astea pentru ca au iesit foarte colorate, dupa cum se vede si din imaginea de mai sus. Ador hartia creponata tocmai pentru ca are culori foarte intense.

          La final am le-am dat caracatitelor o gaura mica in frunte si le-am prins in cui, langa patuturile lor. A mea a ramas in birou, tot pe perete, pana alaltaieri, cand Maria a reusit sa-i rupa si ultima tentacula. :))

          xoxo,
          Lavi

Bruma... de dimineata :)

2011-11-21T16:26:00.003+02:00

Spuneam acum cateva postari ca am castigat 2 concursuri cu tragere random pe FB. Prima chestie a fost un unt de corp si a doua chestiune este un colier absolut superb castigat la un giveaway, la sfarsitul lunii octombrie, de la Didi/Diana Calin care face lucruri minunate si le expune pe blogul ei, de dimineata.

Colierul numit "bruma" a venit intr-o cutie mai nonconformista: o cutie de ceai rooibos cu portocale, inmiresmata si cu o aroma fina de scortisoara... "Bruma" era invelita intr-o panza de in (cred), foarte delicat cusuta pe margini si cu o eticheta cu numele meu si un smiley :).

Mai trebuie sa spun ca ador colierul asta? Ca stiu ca e de toamna si de frig, dar ca imi incalzeste sufletul? Si ca desi e despre bruma si cand ma uit la el, nu stiu cum, dar vad in fata ochilor bruma din gradina, de pe iarba inca verde si de pe trandafirii rosii, inca neofiliti? Si ca desi e un fel de vestitor al frigului, colierul e vesel si bland si poate fi purtat foarte bine si iarna?

Peace & love,
Lavi

Sticle si borcane, rame foto

2011-11-20T22:25:00.000+02:00

Am gasit inca o idee care imi place la nebunie dar pe care nu o pot pune in practica acum, cand copiii sunt mici: sticle si borcane, pe post de rame foto - cu cat sunt mai variante ca forma, inaltime si dimensiune, cu atat mai bine. Clic pe imagine pt a ajunge la tutorial.

Peace & love,
Lavi

the only thing that i wanted

2011-11-15T22:10:00.001+02:00

Uneori parca traiesc intr-o lume complicata superficial, cand eu de fapt am nevoie numai de cateva lucruri simple pentru a supravietui. Si atunci nu ne potrivim, eu si lumea din jur. Uneori mai zambesc si ma port ca toti, pentru ca uneori e bine sa te lasi dus de val (atata timp cat nu obosesti!) si sa vezi unde te duce. Alteori renunt voit si ma predau; stiu ce imi trebuie de fapt, numai cateva lucruri simple, pentru a supravietui.

Idei de crafts pentru decoratiunile de iarna si Craciun

2011-11-12T21:03:00.002+02:00

Ok, am adunat pozele astea si le am in computer de anul trecut. Nu am reusit sa fac atunci decat 2-3, dar cu putin timp liber pot sa fac mai multe anul acesta, mai ales ca am si mai mult chef. Ca idee, toate imi plac si toate sunt selectate de pe bhg.com. Here it goes...

Imi plac enorm ideile cu om de zapada... au ceva pur, poate si din cauza ca sunt facute cu mult alb. Ma ambitionez sa fac cel putin 3-4 din chestiile de aici. :)

Ghirlanda cu om de zapada am tot facut anul trecut, asa ca in 2011 voi trece peste :D.

Mi se pare foarte interesanta ideea cu ghemurile de sfoara, mai ales ca dupa ce trece iarna pot fi "desfacute" - eu nu o sa lipesc nasturii, ci ii voi tine in loc cu ajutorul unor ace de gamalie, iar pentru ochi si nas o sa folosesc ace de gamalie cu bilute in varf... stiu ca nu sunt sigure pentru copii, dar ei nu vor avea acces la el.

Cat de misto e asta... un bol imbracat intr-o soseta veche... este atat de simplu.

Toata vara am cules conurile care au cazut pe jos de la cei trei brazi din curte. Copii m-au ajutat, evident, asa ca in iarna asta voi folosi punga de conuri care ne asteapta in marchiza si voi face, probabil, ceva asemanator. Imi e tare teama de ce vor face copiii cu globurile :D.

Astea mi se par niste super-idei si sunt si simplu de facut. Se fac stelutele, toate la fel, ca aici, si apoi se lipesc pe un cerc de hartie... Ta-daaaam!

La treaba! :)))

Toamna lui 2011

2011-11-10T00:46:00.003+02:00

          Toamna lui 2011 a fost la inceput urata, dar apoi insorita si frumoasa. Asa cum stiam eu ca este toamna, blanda. Postarea asta s-a nascut pentru ca dragul meu telefon destept imi arata ca de azi temperaturile scad si saptamana viitoare ninge... deci vine iarna.
          In toamna asta am reusit sa trec peste o mare TEAMA: sa merg singura cu amandoi copiii intr-un parc mai mare, in Motodrom, care e la doi pasi de casa. Eram absolut ingrozita de faptul ca as putea sa pierd un copil si asta nu din cauza zvonurilor ca se fura copii, ci pentru ca sunt destul de mici si puteau oricand sa o ia fiecare in alta directie, Maria mai ales... caz in care eu dupa care as fi fugit?... Stiam deja de la inceputul verii ca TREBUIE sa ies cu singura cu ei si au fost multe nopti in care am stat si facut planul de actiune, dar in care nu am putut sa dorm pentru ca teama de a-i pierde imi dadea atacuri da panica. In toamna asta am profitat de faptul ca e mai frig si ca nu mai e atat de aglomerat parcul si am mers... Si a fost ok, dincolo de momentele dificile. Acum pot spune ca ma asculta, Maria mai ales, pentru ca ea, fiind mai mica, imi facea probleme mereu.
          Sunt superbe culorile parcului, toamna. Facem cate o tura pe la vreo doua locuri de joaca, ne dam in leaganele de bebelusi fara nici o jena (dar am grija sa eliberam locul cand apare vreun purtator de pampers!), apoi, pentru ca nu vor sa plece acasa le spun sa mergem sa adunam frunze ca sa facem tablouri... si functioneaza :)). Avem deja o punga intreaga cu frunze, nici un tablou din pacate :)). Dar promit ca va fi, tocmai in amintirea acestei toamne de cotitura.

La fel facem si in curtea scolii, mai ales de cand am descoperit o tufa cu frunze rosii. Mihai e foarte incantat de adunatul frunzelor, Maria e mai mereu mofturoasa si fitoasa (ii ies 2 masele) si sta deoparte. Eu desenez cu ghetele cate o frunza de asfalt intre frunze.

Desigur, nu e loc liber de gunoaie. Din pacate copiii de azi sunt foarte nesimtiti si nu imi pare rau ca o zic, desi multi ar spune ca e vina parintilor ca nu i-au invatat sa arunce la gunoi. Si faza cea mai trista e ca am inceput sa nici nu mai observ gunoaiele - cutia de lapte din poza de mai sus nu am vazut-o la fata locului, ci numai cand am descarcat poza.

Dar toamna asta a fost superba. :) Imi pare rau ca nu am ajuns si in padure...

the autumn of 2011

2011-11-06T16:05:00.004+02:00

calm. sad. happy. in love. strong. on edge. tired. busy. orange. lime green. yellow. sky blue. hypericum perforatum. books in english. boots and skinny jeans. jewels and beads. make-up and errands. purpose. all in the first autumn i ever loved in my entire life.

Tricorderul sau micunealta mea: smartphone-ul de la Vodafone

2011-11-04T00:48:00.002+02:00

Sotul meu mi-a facut cadou un telefon nou. Ma plangeam de mult (de cand cainele imi muscase vechiul telefon cu optiunea de vizualizare de documente) ca nu am cum sa mai citesc e-book-uri. Sunt maaare fan ebooks, iar cand am deschis in sfarsit din nou un ebook am fost in al noualea cer :).

          Dar vai... mirosul cartilor, textura paginilor, placerea de a le da una cate una nu pot fi inlocuite de o masina rece... pai ce sa zic, or fi astea placeri si sunt, dar la fel de placut e sa stau comod, intinsa in pat, cu lumina stinsa si sa pot citi in liniste uneori chiar si o carte intreaga :), mai ales cand trec prin perioadele mele de insomnii crancene si cititul e singurul care ma ajuta. E-book-urile imi dau un sentiment puternic de intimitate, liniste si o stare de bine, tocmai pentru ca de fiecare data le-am citit pe device-uri mici si in 80% din cazuri in pat, relaxata.
          Stiu ca exista readere sau tablete... initial am fost foarte incantata de varianta unui reader, insa nu sunt atat de eco pe cat par a fi (decat de la minim 30 de carti citite pe an), sunt foarte scumpe pentru functiile pe care le au si sincer existenta atator marci mi se pare stupida si clar o fuga dupa bani a producatorilor. Plus ca sunt imense fata de... un simplu telefon. Apoi tabletele nici nu prea stiu cu ce se mananca, asa ca au picat.
          Telefonul asta e fix ce imi trebuia si il prefer oricarui device oricat de sofisticat de citit, pentru ca e mic, il pot purta in buzunarul pantalonilor si nu traiesc cu teama ca mi-l va smulge vreun ciorditor din mana; am citit chiar si pe drum si nu am aratat ciudat, ci ca un simplu om care isi verifica mesajele. In plus, e multifunctional, iar eu ma dau in vant dupa chestia asta: telefon, camera foto slaba dar acceptabila pentru instantaneele haiose cu copiii, internet (posibilitatea de legare la orice retea wi-fi, mail, reader, work, absolut tot tacamul), organizer, alarme de tot felul... asta ca sa enumar numai cateva. De ce as avea N device-uri care sa faca fiecare cate ceva si care sa coste fiecare o suma considerabila, cand pot avea unul care sa fie bun? De ce sa dorm cu tableta, mobilul, camera foto si organizerul pe noptiera cand pot sa am numai telefonul? Singura care merita luata separat e o camera foto buna, dar pe aia o aveam deja.
          Nu ma intereseaza deloc jocurile, dar am testat ieri unul de curiozitate si mergea ok. Telefonul are un reader al lui care deshide txt, doc si pdf, insa trebuie sa cumperi posibilitatea de a cauta in text sau de a pune un bookmark... Nu e gratuit? Ei, ia sa cautam noi unul pe net si am si gasit... Cool Reader e bestial, un reader gratuit cu multe functii necesare: fundaluri de la alb, gri, negru pana la texturi de hartie si papirus, reglarea luminoziatii, setari pentru font, search in carte si bookmark. Nu deschide pdf-uri, dar astea pot fi cititte cu readerul telefonului, dar oricum nu recomand, pentru ca textul e vazut ca imagine, asadar nu se regrupeaza ca sa fie citit lejer; nu-i bai insa, pentru ca mi-am deschis un pdf, am selectat si salvat in txt (se poate si in doc, am facut tot felul de teste, dar e mai mare fisierul asa ca am renuntat) si l-am citit normal :D. I'm smart, stiu, multumesc.

De cand il am, adica de aproape doua saptamani am citit deja vreo 4 carti pe el, iar asta nu s-ar fi intamplat niciodata cu cartile traditionale.
Si nu, nu am cumparat nici un ebook pana acum si nici nu intentionez. Exista o ditamai sursa de ebook-uri gratuite, anume Project Gutenberg, plus multe altele mici si originale (sper sa imi adun linkurile si sa fac o lista pe care sa o pun aici). Pe langa asta, nu stiu de ce, dar dintre aparitiile noi as cumpara oricand cartea de hartie si nu varianta electronica... nah, ca sunt si eu traditionalista. :))

PS - telefonul costa 400 lei (cel mai ieftin smartphone pe care il poti gasi momentan), dar era gratuit la un abonament nou de vreo 10 euro.

Ce am mai castigat: unt de corp de la Reverto

2011-11-04T00:43:00.001+02:00

De cand mi-am facut contul (in ianuarie 2011) am mai castigat pe FB niste chestii (o invitatie la un spectacol de balet la Opera Romana si o carte pentru copii) si am fost foarte fericita pentru ca de felul meu NU sunt norocoasa si pana atunci nu mai castigasem niciodata nimic. Ei, uite ca acum sunt iar norocoasa :)) Am castigat nu unul, ci doua astfel de concursuri (nu bazate pe like-uri, ci pe tragere la sorti cu random.org).

Prima chestie castigata, despre care vorbesc acum, a fost un unt de corp de la Reverto, la alegere, si l-am ales pe cel cu ciocolata. Produsele de ingrijire mi le cumpar de obicei de la Jovis si sunt fidela marcii (din considerente logice: a fost primul magazin incercat, am fost multumita si nu prea am chef sa incerc altceva de teama esecului, plus ca e mai ok sa faci o comanda mare la cateva luni de la acelasi producator, decat mai multe si mici de la mai multi, caz in care platesti taxele postale de N ori, iar pe la targuri eco nu am ajuns pana acum)... dar e super si interesant sa incerc si altceva, evident. Atata timp cat e natural, sa vina inspre mine!
Untul asta este fantastic si are ca ingrediente unt de cacao brut neprocesat, ulei de struguri, ulei de nuca, ulei de cocos, vanilie (Vanilla planifolia) si vit. E. Este semisolid la temperatura camerei, dar in palma se topeste si poate fi intins foarte bine pe tot corpul, cu miscari energice... evident ca iese un super masaj de aici. Are o nuanta maronie si la inceput am avut impresia ca are si un usor efect autobronzant.

         Cand am deschis cutia, mirosul delicat de ciocolata buna a invadat camera noastra mica si copiii au sarit pe mine sa guste :))) Ei, nu stiu daca se poate manca, dar le-am dat e manute si au fost super incantati.
         Ieri noapte am facut o baie fierbinte si m-am rasfatat apoi vreo 30 de minute cu untul asta (a se citi ca mi-am facut masaj)... Pielea imi era super-fina si a doua zi dupa "dusul" meu fierbinte de 30 de minute; zona gatului de obicei abandonata si uitata arata mult mai bine si se vede ca e hidratata in profunzime, iar dungulitele albe de pe burtica mea de mama cred ca se vor estompa si mai mult.
         Nu pot sa spun decat BUN, BUN, BUN! Diseara ii dau si pe copii :D Va fi distractia de pe lume, pentru ca Mihai turbeaza dupa ciocolata si ii va mirosi ademenitor.

Become U

2011-11-01T04:12:00.000+02:00

B = Bold, be a leader. Be willing to stand and work for that which is good.
E = Eternally Minded, don't dwell too much on the temporary things of today
C = Be creative. There is something in each of us that needs to create.
O = Be Outward focused. Don't dwell too much on yourself instead serve others
M = Be Meek. Be humble.
E = Be Enlightened. Seek after spiritual knowledge.

U = Be Unique. Be you and embrace the fact that you are not like anyone else.

:)

via

Infulecătorul de Marie

2011-10-23T15:32:00.002+03:00

          Mă duc cu Maria la baie, sa facă un pipilic la wc, pentru ca Mihai ocupa oala. Ea nu a mai stat pe wc până acum, pentru că mi se părea prea mică şi oricum, nu poate sta singură.
          - Da', mami, să mă ţii, că altfel mă înfulecă veceul...
          Mă uit în spate să văd cum e treaba.
          - Măriuca, nici nu mai e nevoie să te ţin, mami... Nu te mai poate înfuleca, ai un poponeţ mare deja.
          :D

The sweetest... happy accesories

2011-10-22T21:50:00.002+03:00

Dupa o luuunga asteptare de 5 zile, semn ca posta iar a dat in gropi, vineri am putut sa ridic in sfarsit chestiutele cele mai frumoase pe care cu bucurie pot sa spun ca le am. Doua coliere superbe de la HappyAccesories, o bentita pentru Maria si un set cu fluturasi. Dar sa o luam cu inceputul. :) Nu am apucat sa le fac poze dintr-o cumplita lipsa de timp si nici nu mi-ar fi iesit atat de frumoase, asa ca toate imaginile din postarea astea sunt facute de Ale si le-am luat cu imprumut de pe magazinul ei de pe Breslo.

Ajunsi in parc am deschis pachetul si am dat peste The Sweetest necklace, atat de delicat si dulce si frumos si complicat in acelasi timp, ca mie mi se pare perfect... Perfect.

Iar apoi dau peste Florile din gradina bunicii... Credeam despre cel de mai sus ca este perfect, dar medalionul asta cu flori este greu de descris, nici macar poza de mai jos, oricat de frumoasa ar fi, nu il arata pe cat de frumos este in realitate.

         O adevarata gradina in miniatura, cu multe flori de multe feluri si in culori atat de bine armonizate, ca iti vine sa te uiti intr-una la ea... Cumva, colierul asta imi aduce aminte de copilarie, de gradina cu flori foarte colorate si apoi si de gradina pe care am plantat-o eu acasa (si care acum nu mai exista). Si ma uitam la el si dintr-o data mi-a aparut un zambet pe buze, lucru care mi s-a intamplat si mai tarziu, de fiecare data cand il priveam, asa ca de acum inainte l-am numit colierul meu norocos, aducator de fericire.

         Pana acum, l-am purtat deja la teatru si contrastam cu toti oamenii, imbracati deja in haine cernite si negre. Cand m-am intors de la teatru, l-au vazut si copiii, iar Mihai mai ales a fost fascinat, a pipait toate florile iar si iar, de credeam ca le rupe de acolo, si a trebuit sa il port pana la culcare, in pijamaua de gala :)))

         Setul cu fluturi din pasla este foarte delicat, iar asta e putin spus.

Maria a purtat in parc bentita impreuna cu o brosa de voal alba pe care am primit-o cadou si a fost foarte draguta si cocheta, ca o adevarata domnisoara. Neaparat ii voi face poze, pentu ca bentita se potriveste perfect cu parul ei roscat. :)

Ale mi-a dat cadou un set foarte vesel de cercei cu fluturi si un set de brose - flori din voal - pe care le ador. I'm haaapyyyy :)))

Inspiratie pentru copii si putina cochetarie

2011-10-16T12:36:00.000+03:00

          Cum aveam nevoie sa vad lucruri frumoase, am cautat pe net diferite chestii. Astfel, de la activitati de toamna pentru copii (pentru ca am pana de inspiratie, deja am facut niste proiecte haioase si ne mai asteapta muuulte zile urate de stat in casa), am ajuns la chestii cusute pentru mine. Asadaaar...

          1. Penar de panza pentru creioane
          Un penar dragut, simplu de facut si haios pe deasupra. Doua bucati patrate de panza, doua bucati de panglica, 30 de minute pentru cusut si gata. Ideea + imaginile, de aici.

2. Album haios cu amintiri, din pasla
Chestia asta mi se pare numai buna pentru un mini album foto sau amintiri, de pus in geanta. E nevoie numai de cateva bucati de pasla de diferite culori, de doua bucati de arici, lipici si de un tipar pe care il putem face singure, pentru ca nu e musai sa arate ca cel din poza si, iarasi, timp de cusut. Alte idei asemanatoare + foto, de aici.

3. Gentuta cu floare, pentru cosmetice
Bine, initial nu asta ii este destinatia, dar mie mi-ar placea asa ceva pentru farduri sau creioane :D. Imi place mult, mult de tot floarea. Alte idei + foto, de aici.

4. Organizer pentru bijuterii

Si pentru ca tot am trecut de la zona de copii inspre zona de cochetarie, iata si o idee super, zic eu. Bijuteriile mele stau in cutii sau prinse pe bucati de carton, de multe ori nici nu mai stiu ce anume am (asta nu inseamna ca am multe, totusi)... cu asa ceva as vedea totul odata si as reusi sa asortez chestiile mai repede. Deci o idee buna - eu l-as prinde pe partea de interior a unei usi de dulap... Ideea + imaginile, de aici.

Raaapidoo, jocul cu dinozauri

2011-10-16T03:34:00.001+03:00

Acum vreun an Mihai a primit de la Daddy un joc... cu dinozauri. Evident, a fost incantat! Jocul are 5 oua mari pe care sunt desenati dinozauri si jetoane cu ei. Ideea e ca toate jetoanele se potrivesc, mai putin unul.

Mihai s-a multumit la inceput sa le aranjeze in fel si chip, sa le potriveasca singur, sa le ordoneze si a fost unul din jocurile lui preferate. Apoi a venit vara, am iesit mai toata ziua afara si toate jocurile au cam fost uitate. De abia saptamana trecuta am redescoperit jocul (pe timpul verii pasiunea lui s-a mutat de la dinozauri la Gormitti, super-eroi si, mai ales, groapa cu nisip din curte :D) si am jucat impreuna, pentru prima data. Jocul e bun, il tine ocupat si ii stimuleaza foarte mult atentia. L-am mai vazut si acum prin magazine, la vreo 35 lei.

Sincer, ma cam sperie iarna asta care vine; anul trecut erau mai mici, aveau de descoperit lucruri marunte inca, dar acum sunt maricei (mi se pare mie), oarecum plictisiti de jucariile/cartile pe care le au (desi Mihai a redescoperit dinozaurii, nu mai e dragoste asa de maaare ca la inceput) si cer constant atentie din partea mea... ceea ce, in ciuda aparentelor, poaet fi destul de istovitor. Dar caut solutii :)).

Prima vizita la Muzeul Antipa

2011-10-15T19:40:00.002+03:00

          Saptamana trecuta, pe 5 octombrie, am fost toti patru la Muzeul Antipa. Am luat copiii direct de la gradinita (da, am spus la plural pentru ca am fost de dimineata si cu Maria, ca sa faca impreuna cu Mihai o poza de toamna, si apoi draguta nu a mai vrut sa plece de acolo; doamna educatoare a spus sa o las, ca ii da ceva de facut iar eu m-am intors acasa cu mana goala si nu am mai stiut ce sa fac toata ziua, obisnuita fiind sa stau cu ea :D).
          Ca sa mai salvam dim timp, am mers cu taxiul si la dus si la intors; si chiar si asa, a fost obositor pentru copii. In rest, ce sa spun... Muzeul Antipa mi-a placut dintotdeauna si e printre cele mai bogate din Europa. Schimbarile sunt bine-venite, mai atragatoare pentru public si pentru copii in special. Ei parca zburau de colo-colo, nu aveau rabdare sa ne uitam la fiecare scena in parte si sa identificam toate animalele. Eu clar as fi vrut sa stau mai mult in sala pietrelor pretioase, dar pe ei nu i-a pasionat. Pestera si camera cu podea de sticla sunt bestial, la fel fosilele si cerul cu nori care plutesc din sala mare cu dinozauri. Paradoxal, copiii au fost mai interesati de sala despre corpul omenesc, acolo am stat cel mai mult si am explicat... asta poate si pentru ca ei, Mihai mai ales, stiu deja destul de multe despre organism si organe, numai ca nu au avut cum sa le vada, ca figurine.
          Singurul lucru la care nu s-au gandit sau pe care nu l-am vazut noi a fost zona de suveniruri... figurine, animale de plus, coliere sau bratari, vederi, carnetele, pixuri, cani sau farfurii cu animale (cei din Bruxelles au)... ceva pe care sa il iei, sa nu fie extrem de scumpe si sa iti aduca aminte de ce ai vazut. Poate gresesc si e pe undeva, dar noi nu am vazut.
          Biletul e 20 lei pentru adulti, 5 lei pentru scolari/studenti/pensionari, iar prescolarii au intrare gratuita; cine doreste, poate avea si ghid, pentru 5 lei. Se pot face poze "pentru amintiri", atata timp cat nu sunt publicate - cum blogul asta e un numai un jurnal, nu cred ca gresesc cu nimic daca le pun aici.
          Evident, vom mai merge si cu copiii si singuri, ca sa vedem totul pe indelete.

- nu mai exista dinozauri, dar mersul de dinozaur este inca practicat -

- nu inteleg ce este asta si ce functie are -

Toamna bipolara, cartile audio si racelile

2011-10-11T00:32:00.001+03:00

         Eu urasc toamna asta, care ni se arata de duminica incoace. Urasc cerul acoperit cu nori, gri si urasc si ploaia. Mie imi place toamna aia calda, cu lumina portocalie si miros de struguri copti. Si cum saptamana trecuta chiar asa a fost, iar acum e urata, tind sa cred ca toamna este anotimpul ce sufera de tulburare bipolara, adicatelea maniaco-depresiva. Iar asta mi se pare foarte, dar foarte, amuzant. :D

         In alta ordine de idei, m-am apucat sa ascult a doua carte audio din viata mea, si anume Castelul din Carpati, de Jules Verne. Era o carte iubita in copilarie si despre care uitasem de tot. Legat de carti, citesc si doua reale, un sf absolut fenomenal si o "chestie" scrisa de o romanca... o stupiditate de carte, din pacate cu totul caracteristica romanilor. De cartea asta romaneasca ma vindec citind din sf-ul ala superb, pentru ca da, atat de "grava" e ca trebuie sa citesc altceva dupa ca sa uit.

         Odata cu toamna si gradinita, evident ca au racit si copiii. Dupa 2 saptamani, deci e ok fata de altii care au cedat dupa prima... in fine, tot e putin. Si cand am zis ca am scapat, face domnul Mihai o tuse magareasca de m-a bagat in sperieti. Azi a stat acasa si deja e mai bine, si maine la fel va sta... poate miercuri il duc, numai sa fie bine, mai aels ca incepe engleza. Si duminica, ziua aia ploioasa si urata de toamna, a trebuit sa imi pun mintea la contributie si sa fac un craft cu ei... Am facut o caracatita, iar maine facem o fantoma. O sa si postez ce si cum, ceva timp liber sa am...

Despre timp (Denis Waitley)

2011-10-05T18:05:00.003+03:00

"Time is an equal opportunity employer. Each human being has exactly the same number of hours and minutes every day. Rich people can’t buy more hours. Scientists can’t invent new minutes. And you can’t save time to spend it on another day. Even so, time is amazingly fair and forgiving. No matter how much time you’ve wasted in the past, you still have an entire tomorrow." Denis Waitley

Decoratiuni pentru usa? Da...

2011-10-05T00:46:00.001+03:00

         Acum ceva timp, pe cand cautam prin catalogul de Ikea patuturi pentru copii, am dat peste o idee care mi-a placut foarte mult... decorarea unei usi.
         Usile sunt de obicei "obiecte" plictisitoare si nu indeplinesc decat un singur scop - de a opri zgomotul sau curentul sa treaca dintr-o camera in alta. In imaginea de mai jos, tocul usii devine spatiul perfect pentru o expozitie artistica de toata frumusetea.
         M-am gandit ca cel mai bine s-ar potrivi sa fac asa ceva in camera copiilor, folosind "operele" lor. Si cum peretii de la ei din camera sunt albi, voi cauta picturi sau desene in carioca foarte viu colorate sau planse cu litere sau cifre, pentru a obtine un contrast puternic cu albul peretelui. Foarte interesant si important pentru aceasta decoratiune sunt dimensiunile variabile ale colilor de desen - fara aceast detaliu, cadrul cu desene si picturi va arata ca un alt "toc" de usa.
         To do! :))

I saw...

2011-10-04T02:58:00.000+03:00

...I saw the ugly one again, tonight :|

Joe Haldeman : Camuflaj (Nemira, 2004)

2011-10-04T01:33:00.002+03:00

         Recunosc din prima, am cumparat cartea asta numai din cauza titlului, a descrierii si a copertii - toate aceste motive fiind pe acelasi loc de importanta, in cazul asta. Si... am fost dezamagita.
         Camuflaj al lui Joe Haldeman este povestea a doua fiinte extraterestre care vin pe Pamant cu mult inaintea aparitiei omului. E povestea vietii lor in diferitele forme pe care le-au luat de-a lungul timpului. Nu stiu unul de celalalt si sunt foarte diferiti: unul e rece, dur si interesat numai de propria-i supravietuire, iar celalalt e mult mai bine adaptat societatii si incearca sa inteleaga lumea in care traieste. Descoperirea unui artefact foarte vechi, nava unuia dintre ei, este momentul declansator, prin care ei afla de existenta celuilalt si incearc sa se gaseasca.
         Povestea suna bine, dar realizarea nu mi-a placut, poate si pentru ca aveam asteptari mult mai mari. Partile interesante au fost aproape sufocate de trauma razboiului din Vietnam, capitol pe care l-am trecut cu greu. Inteleg foarte bine ca oamenii sunt o specie ciudata, capabila de mari atrocitati impotriva altor semeni, dar cred ca Haldeman s-a oprit prea mult asupra acestei parti, desi ii inteleg alegerea, pentru ca el insusi a luat parte la acel razboi.
         In fine... in general, cartea e ok, dar eu ma asteptam la mult mai mult. :) Mi-am propus insa sa o recitesc, in ideea ca mi-a scapat ceva.

Scott Mariani : Manuscrisul lui Fulcanelli (Nemira, 2007)

2011-10-03T02:06:00.005+03:00

         Am terminat azi o carte care mi-a placut foarte mult. Vad ca in utimul timp am reusit sa termin numai carti pe care eu le numesc "inlocuitoare de tv", adica pe care le vad foarte usor ca devenind subiectul vreunul film. In fine, spre deosebire de filme, cartile nu ma plictisesc niciodata, iar cea de fata e si bine scrisa chiar. Nici nu e de mirare, avand in vedere ca autorul Scott Mariani a fost, printre altele, jurnalist si a tinut o rubrica permanenta de thriller in Writting Magazine.
          Intr-o fortareata din Languedoc, un secret uimitor zace ferecat de secole. Cine va sparge codul si va dezlega enigma va dobandi intelepciune deplina si putere fara margini.
          Manuscrisul lui Fulcanelli, scrisa de Scott Mariani este o fictiune frumoasa in care Benedict Hope, fost militar de elita ajuns detectiv specializat in salvarea copiilor disparuti, este angajat de un foarte bogat domn Fairfax pentru a gasi o veche carte de alchimie, manuscrisul lui Fulcanelli, care promite descoperirea unei potiuni vindecatoare, menite sa o salveze de la moarte pe nepoata batranului. Dupa unele ezitari, Hope accepta misiunea, in incercarea de a scapa de vinovatia pe care o simte pentru trecutul sau intunecat. Cercetarile sale il aduc fata in fata cu o organizatia religioasa Gladius Domini, pornita de asemenea pe urmele vestitei relicve. Foarte frumoasa mi se pare mie povestea de dragoste dintre Ben si cercetatoarea Roberta Ryder, mai ales modul in care se naste usor-usor, iar aspectele psihologice legate de trecutul lui si incrancenarea cu care vrea sa duca misiunea la bun sfarsit au logica si sunt de bun simt, la fel ca si explicatia pentru alcoolismul eroului nostru. Cartea are si un aer pitoresc si cochet oarecum, pentru ca actiunea se petrece in Franta, mai ales in jurul castelelor, iar partea cu dezlegarea enigmei si a jocului de cuvinte e aproape ca un joc de copil (insa mult mai dificila). Finalul aventurilor este, cum altfel, decat plin de surprize; dar si frumos.
          Autorul este meticulos ca orice jurnalist (nu, nu ca cei de la noi) si precizeaza intr-o nota de la inceputul cartii ca toate referirile la alchimie si istoria acesteia pe care le-a folosit se bazeaza pe fapte. De altfel, eu nu stiam, dar Fulcanelii este un personaj real, despre care se crede ca ar fi fost unul dintre cei mai mari alchimisti din toate timpurile.
          Manuscrisul lui Fulcanelli, scris de Scott Mariani a aparut in 2007 la editura Nemira, in Colectia suspans. Eu l-am luat in luna martie, anul acesta, la reducere, cu 10 lei. Si, dupa mine, merita nota 10+, pentru ca, desi are situatii care pot fi considerate sablon, acestea sunt tratate atat de bine incat nu sunt deloc deranjante; si pentru ca am inima (prea) moale si imi place si finalul fericit. :))

Cirese, cirese, cirese

2011-09-30T14:44:00.002+03:00

Am gasit cadoul perfect (zic eu) pentru o mamica de Ciresica... O bratara superba facuta din bile (cred ca e fimo) cu cirese si un inel asortat, de la Fimarc. Superbe, superbe, superbe...

Le-am tot pipait, le-am tot privit pentru ca imi place la nebunie materialul din care sunt facute... au o textura delicioasa, parca ar fi bomboane fondante. :D Sunt genul de "chestiute" care imi plac atat de mult incat, daca ar fi fost ale mele, le-as fi purtat mereu (mai putin la dus). :))

Daca stau sa numar bine, asta ar fi al patrulea post cu chestii de fete pentru ca, printre altele, m-am hotarat sa cumpar multe chestii handmade pentru ca sunt mult mai frumoase decat cele in serie si atent lucrate si unice in felul lor; si pentru ca debordeaza de imaginatie. :D Girls stuff rulz! :))

Girly makeover pentru jacheta de blugi a Mariei

2011-09-28T23:37:00.000+03:00

Am primit o jacheta de blugi foarte frumoasa, de la una din verisoarele mele care are doua fete. Desi a fost purtata de doi copii, jacheta arata ca noua. Problema era ca pe partea stanga avea un fel de broderie cu Spiderman, iar jacheta este pentru Maria. Trebuia sa acopar cumva Spiderman-ul si uite asa am ajuns sa folosesc din materialele pastrate pentru "reciclat".

         Mi-a venit imediat ideea sa cos ceva deasupra si am avut de ales dintre:
         - o floare galbena (fosta decoratiune pe un prosop),
         - o pisica (pe care ar fi trebuit sa o tai de pe o bluza inca buna pentru dormit, deci eram 50-50 pentur optiunea asta, oricat de draguta mi se parea pisicuta),
         - un trandafir, pe care ar fi trebuit sa il fac dintr-un fost body cu dungi albe si roz al Mariei, solutie care insa mi-ar fi luat ceva timp (pentru ca nu am mai facut niciodata o floare din panza).
         Am ales prima optiune, adica floarea de pe prosop, in principal din cauza de timp - copiii plecau in 3 ore la bunici, parintii mei, iar Maria avea nevoie de o hainuta mai groasa.

Am luat floarea, am aranjat-o asa cum mi-a placut si am prins-o in vreo 3-4 ace cu gamalie. Apoi am cusut usor pe margine si... voila!

Testul final, dupa cum m-a invatat bunica este aspectul cusaturii pe spate - mi-a zis clar ca nu conteaza cum arata pe fata, la o "cusatoreasa" buna lucrul arata la fel de bine si pe spate. Well, eu cred ca arata foarte bine si curat si pe spate :D.
Mariei i-a placut floarea, insa cum culoarea ei preferata este, care alta, decat rozul... m-am hotarat sa ii fac totusi un trandafiras din materialul roz cu dungi albe.

Decoratiuni de toamna: Ghirlanda cu dovlecei decorativi

2011-09-28T17:44:00.002+03:00

Am gasit o idee foarte draguta pentru decoratiunile de toamna: o ghirlanda din dovlecei decorativi. Nu e nevoie decat de dovlecei, sfoara mai groasa si o surubelnita sau pila, pentru gauri.

via

Dovleceii decorativi sunt preferatii mei, desi niciodata pana acum nu am avut in curte - am vazut numai la altii si mi-a placut. Anul acesta insa intentionez sa cumpar de undeva, ca trebuie sa se gaseasca...

imagine: corbis.com

In alta ordine de idei, iata ce fac altii cu tartacutele si dovleceii decorativi. In China devin decoratiuni cu ciucuri, iar in Peru sunt decorate cu modele incalcite si sunt folosite ca vase.

imagine: corbis.com

Supa de cartofi cu rosii si... dafin

2011-09-28T17:01:00.001+03:00

Azi am facut o supa foarte buna, neasteptat lucru pentru mine, mai ales ca nu aveam chef deloc sa gatesc. Dar cum iezii cer de mancare, iar mie imi place sa le testez gusturile, m-am apucat de treaba... E prima mea supa de cartofi. Ingredientul "secret" a fost dafinul, care a dat un gust deosebit. :)

carne de pui
1 ceapa
1 morcov mare
1 telina mica
1 ardei
2 cartofi mari de tot
2 linguri pasta de tomate
2 rosii mici
2 frunze de dafin
sare, dupa gust
patrunjel tocat, cam cat intra intr-o lingura

Am pus carnea la fiert, dupa ce am luat spuma am pus ceapa taiata fin si bla bla bla tot asa mai departe... Dupa vreo 30 de minute am pus telina taiata cubulete mici si morcovul. Ceva mai incolo am scos carnea, am pus ardeiul, apoi cartofii, pasta de tomate...Carnea, deja racita, am taiat-o mica si am pus-o la loc in oala, o data cu 2 frunze de dafin; am taiat felii subtiri doua rosii micute si le-am pus si pe ele, iar cand s-au fiert bine le-am scos coaja, am tocat patrunjelul si am acoperit.
Si voila! Am servit cu iaurt simplu si... a fost o nebunie. Am putut sa mananc si eu, care nu prea mai am nimic in comun cu carnea.

My precious: inelul cu libelule si cercei de la HappyAccesories

2011-09-28T00:13:00.001+03:00

Ieri am ridicat de la posta coletul comandat de miercurea trecuta si venit tocmai din Brasovul meu iubit si cu atatea amintiri. In colet, cercei si un inel superb de la HappyAccesories. Sincer, nu mai stiu cum am ajuns acolo pe site, dar stiu sigur ca am ramas cu gura cascata (da, la propriu) cand am vazut ce poate sa faca Ale.

Eu m-am indragostit pe loc de bijuteriile astea si, cum nu am mai vazut astfel de modele, nu am rezistat... ca asa sunt eu, cand vad ceva ce imi place, stiu ca trebuie sa fie al meu. In realitate, fiecare piesa e mult mai frumoasa decat in poza; sunt foarte delicate si lucrate cu o atentie pe care nu am mai intalnit-o la vreun produs de gen, pana acum.

Faza cea mai frumoasa si haioasa a fost ca si copiilor le-au placut mult si, ca de obicei, Mihai nu a rezistat si a probat inelul; la cercei s-a uitat luuuung si mi-a concluzionat oarecum trist "mami, eu daca imi pun cercei ma doale". Imi place la nebunie cand ne probam si imi place ca le pot arata lucruri frumoase si deosebite. Cat despre mine, de abia astept sa le port pe toateee... chit ca vine iarna. :))

1-2 octombrie 2011, Targ ILoveHandmade in Bucuresti, la palatul Sutu

2011-09-26T15:09:00.002+03:00

Mare stire mare... si imbucuratoare! Citesc pe FB ca in weekendul care vine avem mare adunare de lucruri frumoase si inedite in Bucuresti. Pe 1 si 2 octombrie are loc Targul I Love Handmade, la palatul Sutu, adicatelea la Universitate. Stirea vine de pe situl lor, un loc cu alte multe lucruri frumoase.

Eu, ce sa spun... as merge, numai ca bugetul pe luna asta s-a cam dus - mi-am luat un teanc de carti, niste chestiute minunate pe care le iau azi de la posta (si pun eventual si poze tot azi) si ceva haine pentru friguroasa din mine... si cum 1 si cu 1 si cu 1 si tot asa se aduna, ajung sa faca o suma destul de mare. Poate trec sa fac niste poze, cine stie... Oricum, e de mers!

H.G. Wells : Omul invizibil

2011-09-22T23:39:00.004+03:00

          Omul invizibil, de H.G. Wells, este povestea tanarului Griffin, un geniu al fizicii, primul om care reuseste sa devina... invizibil. Griffin nu este nici pe departe un personal perfect, un om fara cusur - pana la urma, care erou este? Dupa ce devine invizibil, mai mult din cauza impulsivitatii decat a constiinciozitatii stiintifice (asta pentru ca nu se gandise dinainte la toate problemele pe care le va intampina), ajunge sa invete ce inseamna sa fii, intr-adevar, invizibil, ce sa faca si cum sa supravietuiasca in starea sa; evident, nu descoperise inca procesul de inversare a invizibilitatii.
          Cand se pune cat de cat pe picioare si se hotaraste ca trebuie sa continue cercetarile, ajunge la un han dintr-un orasel pierdut prin Anglia. Esecurile si curiozitatea enervanta a satenilor ignoranti si barfitori il aduc in pragul disperarii si toata situatia explodeaza: e nevoit sa fuga, sa renunte la tot, sa fure. La un moment dat intalneste un fost coleg, un anume doctor Kemp, in care simte ca poate avea incredere si caruia ii povesteste toata viata lui incredibila (pe care asa o aflam si noi), dar acesta il inseala. Este momentul in care viata lui Griffin intra pe traiectoria finala.
          Ca o mica paranteza, vreau sa spun ca pana de curand as fi zis ca nimeni nu are ce sa-i reproseze in general lui Wells pentru tot ce a scris (pentru ca a fost un scriitor de geniu si un precursor remarcabil al sf-ului), pana cand am gasit o postare pe un blog din afara, unde cartea Omul invizibil era pusa la categoria "idei bune, realizare proasta" sau ceva de genul asta. Eu nu ii dau dreptate pentru ca inteleg irascibilitatea lui Griffin, importanta pe care o acorda cercetarilor sale in ciuda realitatii din jur, cum simtea ca nimic nu e mai important decat misiunea lui, cum dorea sa fie lasat sa munceasca, sa nu fie constant intrebat despre ceea ce face de catre niste oameni ignoranti si bagaciosi si nu il consider deloc egoist... Si mai cred ca tot ce ii trebuia pentru a reusi era un om - un om in care sa poata avea incredere si care sa creada in el, care sa il ajute si sa il sprijine; dar cum si in realitate acest lucru ar fi greu de realizat, cum s-ar fi putut intampla in carte.
          Finalul cartii este crunt, evident. Soarta lui Griffin nu este fericita.
          Ma simt foarte legata de cartea asta, de Griffin, geniul din roman si de Wells, in general. Nu e tocmai primul SF citit, dar e printre primele si de aceea mi-a lasat o impresie puternica. E, de asemenea, prima carte la care am plans ca un copil la final, tocmai pentru ca m-am identificat cu personajul. Valmasagul de idei si sentimente e oarecum greu de descris... cert e ca e una din cartile pe care le port mereu in inima.

Ridicarea zmeului in Plumbuita si vizita record in parculete

2011-09-17T23:30:00.001+03:00

Sambata asta a fost o zi plimbareata rau de tot. Am plecat cam tarziu de acasa, partial din vina mea, dar, cu tot cu plansetele si istericalele, totul s-a sfarsit cu bine, asa ca... vorba vorbei, totul e bine, daca se termina cu bine. :D Aaa, ce ziceam?
Am luat rucsacul cu o paturica, apa, gustare, masinute, o minge, zmeul si am plecat spre parcul Plumbuita - initial vroiam sa mergem in curtea scolii, tocmai pentru ca cei mici erau deja putin obositi, dar era inchisa.

Am luat buzul (autobuzul, de fapt troleibuz) si am ajuns la parc, unde am mers prin zona amenajata in stil japonez, cu poduri rotunde si alei ondulate, pana am ajuns la fantana arteziana.

Ne-am intors apoi intr-un luminis imprejmuit de garduri vii, loc foarte larg in care copiii se puteau juca in voie iar noi puteam alerga suficient cat sa ridicam zmeul.

Prima oara am incercat eu, numai ca vantul nu prea a tinut cu noi. Nu batea mereu, ci din cand in cand... moment in care zmeul cadea, logic. Maria era plansa toata, vroia ea sa ridice zmeul si nu a fost multumita nici cand i-am dat ei guta ca sa fuga dupa mine. Data viitoare, pe vant mult mai bun sper, o voi lasa pe ea saincerce sa il ridice - si pe Mihai la fel.

Apoi a fost randul lui Daddy sa alerge cu zmeul. Eu nu mai puteam... Dupa cum i-am spus si lui, simteam ca I'm too old for this. Dupa aia, mult mai tarziu de fapt, mi-am dat seama ca ma vad mai baba decat sunt.

Din cand in cand, o mai chemam pe Maria pe patura, cu mine, ca sa se odihneasca. Mihai mi-a luat "baticul" si il purta foarte constient de sine.

Mami o pupiceste pe Mariuca. Mariuca papa nasul lui mami. :))

Mihai a mancat gustarea fara comentarii, balota biscuite dupa biscuite. Maria, destul de ciudat pentru ea, a tot vorbit si a papat mai putin. "Raul" nu a vrut sa imparta cu ea ultimul biscuite, ci si l-a indesat repede pe tot in gura. De data asta, Papa-Ciocolata aka Mihai (porecla nascuta din marea lui dragoste pentru... ciocolata) a papat mai mult decat Papa-Lapte aka Maria (nu ca r fi bleguta, ci pt ca papa... lapte, ca bebelusii).

Mingea asta am cumparat-o saptamana trecuta si e foarte haioasa. A devenit mingea noastra de deplasari, vad, pentru ca am inaugurat-o la o iesite la padure.

Aaa, cand e vorba de fete, fete mari, mai ales, Mihai se poarta... ca baietii. Acum cateva luni sora mea l-a intrebat (ca un adult inteligent ce este, desigur) daca ii plac fetele si el a raspuns ca da, dar mai ales alea mai mari si slabe. Nu vad de ce un copil de 4 ani ar trebui intrebat daca ii plac cei de sex opus, dar in fine, vad ca multora le place sa faca chestia asta... numai si ca sa faca mai apoi haz de raaspuns. Ei bine, nu era nevoie de raspuns neaparat, pentru ca el oricum se purta asa in preajma fetelor care ii placeau... Se opreste imediat din activitate si merge spre ele cu un zambet as zice tamp pe chip... Ca baietii. Mai sus, mergea spre ele si parca le dadea tarcoale :)). Ma mir ca nu a vorbit cu ele, pentru ca de obicei face si comentarii haioase.

Au urmat cateva lectii de fotbal, prin care Daddy i-a invatat cum sa dea cu piciorul in minge in asa fel incat sa se ridice foarte mult inspre cer. Mihai a abandonat in momentul in care a venit si Maria si a plecat sa analizele iarba si diferite chestii. Maria insa a fost un elev foarte constiincios. Era deja un pic mai odihnita, pentru ca statuse pe mine, pe paturica, vreo 15 minute.

Apoi am plecat spre casa, iar copiii au fost urniti foarte greu. Am luat la rand toate parculetele mici dintre blocuri. Maria s-a dat in invartitoare care e preferatata ei, alaturi de leagan.

S-a dat si in tobogan si a fost foarte ok, era foarte vesela si fericita. Ei de obicei ii este cam teama pe tobogane.

Mihai a intrat in trenulet. Se vede ca e neam de cfr-ist (stabunicul din partea mea a lucrat la CFR).

Ne-am mai oprit din nou pe marginea lacului Plumbuita, din pacate in harmalaie crunta de manele, de la o nunta de tigani. Sa asculti, fara voia ta, tobele, trompeta aia insuportabila si versurile neinteligibile ale manelelor mi se pare a fi o tortura crunta.

La final am ajuns si prin parcul de langa noi, unde i-am dat cate 10 minute in "saritoare". Le-a placut, dar mai vroiau, desi erau franti de oboseala. Daddy nu s-a distrat in iesirea asta, tocmai pentru ca ei au mai plans, iar Mihai a avut faze uneori insuportabile. Eu spun, la final, ca a fost ok... sunt oricum obisnuita mai mult cu ei decat el. Sper ca data viitoare sa fie mai cuminti, dar stiu la fel de bine ca se vor purta mai bine cu cat vom pleca mai des.

Plimbarea la Nemira-Magheru si Caragealiana, in nocturna

2011-09-16T23:41:00.001+03:00

Luna aceasta mi-am comandat iar carti de la Nemira (dupa vreo 6 luni de pauza) - credeam ca le-am luat pe toate cele care imi placeau de la ei, dar s-a dovedit ca am apreciat gresit. Aflu cu ocazia asta ca in afara de sediu, unde imi este foarte greu sa ajung, Nemira a deschis o librarie si pe Magheru, drept in buricul targului, deci o locatie la care pot ajunge usor, ba chiar si cu cei mici. O ocazie numai buna de a vedea Bucurestiul noaptea; nu am mai fost pe acolo cu ei, iar eu nu m-am mai plimbat pe Magheru de mai mult de 4 ani (si NU exagerez).
Am planuit mica noastra excursie intr-o vineri seara, pentru ca a doua zi Mihai nu avea gradi, iar seara traficul este mai liber. Am plecat asadar de acasa pe la ora 20:00 si a fost bine - am avut toti locuri pe scaun si nu a fost aglomerat nici in troleibuz, nici in trafic (cu renumita exceptie: Armeneasca).

In masina am vorbit despre florariile mici pe care le vedeam la mai tot pasul, despre o parte de perete rupta de "un om rau" (Mihai a zis ca ar fi fost bine sa il dea jos si sa il calce masina; eu i-am zis ca, oricat de rau ar fi facut, e o pedeapsa prea grea), despre motivul pentru care nu sunt deschise usile in mers, despre cum nimesc ei, copii fiind, ambulanta - nino-nino, iar eu ca om mare ii spun ambulanta si despre multe alte chestii.
Nu aveam mult de mers, desi la un moment dat mi-au cerut jucarii, insa tocmai atunci troleibuzul ne-a lasat direct la Universitate, langa Teatrul National. Mihai a observat imediat uriasa macara de langa cladire. Apoi au vazut ansamblul sculptural Caragealiana, langa care ne-am postat si pe care l-am analizat, descris si analizat muuuuult timp. Ei au fost absolut uimiti; Mihai e fascinat de statui, iar aici chiar ca are ce sa vada.

Am vorbit despre statui, despre cat de mari sunt, despre ce anume fac personajele si mai ales de ce fumeaza unele din ele... Mare comic aici, pentru ca i-am invatat ca fumatul e un obicei absolut irational :D (ei au observat "fumatul" in Peter Pan, cand John fumeaza pipa pacii si se inverzeste tot).

Statuia asta cu doamna-balerina e preferata mea.

Evident, au vrut sa se urce pe cadrul statuilor, dar asta mai ales pentru ca au vazut un copil mai marisor, urcandu-se. Eu le-am spus ca nu e voie, ca daca ar fi fost, ar fi scris acolo pe roata... si ei s-au dus sa vada mai bine daca e scris ceva sau nu. :D Stiu ca nu e buna minciuna, dar ce putem sa fac?

La un moment dat, ca sa mai scap de taraganarea lor cu urcatul, le-am zis sa ne masuram talpile cu ale statuilor...

Dansa e doamna fumatoare, deloc pe placul copiilor. Mihai ma intreba intr-una Mami, dar de ce fumeaza? De ce fumeaza?

          Domnul e insusi Caragiale, primul la care am ajuns de fapt si la care am stat iarasi fooooarte mult. Tot pe el l-a vazut Mihai prima data ca fumeaza.
          - Hei, mami, dar ce face nenea asta acolo? a zis el aratand spre mana in care tinea trabucul.
          - Ooo, pai fumeaza. Hmm, nenea asta fumeaza.
          - Daa, fumeaza. Ca Maria!
          Si trebuie sa lamuresc putin aici: da, Maria a mancat cateva mucuri de tigara :D.

          Ne-am dezlipit foarte greu de grupul statuar, copiii il adora.
          Am luat-o apoi usurel pe Magheru inspre Piata Romana, pe partea dreapta. Multe magazine luminate, mult de explicat si povestit. In dreptul uneia din vitrinele de la Dalles, Mihai a strigat dintr-o data Maaamiiii, ia uite cate carti cu Egiptul Antic! Era o vitrina intreaga cu enciclopedii de gen; le-am explicat ce e pe fiecare coperta in parte, desi stiau si ei deja si am mers mai departe.
          La un moment dat, ajungem la un fel de anticariat cu chestii foarte dragute in vitrina si surprinzator de ieftine: masini de lemn sau metal, figurine din metal, statuete, oglinzi de toaleta, masti de carnaval, cutii de bijuterii. Multe lucruri superbe. Era inca deschis, desi era in jur de ora 21. Oricum nu faceam greseala sa intru cu ei si nici bugetul nu imi mai permitea sa iau orice imi/ne place, asa ca a ramas sa venim cand iau salariul urmator.

          Cand ridic ochii ca sa mergem mai departe, observ imediat sigla Nemira. Anticariatul era chiar langa libraria Nemira de pe Magheru! Bucuria mea, pentru ca ei deja obosisera si nu stiam cat mai pot duce.
          Libraria Nemira-Magheru este micuta-micuta, ticsita cu carti si foarte, foarte frumoasa. E alba, cu rafturi de carti din tavan pana in podea, asezate frumos, cu prima coperta in afara, astfel incat sunt foarte vizibile (spre deosebire de varianta cu cotorul la vedere). Undeva intr-o parte este si un monitor deschis pe libraria online a editurii Nemira. Fata care vinde e foarte draguta si cumsecade, desi era trecut de ora 21. Mihai a intrebat ce e pupitrul ala dupa care statea ea si daca sigla N de pe pupitru se sparge, pentru ca era lucioasa si transparenta... Apoi au inceput sa se uite la carti, iar eu sa intru in trepidatii. Strigau uimiti cand recunosteau vreo carte de acasa, mai ales pe cele cu Egipt... Auzindu-i ca recunosc cartile, domnisoara vanzatoare m-a intrebat daca stiu sa citeasca. I-am explicat ca sunt mult prea mici pentur citit, dar ca avem multe carti de la Nemira acasa si ca ii las sa se joace cu ele, ca fac diverse constructii si ca ma imita uneori, zicand ca citesc si ei.
          Maria a recunoscut si cartea pe care i-am "dat-o" ei acasa, supranumita de noi "cartea cu pietre pretioase", de fapt unul din volumele istorice scrise de Rodica Ojog-Brasoveanu. Tot Maria a stat mult asupra unei carti de adolescenti, cu un vampir pe coperta. E cam infrocosatoare cartea asta! a concluzionat ea, dar nu i se mai dezlipeau ochii de acolo.

          Am platit comanda, am asteptat sa imi aseze cartile in pungi speciale si am aflat ca toate reducerile de pe site se regasesc si in librarie; practic, mi-am zis eu apoi, libraria de pe Magheru e materializarea celei online :D. Oook... Momentan aveau o reducere de 2+1, adica la 2 carti cumparate primsti una gratuit, reduce tentanta dar... mi-am luat deja carti pe luna asta. Maria privea cu maaare jind spre o carte de copii, de fete mai bine zis, pe care o rasfoisem si eu prin Carfur, ceva cu balerine sau printese - este insa o carte tridimensionala, intr-adevar foarte frumoasa, dar pe care ar strica-o; ma gandesc sa i-o iau de Craciun, poate pana atunci creste suficient incat sa aiba mai mare grija.
          Mai trebuie sa spun ca programul librariei Nemira de pe Magheru este toata saptamana, de la 10.00 la 22.00. Copiilor le-a placut in "libraria de carti", dupa cum ii zicea Mihai si au dat amandoi "Buna seara" la plecare; Maria a zis "Pa, pa!" si a facut cu mana.
         Am plecat spre Universitate, dar ne-am oprit iar la vitrina anticariatului, apoi la o librarie si tot asa. Pe undeva, la un moment dat, intr-un gang, am vazut un chopper customizat pe tema Spiderman - nu ne-am mai oprit, desi ar fi fost frumos sa fac poze si acolo. Mereu ma tem sa nu deranjez cu copiii... poate ar trebui sa ma lecuiesc :))
          In dreptul bisericii greco-catolice, Mihai era putin confuz, poate si sub influenta faptului ca, pe tot drumul, am vazut destul de multe biserici.
          - Mami, aici vine tati? m-a intrebat nesigur.
          - Nu.
          - Dar aici? Asta e biserica lui tati? a intrebat mai apoi.
          - Nu, Mihai, asta e o biserica greco-catolica...
          - Dar el la ce biserica se duce?
          - El se duce la moschee.
          Atunci de abia a parut ca se mai inveseleste; cred ca uitase cum se numeste.
          Am plecat apoi cu greu de la statuile din fata Teatrului National cu promisiunea ca vom mai reveni. Si chiar vom mai reveni, ajungem direct de acasa, e frumos, civilizat, copiii sunt in siguranta, iar toaleta e jos, la metrou (ca parinte, nu pot trece peste detaliu acesta, atat de important - mai ales ca e gratuita).
          Le-a placut foarte mult apoi santierul de vizavi de universitate, unde se lucra de zor. Am asteptat vreo 10 minute, timp in care ei se uitat prin golurile din gard la lucrari, apoi am avut norocul sa gasim si locuri pe scaun, deci a fost ok. Fiind obositi, s-au mai zgandarit in troleibuz, dar in mare au fost cuminti.
          A fost o plimbare nocturna frumoasa pe care sper, sper sa o mai repetam, eventual vinerea, cand ne permitem sa ii adorm mai tarziu nitel.

Mihai, la inceputul grupei mijlocii

2011-09-16T15:56:00.003+03:00

          A trecut prima saptamana de gradinita si Mihai e deja mucios. NU stiu sigur din ce motive... ori ca merge descult pe gresie evitand sa isi ia papucii, ori ca i-a fost cam frig in prima zi, ori ca a luat ceva de pe acolo, ca am mai auzit de joi de unul din copii e deja bolnav. Cert e ca avem muci... am trecut pe ceai, lamaie si pompita de nas. Eu una sunt pregatita pentru ce e mai rau, dupa anul trecut (cand au avut febra 40 vreo 3 zile) si tot ca anul trecut, dupa Marea Boala (aia cu 40 de grade) incercam sa ne tinem departe de pastile sau picaturi de nas, din motive stiute. Dar tot ma oftic pt muci :D.
         La gradi e dezastru. Grupe neomogene, dupa cum am fost obisnuiti, numai ca au peste 30 de copii. La Mihai sunt 32, la restul 30, 36, 34. De unde anul trecut nu erau copii, acum au aparut ca ciupercile dupa ploaie. Oricum, el e mai ok, a crescut, discuta altfel, se poarta altfel... inceputul e bun. Ba chiar avem un vecin de vizavi care merge in clasa cu el - un baiat cu care nu s-a mai jucat pana acum, desi suntem vecini... Sper sa ii imprietenesc, desi am vazut ca, in prima faza, Mihai nu ii acorda atentie (celalalt fiind mai mic cu 1 an), iar David parea mai nteresat de Maria - normal, au amandoi varste mai apropiate. Eu planuiesc deja sedinte de joaca in curte... deocamdata nu a fost sa fie.
         L-am inscris in continuare la engleza si karate. Anul acesta avem ceva mai multe rechizite (o sa pun poza cu lista) si voi merge, ca tema, pe super-eroi. Anul trecut, fiind mai mic, il iubea pe Mickey, pentru ca se uitau mult la Clubul lui Mickey Mouse si la Mickey Mouse si Donald clasic. Intre timp se uita, rar ce-i drept, la Spiderman si Ben10... ii plac super-eroii... Va fi nevoie sa ii iau si un ghiozdanel mai mare, iar pe acesta cu Mickey i-l vom da Mariei pentru la anul, pentru ca ea inca il iubeste mult pe Mickey, sau va ramane ghiozdanul lui de drumetii.

         Lista de rechizite pt grupa mijlocie:

penar echipat cu 2 creioane ascutite, creioane colorate si ascutite, ascutitoare, guma de sters, 2 pensule (mica si mare);
caiet cu foaie velina;
1 top hartie xerox
1 carte de colorat
1 carte povesti
1 set hartie glasata
1 set hartie creponata
10 folii protectoare
10 etichete (din acelea pentru caiete, pe care se scrie numele)
1 mapa de plastic cu capsa
10 plicuri de hartie
marker / 1 set carioci
1 cutie mica de creta
plastilina + planseta de lemn sau plastic
1 lipici / borcanel aracet
tempera + paleta de plastic
1 joc logic / puzzle / domino, adecvat varstei
1 caiet matematica

Toate rechizitele trebuie semnate!.

La fiecare inceput de luna:

1 hartie igienica
1 pachet servetele de masa
1 pachet servetele umede
1 sapun

Pe semestru:

1 cutie dero
1 sticla de clor
1 sticla sprirt
1 rola saci menajeri

Cartile, weekendul, nasterea si moartea

2011-09-16T15:51:00.000+03:00

         Diseara ajung cu copiii la libraria Nemira-Magheru ca sa imi ridic o comanda de carti, prima (si consistenta) dupa vreo 6 luni. Asta inseamna ca am citit toata libraria online Nemira si am luat ce nu aveam si imi placea... spre surprinderea mea, mai au carti pe care nu le am :)) Va fi frumos, sper, pentru ca cei mici nu au fost niciodata in centru... Dupa cum ziceam, sper sa nu avem probleme.

         In weekendul asta sunt atatea evenimente in Bucuresti, ca nu stim unde sa mergem. Maine e ceva la Muzeul Taranului Roman (targ de produse, mesteri, etc), mai incep de azi Zilele Bucurestiului (de mers in Herastrau, centrul vechi si inca undeva - nu mai stiu acum unde -, pentru muzica, teatru, masti, picioroange si jonglerii). Tot maine e intrare libera la Muzeul de Istorie... Apai unde sa mergem fratilor, ca ori nu e nimic, ori e peste tot. :))

         Mai aflu, de zilele trecute, ca e posibil sa nu mai avem dreptul de a sti ce sex are copilul, decat la nastere, pentru ca CE va vota in octombrie pro sau contra unei recomandari in acest sens. Si asta din cauza ca in unele tari fost-comuniste (care, atentie! nici macar nu sunt in UE) se practica avortul selectiv (gandirea aia idioata si inapoiata cum ca baietii sunt buni la casa omului si fetele nu). Dincolo de faptul ca sexul copilului nu se poate "ghici" decat din saptamana a 20-a, cand deja nu se mai fac avorturi pentru ca sunt periculoase pentru mama si ca uneori si atunci e prea devreme, cum a fost cazul meu, care am stiut ca fac fata pana in luna a 7-a si apoi am aflat ca de fapt era baiat (mare soc si groaza pe mine, din cauza ca ma simteam ca si cum ar fi venit extraterestrii si mi-au schimbat copilul :))... cum ramane cu dreptul meu, ca parinte, de a stii totul despre copilul din burta mea, de a pregati ce cred si cum cred de cuviinta... Urmaresc anumite chestii si am vazut cu stupoare ca activistii pro-life se orienteaza acum si asupra interzicerii anticonceptionalelor - considerata de ai alta forma de avort... Stau si ma intreb - dreptul MEU de a-mi decide si trai viata, unde mai e in toata schema asta? Pentru ca deja sunt fortata sa fac slalom printre strazi de teama bandelor de caini vagabonzi, sa vad afise mari si multe cu bebelusi considerati deja de la nastere fiinte sexuale, sa platesc (prin bani publici) schimbarea de sex a unui transsexual (sau cum Doamne iarta-ma le zice, ca deja sunt prea multi), sa platesc borduri peste borduri, gazoane peste gazoane, maine-poimaine nu o sa mai am voie nici sa stiu ce sex are copilul din burta mea si nici macar sa iau pilule... Nu zau.

         Ma amuza obsesia oamenilor pentru moarte, ca si cum viata nu ar fi destula. Nu, noi (ei, adica) trebuie sa simta extremul, sa aiba senzatii tari, ca altfel nu simt ca traiesc (astia ar fi, dupa mine, oamenii deja morti - dar asta e parerea mea). Citesc apoi pe antena, parca, cum ca niste cercetatori au aflat ce vede omul inainte sa moara. Pai sa zic si eu... Se vede negru. Si te ia repede si pe nesimtite, asa ca lupta e in clipe masurata (daca mai are loc vreo lupta).

Dorul de a picta

2011-09-12T15:24:00.000+03:00

Ieri, intr-o discutie, am spus ca nu am facut si facultatea de arte pentru ca nu m-a pasionat prea tare si ca de obicei interesul meu pt anumite lucruri tine cam 3-4 ani, arta incadrandu-se aici, asadar. Acasa mi-am dat seama ca nu e adevarat, intr-o anumita masura. Nu mi-a placut liceul pentru ca il consideram limitat si nu am simtit niciodata acolo ca sunt libera sa fac ceea ce imi doresc din punct de vedere artistic (adica sa fiu lasata sa pictez o ceapa albastra, daca asa simteam, de exemplu).
Si mi-am dat seama de asta pentru ca uneori imi e dor sa pictez. Sa simt urma culorii pe hartie, sa ii ascult harsaitul. Tempera groasa pe hartia la fel de groasa si granulata, pensula cu solutie apoasa de acuarela cum zgarie usor pagina, varful creionului atingand usor foaia... sa fiu aproape de grafit si culoare, de pasta, sa le simt mirosul si sa le aud zgomotele... Cred ca am astea in sange, nu stiu cum si de ce, uneori imi e greu sa imi exprim dorinta asta de a face tot ce am scris mai sus, insa simt nevoia sa o fac, chit ca nu imi iese nimic notabil... e o parte din mine dorinta/nevoia asta si imi e la fel de naturala ca si nevoia de a bea apa.

Andy Withfield, actorul principal din Spartacus Blood and Sand a incetat din viata la 39 de ani

2011-09-12T10:45:00.001+03:00

Cand am citit stirea, nu mi-a venit sa cred. Am recitit, ca sa nu cumva sa confund personajul... ma gandeam ca e o greseala undeva si e de fapt vorba despre un actor mai in vasrta. Dar... nu. Andy Withfield, actorul care a interpretat rolul principal din controversatul serial Spartacus: Blood and Sand a incetat din viata ieri, dupa 18 luni de lupta impotriva cancerului (limfom non-Hodgkin).
Dincolo de socul initial (pentru ca era foarte tanar si urmarisem serialul) ma sperie foarte tare faptul ca un barbat atat de tanar, cu o conditie fizica vizibil de nota 10 (sportiv si, mai mult ca sigur, adept al unei alimentatii echilibrate, tocmai pentru a face fata jobului) si aparent sanatos a murit la un an si jumatate dupa ce a fost diagnosticat cu cancer. Pe mine chestia ast ama sperie pur si simplu, pentru ca am fost invatata ca daca traiesti sanatos si faci sport, vei fi ok.

Rip. Eu am cazut rau de tot pe ganduri. Stirea intreaga, aici.

Despre 11 septembrie al lor si al tuturor

2011-09-11T23:13:00.001+03:00

Azi, de 11 septembrie am fost la o zi de nastere. Am ras, am cantat La Multi Ani!... Mai tarziu, acasa, dau drumul la tv ca sa ma relaxez putin si peste tot erau numai documentare sau discutii despre 11-le septembrie al americanilor. Cata durere... si dincolo de adevarata durere, propaganda ne omoara. Asta, desigur, daca o las. Cum ni se aminteste din timp (cu o saptamana inainte) de ce urmeaza sa comemoram... Ma intreb, vorbeste cineva o zi intreaga (desi cred ca si maine va fi la fel, deci nu numai o zi) despre copiii care mor in Africa sau despre alte calamitati la fel de mari? Nu, pentru ca nu ii intereseaza pe ei.
Sting scarbita tv-ul si intru pe net, macar sa lucrez, daca nu pot dormi. Pe FB, la fel... Am gasit insa un comentariu pe care simt nevoia sa il subliniez:

Dear USA, Your 9/11 is our 24/7...

Punct.

Cadouri din Bruxelles

2011-09-08T17:33:00.002+03:00

La sfarsitul lunii trecute, Daddy a plecat o saptamana la Bruxelles, in vizita la o foarte buna prietena / fosta colega de facultate pe care nu a mai vazut-o de cativa ani; la intoarcere, ne-a adus cadouri.
De la muzeul de dinozauri, dupa cum chiar el l-a numit, a luat pentru cei mici un pachet de carti cu dinozauri, doua castronase si doua cani cu.... ta-dam, dinozauri. Toate destul de scumpe, mai ales cartile de joc, dar care arata ca ei stau bine si la capitolul suveniruri. Bravo lor.

castronul e murdar de desert, mi-a fost prea lene sa il mai si spal :D

cana lui mihai

cana mariei

Eu am primit doua carti: una despre dulciurile traditionale belgiene si cele preferate de ei si The Hobbit, de Tolkien. Ocazie cu care mi s-a redeschis gustul pentru cartile in engleza. :D

o carte deosebita, cu ilustratii la fel. una din chestiile pe care le-am descoperit este ca indiferent in ce inclinatie as tine coperta, peisajul arata ca si cum ar fi vazut din fata. o sa fac mai multe poze cand o sa ii fac recenzia. povestea e superba.

Mai multe, la recenzii. Deocamdata citesc. Ii multumesc inca o data lui Daddy pt cadouri si pentru dedicatia frumoasa din The Hobbit. :)

Vaccinul de 4 ani al lui Mihai

2011-09-08T16:38:00.001+03:00

          Azi am fost la vaccinul de 4 ani cu Mihai. Desi ziua lui a fost la mijlocul lui august, am plecat de acasa si nu am apucat sa il facem pana acum....
          M-am temut de ziua asta rau de tot. Imi era frica de reactia lui, de eventualele urme de teama de cand a fost in spital cu acele in vena... Eu i-am spus acum vreo doua saptamani ca vom merge; nu a facut figuri, dar nici entuziasmat nu a fost. Azi, fara povesti dinainte, pt ca nu cred ca ar fi vrut sa mearga, am ajuns si gata. Doamna a pregatit tot, i-am zis ca ii face o injectie ca sa nu se imbolnaveasca la gradinita, chic! si gata. L-a tinut tata in brate, eu eram toata un lac de apa si il mangaiam... mai mult de 3-4 secunde nu a durat, dar el a plans oricum, numai ca mai mult de cat se astepta el ca o sa-l doara decat de durerea propriu-zisa, din cate arata plansul lui. Deci a fost foarte OK. Simt ca parca am trecut peste un mare hop... m-a stresat mult vaccinul asta, dar am trecut cu bine. Pfiu! Plus ca la final i-a dat si siringa (pe care, evident, s-a "batut" afara cu Maria, ca deh, o vroia si ea).
          Apoi am mers pe jos pana peste podul de peste Colentina, am luat-o pe langa rau ca sa vedem cum pescuiesc niste "neni" (pluralul lui Mihai pentru 'nene') cu o plasa mare si patrata, am mers prin Piata Colentina si le-am luat gogosari, iar eu mi-am luat Magicianul de John Fowles, pe care mi-l doream de muuult timp, pentru ca, intamplator, am vazut ca a aparut in colectia Adevarul.
          In concluzie, un eveniment stresant s-a dovedit a fi mai ok decat am sperat si s-a transformat intr-o zi frumoasa de plimbare.

Mai avem gradi anul acesta?

2011-09-07T00:42:00.001+03:00

Mai sunt 5 zile pana pe 12 septembrie, cand incepe gradinita si m-am trezit si eu ca nu l-am inscris pe Mihai. Am uitat total pana zilele trecute (am si avut motive ca sa fiu cu gandurile aiurea). Cum nu suntem acasa, incercam sa rezolvam prin bunici. Sunt curioasa daca il mai primesc. Daca nu, voi incerca home-schooling, ca tot e la mare moda teoria asta iar eu simt ca pot face fata; vom sta insa foarte prost la socializare - pana la urma, nimic nu bate gradinita, oricat de grea ar fi si stresanta. Sper sa se mai poata face ceva, altfel...

UPDATE: da, mai avem gradi :))

Razvratirea unui dependent

2011-09-01T02:22:00.001+03:00

Uneori... Uneori realitatea ma bate peste obraz ca o coada de peste imputit, tocmai pentru a ma opri din ceea ce fac si a ma forta sa deschid larg ochii, ca sa vad adevarurile din jurul meu.
Ok, multumesc, draga realitate, te vad, te stiu de atat de mult timp ca deja mi s-a uscat inima, cu o jumatate de plaja de nisip in jurul ei. Nu trebuie sa iti scuturi slapii prafuiti pe rochia mea ca sa ma faci atenta si da, ma tem de tine, de aia si prefer sa te tin departe, ba chiar sa te uit. Mi-a facut placere sa ne intersectam iar. Nu, desigur ca nu te inlatur de tot din viata mea... numai ca o sa uit de tine pentru inca ceva timp, ok? Ma duc sa ma imbat. De fericire.

[In psihologie si in tratarea dependentei de anumite substante, unul din cei mai mari pasi inainte este sa recunosti ca ai o problema. Urmeaza anumite alte etape, dupa care, alt mare pas inainte este personificarea problemei, privirea ei din afara si imaginarea unui dialog. :)]

Summer EFN 2011

2011-08-20T18:21:00.002+03:00

          Prin iulie, pe 15 iulie mai exact, am avut si eu onoarea sa merg cu sotul meu intr-un mic concediu. Nu era o perioada tocmai buna, eu eram plecata cu copiii la parintii mei si a folosit tehnica lui veche cu "intr-o ora sa fii la gara". Nu am mai pus intrebari prea multe; desi banuiam ca plecam undeva, nu stiam unde - mi-am luat un tricou in plus, laptopul si atat (iar ca sa am in ce le pune, mi-am cumparat si o geanta mare, alba - dap, am gentoi d-ala mare, dar jur ca nu o port pe cot :)))))). Ora in care trebuia sa ajung la gara s-a transformat in mai multe, pentru ca tocmai atunci s-a rasculat RATB-ul, intr-un protest neanuntat - nu mai stiu care era faza, ceva cu turele de noapte... In fine, halal incredere inspira RATB, pe tam-nesam te trezesti ca degeaba ai bilet sau abonament la ei, ca sunt indisponibili. Pe drum am luat si o carte, ca nu uasem de acasa: am avut de ales intre ceva istoric, cu Catherina de Medici sau ceva rusesc, si cum nu aveam chef de nici una din astea, am ales Mihai Drumes - Cazul Magheru... pana si vanzatoarea s-a uitat ciudat la mine, dar cartea e foarte misto).
          Ajunsa la gara pe la 18:30, am plecat pe la 19 cu un autocar care in loc sa faca 3 ore pe drum, asa cum se lauda, a facut 5 si asta NU din cauza traficului; in fine, sunt doua firme de autocare, noi am plecat cu aia prosti. :)
          Asadar, ora 12 noaptea ne prinde la intrarea in Eforie Nord... O luam frumos pe sosea, pe intuneric; eu eram ca o caprioara speriata pentru ca nu vad bine, mai era si noapte, nu era lumina pe sosea iar farurile masinilor ma orbeau. Ajungem la un moment dat la lumina, slava Domnului... De acolo, a fost ok; o aventura, oricum. Deja ma dureau picioarele in sandalele mele noi. Nu conta, ca si ajunsesem, la un hotel misto, aflat la intrarea in Eforie Nord... Intram, ne lasam "marile" bagaje si iesim sa halim ceva; am gasit shaorma, mancarea noastra de zile rele, pentru ca celelalte restaurante erau inchise la ora aia, logic. Am mancat deci biiine, ne-am racorit si ne-am intors in camera, unde am dormit ca o REGINA in patul IMENS.

Prima repriza de mare si soare (foarte arzator, de altfel), pe la pranz- uimitor, plaja era plina, si nu numai de "stupid people" (ca si noi, de altfel), ci si de copiii, iar asta e foarte trist... M-am blindat cat mai bine cu haine ca sa nu ma arda soarele si nu am intrat in apa deloc, evident, nici nu imi trecea prin gand. Cred ca eram cea mai mare ciudatenie de pe plaja, complet imbracata, cu ochelari de soare si sapca, fata de restul pieilor rosii, care erau numai in chiloti. :)))

Pe drumul nostru spre plaja era un alt hotel care avea in curte cel mai mare cactus Limba Soacrei pe care l-am vazut vreodata ...

Lumina romantica de la masa... Aici am mancat cea mai buna pizza cu-de-toate.

un castel gonflabil, care functiona pana spre noapte

Scrutam departarile; eram fericita... In seara aia mi-am depasit doua mari temeri: teama de apa si teama de a spune ce gandesc cu adevarat. Si au fost cele mai eliberatoare experiente din viata mea.

A doua zi am cautat un loc mai liber, aveam chef sa invat sa plutesc si nu voiam sa fiu distractia nimanui. Am gasit, pana la urma, o portiune de plaja de 50 cm, dupa niste pietre mari cat noi aproape si am intrat.

Ala este capul meu :)) Ma duceam si ma duceam si nu ma mai intorceam. Imi amintesc de D, care ma chema grijuliu cand i se parea ca ma indepartez prea mult. Atunci ma chema, dar cand m-a lasat in mijlocul marii ca sa inoate dupa un banc de pesti, nu.... In fine, au fost si faze foarte funny. Apa era foarte curata unde am stat noi, se vedea nisipul pana la 1,5 m adancime, fara sa iti bagi capul sub apa... asa ca am vazut o meduza si de vreo trei ori, bancuri de pesti. Foarte misto.

Evident, nu am mai iesit din apa decat cand s-a dus soarele...

Da, eram rosie ca racul, dar nu imi pasa, sincer. It's a little late for me anyway, if u know what i mean

Alta mare chestie peste care am trecut a fost ca am avut curajul sa ma dezbrac in costum de baie... din doua piese (ca nu am gasit intreg). Si am mers cu o rochie mai lunga cu o palma de la fund in jos. Bai, si a fost tare bine. Nu inteleg de ce ma stresam. Da, nu mai sunt piele si os ca la 20 de ani, dar "suncile" le am dupa ce am nascut 2 copii, spre deosebire de multe adolescente de azi care le au (si mai mari decat mine, chiar) de la fast-food si nu se jeneaza nicidecat. Iar semnele de pe burta tot de la copii sunt, ca uite am ales ca burta mea sa fie casa pentru doua fiinte - oricum s-au mai dus, dar eu, cu ochiul critic, le vedeam. Asa ca am lasat deoparte inhibitiile si gata; evident, au fost unele priviri... dar mi s-a rupt, pe scurt.

A fost una din cele mai frumoase vacante. Am invatat ca nu sunt mai prejos decat ceilalti, ba chiar mai buna in anumite privinte, ca fericirea mea nu trebuie sa depinda de nimeni (nu ma refer la copii aici) si ca sunt o fiinta libera. Am invatat ca numai 3 zile (si 2 noapte) nu sunt suficiente pntru a te relaxa suficient; un mini-concediu trebuie sa aiba MINIM 4 zile (si 3 nopti). Mi-a placut enorm ca am stat la intrarea in oras, practic in Agigea, ca nu era aglomeratie si muzica si cu toate astea faceam pana la plaja numai 20 de minute. Am fost si in centrul Eforie si era sufocant, lume ca in Bucuresti la ora de varf, galagie, claxoane... nu ar fi fost la fel de bine. E drept ca si pretul cazarii a fost la fel de bun (pt hotelier) dar conditiile si linistea de care am avut parte au facut toti banutii (e misto sa stai intro camera parca mai mare decat dormitorul de acasa, sa poti lucra calumea, lucru foarte important pentru noi, pt ca am lucrat amandoi, sa ai aer conditionat si o baie omeneasca).
Au fost unele din cele mai fericite zile din viata mea... si cred ca se si vede :)

Intrebarea cu bucluc: Se poate face alergie de la soare?
Raspuns: Da. Este o forma rara, destul de pacatoasa... Nu am gasit informatii la noi, ci pe un site de la americani. Dar despre aceasta forma de alergie la soare o sa scriu data aviatoare.

Mihai, 4 ani

2011-08-16T23:03:00.000+03:00

A venit si ziua cea mare in care micutul (odata) aricel a facut 4 ani... mi se pare o varsta colosala, mai ales ca am observat si o schimbare, o dezvoltare in comportamentul lui cu doua saptamani inainte deja. Si acum are 4 ani... acum nu mai pare bebelus, desi el se mai alinta asa, ci mai degraba un mic omulet. A trecut timpul in zbor, la fel cum creste si el.

I-am luat prima lui bicicleta de baiat mare, una de 16" (dupa teste prin praktiker), rosie si cu portbagaj si a mai primit multe cadouri, dar foarte mult i-a placut un avion cu sunete si lumini (si foarte inteligent facut, pentru ca se poate juca cu el si fara baterie).

I-a placut si tortul, si mereu spunea ca ursuletii Haribo sunt iepurasi. Copiii nu mananca, de obicei, nimic din gama Haribo, dar animalutele astea mi s-au parut perfecte pentru decorarea torutlui; mai erau viermi (ii iau d-astia pentru tortul de peste 2 saptamani :P) si capsuni.

Aniversarea a fost pe 15, duminica. Azi, pe 16 e o zi melancolica pentru mine, de parca de abia acum, cand e mare si independent fata de "perioada de bebeluseala", imi dau seama ca am facut un copil acum 4 ani. Si daca ar fi sa spun o varsta in care mi se pare ca a trecut brusc de la stadiul de bebelus (fie el si mare) la cel de copil, atunci este varsta de 4 ani. :)

Patrick Bruel - Au Café des Délices

2011-08-16T13:05:00.001+03:00

o melodie din copilarie, cu mii de amintiri :)

Inghetata raw de banane si cacao

2011-08-15T02:41:00.000+03:00

Am facut reteta asta de inghetata raw acum ceva timp... este, de fapt, a doua reteta raw food pe care am incercat-o. Si a iesit bine. Eu una sunt mandra, cert e si faptul ca am terminat-o pe toata din prima. :D

         I n g r e d i e n t e:
         banane coapte
         cacao
         miere

         P r e p a r a r e:
         Bananele se taie bucatele, dar nu foarte mici, apoi se blenduiesc bine pana devin o crema consistenta.
         Se toarna intr-un vas de plastic, se amesteca cateva lingurite de cacao si putina miere, dupa care se da la congelator.
         Este gata de mancat in 2 ore, maxim. Nu am amestecat in ea din cand in cand si nu a facut ace deloc.
         Inghetata iese foarte dulce; si vorbesc serios cand zic foarte dulce. M-am interesat si, ca sa nu mai fie atat de dulce, nu mai pun miere data viitoare, ci esenta de vanilie si/sau nuci, alune sau alte seminte pisate.
Bucatareala placuta!

Schimbari, schimbari

2011-08-13T19:43:00.000+03:00

Din motive care imi scapa si care ma si ingrijoreaza, mi-a devenit foarte greu sa mananc carne de orice fel. Mi se pare ca are un miros dezgustator, indiferent daca e carne de pui, vita sau peste. Nu sunt in perioada aia din luna, cand simtul mirosului imi devine de 100 de ori mai puternic si pot sa simt orice de la distante mari (ziceam eu ca oi fi fost vreun pradator in alta viata :)))), pentru ca faza asta cu carnea mi se intampla de cateva luni bune. Zilele trecute am patit-o cu laptele: cand pregateam biberoanele pentru copii, am baut o gura din ce a rams in plus in cana de incalzit si in 2 minute ma chinuiam sa nu dau la boboci. O fi de la "pastile"? Nu cred, ca le iau de ceva timp deja, dar este foarte adevarat ca m-am obisnuit foarte greu cu ele. Desigur, am mai gustat carne... cand a mai intrat in lingura cu care gustam ciorba copiilor, cand gustam din mancarea lui D, dar nu mai mult de jumatate de lingurita. Zilele trecute si-a pregatit salau la cuptor, care arata foarte bine si sunt sigura ca avea si gust demential, pt ca el e un bucatar exceptional, dar mie imi mirosea... a hoit; imi pare rau (mai ales ca nu am putut gusta, pt ca stiu ca era super bun) si i-am spus si lui, dar carnea de orice fel si numai ideea de carne imi intoarce stomacul pe dos. Inca mai testez terenul, dar sunt hotarata sa nu ma chinui prea tare si sa trec la soia, care oricum imi place. Oricum, idealul meu este ca, la un moment dat, sa trec pe raw food, atat eu cat si copiii, partial macar (de fapt asta facem deja). Deocamdata ma ingrijoreaza putin schimbarea asta. But... no more meat for me. Sa vedem ce-o fi.

Cartofi fierti cu edam, smantana si branza

2011-08-13T19:08:00.003+03:00

O reteta simpla, perfecta pentru dupa-amiaza si care se incadreaza in regimul meu ovo-lacto-vegetarian (desi imi este greu sa mananc branza). Asadar, ceva ce voi manca des, pentru ca imi plaaac muuult caaartofiii. :))

         I n g r e d i e n t e:
         cartofi fierti
         edam (sau cascaval)
         branza telemea

         P r e p a r a r e:
         Am fiert niste cartofi in coaja, i-am lasat la racit, apoi i-am zdrobit in farfurie. Deasupra am intins smantana, am presarat edam ras (poate fi inlocuit cu cascaval) si apoi, deasupra, am pus branza de telemea, zgrobita.
         Miam.

         Bucatareala placuta! :)

Am fost la paduuure, sa culegem muuure

2011-08-13T18:34:00.000+03:00

De fapt, nu am fost la padure, dar suna frumos; sunt mure luate de D de la piata... Am mai mancat mure si anul trecut, dar niciodata nu mi-au placut ata de mult ca acum. Au devenit fructele mele preferate, printre altele. :)

Tot ce imi trebuie intr-o zi mohorata

2011-08-11T08:08:00.003+03:00

Stabilitate

2011-08-11T06:32:00.001+03:00

         Noapte.
         E frig afara.
         E frig si in biroul in care lucrez.
         Luna august a inceput cu prevestirea toamnei. Nu imi place toamna. Nu imi place ploaia mocaneasca, cerul gri zile la rand. Eu sunt o fiinta a luminii, a caldurii, a cerului albastru si a soarelui. Nu pot sa traiesc daca nu vad multe zile la rand cerul albastru; sa nu vad albastrul, ce e dincolo de el si mai departe, sa nu pot sa visez si sa fiu inchisa de inca un perete gri, construit undeva sus... Nu pot sa visez asa, nu ma simt libera, e deprimant.
         E noapte deci, si ploua si mi-e frig. Din departare, dinspre padure, se aude vuietul unui tren de noapte. Se duce si se tot duce si de data asta nu imi doresc sa fiu in el. Si nici sa stiu unde merge. Imi pot inchipui cum ar fi... albastru, visiniu sau alb inauntru, cu un miros specific, septic, cu oameni luminati de becuri reci, dandu-le trasaturi aspre, obosite, suparate. As citi; si m-as simti singura intr-un vagon de oameni, zburand spre nicaieri in plina noapte.
         Nu, nu as vrea sa fiu in tren. Imi place aici, imi e bine. Imi place sa stiu ca cei mici dorm linistiti si fericiti la caldura, in siguranta. Si sa stiu ca si eu, daca vreau, pot inchide fisierele de lucru, cartea audio pe care o ascult si apoi laptop-ul, si ma pot strecura incet in patul cald; mi-ar fi cald chiar daca as lasa geamul larg deschis, cu perdeaua trasa de tot - mi-ar fi cald si bine si ploaia ar ploua mai departe afara, fara sa imi pese... as fi in siguranta, fericita, impacata.
         E frig afara si nu as vrea sa fiu in tren. Imi place aici.
         :)

         P.S. - De vreo saptamana, ascult Jane Eyre, carte care imi distrage atentia de la griul de afara si insufla un aer nou acestor zile ploioase. Ce carte poate fi mai potrivita pentru o zi ploioasa, decat una care se petrece in mohorata Anglie? E, practic, ca si cum as fi acolo. :))

Evolutii

2011-08-09T21:51:00.001+03:00

Am pus la computer cateva episoade din Yakari si Donald, iar copiii mananca SINGURI. Asta-i noua! Dintr-o data, simt ca am mai mult timp liber; de munca, da, dar totusi... Iar dupa-amiaza s-au jucat IMPREUNA, fara sa se certe nici macar o data. Asta iar e noua si mor de bucurie cand sunt asa (nu suport sa se certe, poate si pentru ca eu ma certam mereu cu sor-mea mai mare).

Si mai sunt si alte evolutii si mai imbucuratoare, printre care faptul ca am scapat de pampersii Mariei pe timpul zilei si ca fac amandoi treaba nr.2 la oala. Invatatul Mariei sa faca pipi la oala era sarcina care ma teroriza, recunosc... a fost mult mai dificil decat la Mihai, s-a impartit in vreo 3 etape si a durat, cu totul, vreo 2 luni (dintre care 3 saptamani de spalat zilnic cate 5-7 randuri de scutece). La Maria, povestea cu treaba n2 a venti de la sine... la Mihai ma chinuiam deja de mai mult de un an, dar cu FOARTE MARE hotarare si determinare din partea mea sa nu mai cedez rasfaturilor lui (desigur, simteam ca e pregatit si am sesizat ca se rasfata, altfel nu as fi insistat), am reusit. Sa vedem cum evolueaza mai departe, eu sunt hotarata sa nu mai las de la mine :D.

În nopţile astea de vară...

2011-08-06T22:56:00.000+03:00

...cântă greierii ca în copilăria mea

wish#4: ...

2011-08-02T00:34:00.003+03:00

foto: corbis.com

Sfatul Căpşunicii

2011-07-31T15:15:00.001+03:00

         Mie şi Mariei, dar chiar şi lui Mihai, ne plac desenele animate cu Căpşunica şi prietenii ei, care sutn difuzate pe Mininax. Mereu găsesc ceva educativ în ele.
         Azi, Căpşunica şi prietenele ei trebuiau să ajungă la o floare frumoasă, care înfloreşte şi stă deschisă numai puţin timp; evident, drumul a fost plin de peripeţii. Ele insă aveau un sfat minunat:
         "NU UITA! LUCRURILE CARE TE DERANJEAZĂ SUNT NUMAI OBSTACOLE PE DRUMUL TĂU".

Sambata mea fara computer/internet/tv

2011-07-31T03:11:00.000+03:00

Tocmai ce am sarbatorit a doua sambata fara computer/internet/tv. Si nu as fi intrat nici acum, duminica dimineata, daca nu ar fi trebuti sa imi verific mailul (de serviciu). Yey...

Poezii pentru omul care a murit pe intuneric (2)

2011-07-23T14:05:00.001+03:00

ROMANŢA PELERINULUI
de Ion Minulescu

Sunt obosit de drum şi-aş vrea
Să dorm trei nopţi,
Trei vieţi în şir,
Culcat pe-un aşternut,
Aşa
Cum dorm culcaţi în cimitir
Toţi sfinţii palizi din altare,
Cu pumnii-ncrucişaţi pe piept.
Din somnul fără deşteptare
Aş vrea să nu mă mai deştept...

Cei ce-au pornit-naintea mea,
Bătătorind poteca lungă,
Şi-au năzuit ce nu era
În rostul vieţii scris s-ajungă,
Cei ce-au pornit, cu mii de ani
Naintea mea, pe-acelasi drum,
Au adormit pe sub castani
Demult,
Şi dorm uitaţi şi-acum.

Şi dintre cei porniţi cândva,
Mânaţi — spre aceleaşi înnorate
Şi mute zări - de-aceeaşi stea.
Un singur pelerin mai bate
La poarta liniştii...
El pare
Că,-ndurerat ca Prometeu,
E mort de mult şi... tot nu moare —

Şi-acest biet pelerin sunt eu!...

PELERINII MORŢII
de Ion Minulescu

E cârciuma plină de oameni străini -
De oameni tăcuţi ce vin de departe,
De unde ei singuri să spună nu ştiu...

De unde veniţi, pelerini?
Din care cetate cu porţile sparte
Din care pustiu?...
De unde veniţi, pelerini?

De unde veniţi cu sandalele rupte,
Cu hainele zdrenţe şi feţele supte,
Şi albe, de parcă
Vă temeţi ca pumnul de care fugiţi
Să nu vă ajungă şi iar să vă-ntoarcă
În ţara în care n-aţi vrut să trăiţi?...
Cu ochii albaştri, ca-albastrul senini,
De unde veniţi, pelerini?...

Ei tac...
Să răspundă nici unul nu vrea ;
Iar cârciuma pare o criptă,
Şi-n ea
Tăcuţii străini, cu sandalele rupte,
Cu hainele zdrenţe şi feţele supte,
Cu braţele goale şi umerii goi,
Îşi trec de la unul la altul paharul,
Şi-n flacăra scurtă ce-o scapără-amnarul
Par nişte strigoi...

- Hei!... Mute fiinţe,
Bizari pelerini,
Cu ochii albaştri, ca-albastrul senini,
Spre care cetate pornirăţi - armată
De oameni cu cranii şi mâini de schelete,
Cu feţele albe ca albul perete
Şi gura-ncleştată?

Ei tac...
Să răspundă nici unul nu vrea...
Pe cer o lumină s-aprinde, şi-o stea
Coboară şi-n sute de stele se-mparte...

Şi-n clipa aceea, tăcuţii strigoi
Se scoală grămadă, ca-n ziua de-apoi,
Şi pleacă cu toţi mai departe...

NOCTURNĂ
de Ion Minulescu

În noaptea-aceea luna părea un cap de mort
Tăiat de ghilotină şi aruncat în Mare -
Un cap purtat de valuri şi-n marşuri funerare
Rostogolit spre farul ce scânteia în port.

În noapte-aceea luna părea un ghem de sfoară
Scăpat din mâna dreaptă a celui care-n viaţă
Te leagă, te dezleagă, te iartă şi te-nvaţă
Cum poţi ieşi din iarnă, intrând în primăvară.

Şi-n noaptea-aceea luna părea un chihlimbar
Desprins din cingătoarea lui Crist, care murise
Ca să-nvieze iarăşi din somnul fără vise,
Sanctificîndu-şi crucea rămasă pe Calvar!...

CREPUSCUL LA TOMIS
de Ion Minulescu

Pe mare-n asfinţit...
Şi vântul
Îmi poartă barca pe cărarea
Pe care soarele şi marea
Se-mbrăţişează cu pământul!...

Din larg,
Ca nişte mici fragmente
Desprinse din albastrul infinit,
Înamoratele sirene
Apar cu gesturi indecente
Şi-n cinstea mea încep să-noate
Pe spate,
Cu câte-un far aprins sub gene,
Ce-mi luminează-n asfinţit
Temutul semn de întrebare
Cu care marea m-a-nfrăţit...

Iar eu -
Pornit în căutarea
Frumosului din suflet
Şi din rime -
Un vagabond pe care marea
M-a scos de păr, din adâncime
M-avânt din nou în infinit...
Şi convertit
De dragul unei simple jucării,
M-agăţ cu mâinile de astrul
Ce ca un pescăruş rănit
Îşi moaie aripa-n albastrul
Crepuscularei agonii!...

SOSESC CORABIILE
de Ion MInulescu

Sosesc corăbiile,
Vino,
Să le vedem cum intră-n port -
Să le vedem cum, obosite de-atâta luptă cu furtuna,
Îşi lasă ancorele grele să cadă una câte una,
Aşa cum fiecare parcă şi-ar îngropa câte un mort!...

Sosesc cu pânzele umflate,
Ca nişte sânuri de femeie
Pe care-o buză pătimaşă le-a-nvineţit de sărutări,
Şi parcă-aduc cu ele toată splendoarea vechilor serbări
În cinstea lui Neptun -
Temutul stăpân al Mărilor Egee.

Sosesc din larg, misterioase,
Ca nişte semne de-ntrebare...
Nu ştim din care fund de lume -
Din răsărit,
Sau din apus -
Dar ştim că ori de unde pleacă
Ne-aduc veşti noi şi-ndestulare...
Sosesc corăbiile...
Vino,
Să le-ntrebăm ce ne-au adus!...

ROMANŢA CELUI CE S-ANTORS
de Ion Minulescu

Tăceţi, voi toţi din jurul meu,
Vă rog tăceţi -
Că-s obosit,
Şi-aş vrea să dorm,
Şi-aş vrea să mor,
De-ar fi să pot muri curând şi mai uşor
Ca cei ce-s morţi de mult!...
Tăceţi,
Vă rog tăceţi...

Abia sosit,
Voi mă-ntrebaţi pe unde-am fost!...
O, de-aţi şti voi ce drumuri lungi,
M-adăpostea, pribeag mereu tot pe-alte mări!...
Ce fund de zări
O, de-aţi putea porni şi voi
Pe unde-am fost!...

O, de-aţi putea şi voi cândva,
Pornind grăbiţi pe urma mea,
Să rătăciţi ne’ntrebători
Şi ne’ntrebaţi!...
Să vânturaţi pământul tot -
În lung
Şi-n lat -
Şi fund de văi,
Şi vârf de munţi, necercetat,
Să cercetaţi
Ne’ntrebători
Şi ne’ntrebaţi!...

O, de-aţi putea-ntâlni şi voi ce-am întâlnit -
Femei cu ochi frumoşi de bronz
Şi guri de-argint,
Ce le-am iubit,
Şi le-am iertat -
Căci toate mint,
Cum i-au minţit
Pe toţi pe câţi i-au întâlnit!
O, de-aş putea să vă spun tot...
Dar nu -
Plecaţi...
Că-s obosit -
Şi-aş vrea să dorm,
Şi-aş vrea să mor,
De-ar fi să pot muri curând şi mai uşor!...
M-aţi ascultat -
Vă mulţumesc...
Acum plecaţi.

ROMANŢA FĂRĂ MUZICĂ
de Ion Minulescu

Ca să-ajung la tine, i-am zis calului:
- Grăbeşte...
Pune-ţi aripi ca în basme
Şi te-nalţă până-n nori...
Tot mai sus,
Tot mai departe -
Ca şiragul de cocori
Ce pluteşte colo-n zare!...
Haide, calule, grăbeşte!...

Ca să-ajung până la tine, i-am zis vântului:
- Dă-mi mâna
Şi târăşte-mă cu tine până unde poţi pătrunde -
Până-n zarea-nsângerată unde soarele s-ascunde...
Ca s-ajung cât mai degrabă,
Haide, vântule, dă-mi mâna!...

Ca să-ajung până la tine, i-am zis morţii:
- Mergi-nainte
Şi coseşte-mi fără milă tot ce-i viu
Şi-mi ţine calea...
Netezeşte-mi munţii-n zare
Şi-umple-mi de cadavre valea
Dintre ea şi mine -
Haide!... Haide, moarte, mergi-nainte!...

Ca să-ajung până la tine,
Pentru tine-au obosit
Calul,
Vântul,
Moartea -
Toate mi-au făcut pe voie ;
Dar...
Dintre cutele perdelei, ochii-ţi verzi nu-mi mai răsar,
Strunele chitarei-s rupte
Şi... romanţa s-a sfârşit!

TREI LACRIMI RECI DE CĂLĂTOARE
de Ion Minulescu

Şi-ai să mă uiţi -
Că prea departe
Şi prea pentru mult timp porneşti!
Şi-am să te uit -
Că şi uitarea e scrisă-n legile-omeneşti.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Cu ochii urmări-vei ţărmul, topindu-se ca noru-n zare,
Şi ochii-ţi lăcrima-vor poate
Trei lacrimi reci de călătoare ;
Iar eu pe ţărm
Mâhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,
Şi-nţelegând că mi-eşti pierdută,
Te-oi plânge-n ritmul unui vers.

Şi versul meu
L-o duce poate vreun cântăreţ până la tine,
Iar tu -
Cântându-l ca şi dânsul,
Plângându-l, poate, ca şi mine -
Te vei gândi la adorata în cinstea căreia fu scris,
Şi-uitând că m-ai uitat,
Vei smulge din cadrul palidului vis
Întunecatu-mi chip,
Ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zare
Şi când din ochi lăsai să-ţi pice
Trei lacrimi reci de călătoare!

In vacanta

2011-07-22T02:28:00.004+03:00

          Sunt in vacanta de vreo doua saptamani sau asa ceva, pentru ca sincer nu le mai tin sirul. Si tot pentru ca sunt in vacanta nici nu scriu cu diacritice. Am pierdut o gramada ce chestii interesante de scris... de cand nu am mai scris; am murit si m-am nascut din nou intr-un moment deosebit de frumos, dar inca mai am multa cenusa pe picioare; l-am descoperit pe Minulescu cu poeziile lui despre morti si imi plac nespus de mult, obsesiv chiar, lucru ciudat pentru mine, care cautam lumina, fluturasii si ingerasii; am fost la mare; m-am intalnit cu cea mai buna prietena pe care nu o mai vazusem de un an, oricat de ciudat ar parea asta, se pare ca uneori ochii care nu se vad nici nu se uita, iar unele legaturi de prietenie nu mor; asta si pentru ca mi-am regasit niste foste foarte bune colege din liceu (Hail to FB aici) si urmeaza sa ne vedem cat de curand. Pe cat de urata si neagra poate fi viata uneori, pe atat de frumoasa e alteori... adevarul ei cred ca e pe undeva pe la mijloc, oricum, nu are rost sa ma imbat cu apa. Mi-a fost dor de jurnalul meu, chiar mi-a fost dor. A, si am inceput sa citesc Drumes, ceva care nu era genul meu, dar imi place.
          De ceva timp stau la parintii mei, cu tot cu copii. Si e bine, e tihna, mult mai multa tihna decat in alti ani de venit acasa, semn ca eu sunt ok acum. Iar asta ma bucura enorm. E liniste si e atat de bine sa nu mai vad chipuri incruntate, priviri aruncate pe fuga, intrebari cu raspunsuri mormaite, senzatia ca stau ca pe ace si ca sunt mereu pe fuga, ca un animal haituit; e bine sa vad fete descretite, sa discut despre orice fara teama de a deranja, sa fiu libera, apreciata si sa traiesc fara reprosuri. Un lucru important de care mi-am dat seama este ca fericirea mea nu trebuie sa depinda de nimeni; stiu acum pe cine iubesc si cine ma iubeste, iar lucrul asta ma face fericita. Am mai trait apoi doua momente ciudate, care mi-au deschis ochii, si care sunt legate de doua filme care m-au impresionat - intr-unul din ele, cineva a spus ceva de genul "How can you live with a hole in your heart?" si am ramas incremenita; exact asa resimteam si eu durerea muta, ca si cum cineva ar fi venit cu o lingurita si ar fi luat o bucata din inima mea - si - o imagine, o simpla imagine m-a facut sa imi dau seama cata liniste si calm si implinire trebuie sa simti atunci cand te uiti pe chipul si in ochii cuiva si iti dai seama ca va fi mereu alaturi de tine, ca un stalp pe care te poti sprijini mereu, pentru totdeauna. O stare de calm s-a coborat asupra mea, venita de nu stiu unde, si voi lupta in orice fel sa o pastrez.
          Singura parte ciudata si care ma ingrijoareaza oarecum este ca in toata perioada asta nu am mai facut poze. Pozele mele dragi, modul meu de a evada din lumea lucrurilor mari in lumea lucrurilor mici si trecute cu vederea, felul meu cel mai pur de a deveni una cu natura si de a o intelege; si ma sperie ca nu mai simt nici 1% din impulsul de a-mi lua camera si de a cauta subiecte (de fapt de a merge la ele, ca sunt peste tot, nu trebuie sa caut mult). Nu inteleg de ce nu mai simt ca inainte, intr-un fel parca s-a inchis ceva in mine, o usa spre ceea ce eram si puteam realiza, ca a murit ceva, cumva. Nu pot sa sper decat ca, scriind aici, ca si in alte dati, constientizand, voi reusi sa trec peste. :)
          Dincolo de toate, simt ca am crescut. Evit termenul maturizare pentru ca asta inseamna si imbatranire, iar eu nu vreau sa imbatranesc deocamdata, in ciuda a tot (probabil voi fi o batranica de 60 de ani, cu tenisi rosii, blugi si rucsac negru, pe jumatate ancorata in realitatea varstei a treia si cu cealalta jumatate alergand cu gandul tineretii). Asa cum un moment din viata te poate imbatrani cu 10 ani, altul te poate intineri cu tot atat, iar eu am trecut prin ambele transformari. Da, am crescut. Am fost in iad si, in ultima instanta, am revenit prin propriile forte. Sunt puternica, mai puternica decat am fost vreodata, dar totusi vulnerabila. La inceputul verii am spus, mai in gluma, mai in serios, ca vara asta va fi the summer of me... si, culmea, asa si e. Pace! :)

          P.S. - Singurul motiv pentru care am reusit sa-mi scriu gandurile este ca, dupa mult timp si dupa o lupta crancena cu o alergie stupida care m-a tinut vreo patru zile cu chipul desfigurat si picioarele atat de umflate ca nu le mai simteam si ma deplasam cu greu, azi am spus stop munca, stop agitatie, stop nesomn, stop tot si m-am odihnit. Am stat mai mult in pat si am citit sau m-am jucat cu cei mici, m-am odihnit la pranz si rezultatele se vad: pot sa merg mai bine, chipul nu imi mai este atat de umflat si am randament mult mai bun la lucru. Sunt mai bine si cred ca ma voi vindeca de tot in urmatoarele 3-4 zile.

Despre cum percepe un copil lumea (Mihai Drumes)

2011-07-16T15:30:00.006+03:00

"Se vede ca in mintea copilului se faurise o lume ideala, oamenii se iubeau unii pe altii, traiau pasnic, scaldandu-se in apa calduta a fericirii. [...] Si asa traiau pana la adanci batraneti, cand venea moartea sa-l ia altundeva, intr-o imparatie, foarte departe, dincolo de nori. Nici cu muritul oamenilor nu era ceva prea lamurit, dar stia ca viata are un capat. Si acum, toata cladirea inchipuirii lui se surpa din temelie, zdrobita de cruzimea unei fapte." Mihail Drumes, din romanul Cazul Magheru, 1942

Eu sunt nimic

2011-07-14T05:28:00.002+03:00

Am stat şi m-am gândit... eu sunt nimic. Fizic, sunt construită din apa şi alte zeci sau sute de elemente chimice răspândite prin tot universul şi prin toţi oamenii din jurul meu (am putea fi cu toţii fraţi). Desigur, e posibil ca unele elemente din mine să fi venit de mai departe, din altă galaxie, dar sunt la fel de multe şanse ca, la fel ca mine, şi altcineva să se tragă tot din acelaşi loc îndepărtat. Am ochi căprui şi păr şaten. Nimic deosebit aici, din contră, împart trăsăturile astea cu milioane de oameni, milioane de femei. Acum sunt un nimic furnica, că doar trăim într-un furnicar. E oarecum deranjant. Poate pentru că vin de departe nu suport aglomeraţia şi prefer să stau mai retrasă. Şi ştiu sigur că sunt mulţi ca mine. Am un oarecare talent, dar... ca mulţi alţii. Nu am încă în mine copaci şi frunze şi pământ şi gâze, dar am praf de stele şi pulbere fină, fină, din aceeaa colorată în roz, galben şi turcoaz. Ca mulţi, mulţi alţii. Sunt atât de nimică încât, sincer, mă mir de ce nu mă destram la o simplă adiere de vânt. Mă văd lovită de vânt, împrăştiată, rupându-mă în multe bucăţi, păsări negre, fumurii, fără viaţă, care se duc aiurea în văzduh... Acolo s-ar pierde (nimeni nu ar sări dupa ele să le prindă, nimeni nu ar vrea, nimeni nu ar putea oricum, pentru ca vântul le-a dus prea sus). Acolo s-ar pierde şi ar dispărea până nu ar mai rămâne nimic din nimic. The end.

Poezii pentru omul care a murit pe intuneric (1)

2011-07-13T07:05:00.000+03:00

ROMANŢA CORBULUI
de Ion Minulescu

Pe ţărmul nalt şi drept -
Hotarul, de unde-ncepe necuprinsul
Imperiu-al apelor albastre
Cu-atâtea felurimi de pete,
Al apelor ce dimineaţa sunt verzi,
Iar seara violete -
Un corb a poposit spre seară,
Şi-aşa, cum sta pe malul mării,
Orbit de albastrele noianuri,
Muiate-n purpura-nserării,
Parcă-i sositul care-aşteaptă să vină şi-alţi întârziaţi...

Şi-n seara-aceea-n care-apusul
Părea mai trist ca-n alte seri,
Iar soarele părea că pleacă să nu mai vină niciodată,
M-am dus să-mi plimb pe ţărm urâtul
Şi biata-mi inimă,-mbibată
De-amaru-otrăvilor sorbite din gura-amantelor de ieri...
Dar corbul mi-a ieşit în cale
. . . . . . . . . .
Pe ţărmul mării nalt şi drept,
Ca şi pe-o margine de groapă,
Veghea un cioclu-naripat,
Şi cioclul m-a privit o clipă,
A dat din aripi
Şi-a zburat...
Şi parcă mi-a şoptit în treacăt :
- Bine-ai venit... De când te-aştept!

(apărută în Viaţa literară şi artistică, I, nr.7 din 25 februarie 1907)

Despre iubire, libertate si viata (citate preferate din Jane Eyre - cartea, nu filmul)

2011-07-10T18:21:00.001+03:00

Jane Eyre, adaptarea din 2011, pe care am
vazut-o pana acum de vreo 4 ori deja. :D

         "...you have rather the look of another world. When you came on me in Hay Lane last night, I thought unaccountably of fairy tales, and had half a mind to demand whether you had bewitched my horse: I am not sure yet."
         "No."
         "I thought not. And so you were waiting for your people when you sat on that stile?"
         "For whom, sir?"
         "For the men in green: it was a proper moonlight evening for them. Did I break through one of your rings, that you spread that damned ice on the causeway?"
         I shook my head." The men in green all forsook England a hundred years ago,” said I, speaking as seriously as he had done. “And not even in Hay Lane, or the fields about it, could you find a trace of them. I don’t think either summer or harvest, or winter moon, will ever shine on their revels more."
         Mrs. Fairfax had dropped her knitting, and, with raised eyebrows, seemed wondering what sort of talk this was.

____________________________________

"Do you never laugh, Miss Eyre? Don't trouble yourself to answer, I see you laugh rarely; but you can laugh very merrily; believe me, you are not naturally austere, any more than I am naturally vicious. The Lowood constraint still clings to you somewhat; controlling your features, muffling your voice, and restricting your limbs; and you fear in the presence of a man and a brother or father, or master, or what you will... to smile too gaily, speak too freely, or move too quickly; but, in time, I think you will learn to be natural with me, as I find it impossible to be conventional with you; and then your looks and movements will have more vivacity and variety than they dare offer now. I see at intervals the glance of a curious sort of bird through the close-set bars of a cage; a vivid, restless, resolute captive is there; were it but free, it would soar cloud-high."

____________________________________

"I sometimes have a queer feeling with regard to you--especially when you are near me, as now: it is as if I had a string somewhere under my left ribs, tightly and inextricably knotted to a similar string situated in the corresponding quarter of your little frame. And if that boisterous channel, and two hundred miles or so of land come broad between us, I am afraid that cord of communion will be snapt; and then I've a nervous notion I should take to bleeding inwardly."

____________________________________

"Do you think I am an automaton?... A machine without feelings? And can bear to have my morsel of bread snatched from my lips, and my drop of living water dashed from my cup? Do you think, because I am poor, obscure, plain, and little, I am soulless and heartless? You think wrong!... I have as much soul as you... and full as much heart! And if God had gifted me with some beauty and much wealth, I should have made it as hard for you to leave me, as it is now for me to leave you. I am not talking to you now through the medium of custom, conventionalities, nor even of mortal flesh; it is my spirit that addresses your spirit; just as if both had passed through the grave, and we stood at God’s feet, equal, as we are!"

____________________________________

"I am no bird; and no net ensnares me: I am a free human being with an independent will..."

Aşteptând-o pe Cireşica :)

2011-07-05T01:21:00.002+03:00

Cireşica este o fetiţă... încă nu ştim cum va fi, dar vom vedea peste foarte, foarte scurt timp. O aşteptăm cu mare nerabdare şi cu dor de joacă, numai să o scoată odată domnul doctor din burtica mamicii ei, ca să vadă şi iezii mei cum arată o fetiţă-bebeluş (că băiat am mai văzut).

Da, băiat-bebeluş au mai văzut, dar cu toate astea, mintea lor frumoasă de copii tot crede că imediat ce ies bebeluşii din burtică sunt şi gata de joacă. De fiecare data le arat cât de mici sunt de fapt bebeluşii nou-născuţi şi le spun că sunt fragili, că nu pot vorbi şi nici merge, că nu stau nici în poponeţ, dar ei raman cu aceeaşi întrebare şi nedumerire: dacă era bebeluşul prea mare să mai stea la mămica în burtică, cum adică nu e mare să se şi joace? :D

Vorbe frumoase despre mine

2011-07-04T19:21:00.005+03:00

Pentru ca (unii din noi) traim o viata in care mai degraba vedem partile rele decat cele bune, si atat de mult le vedem si ni se scot in evidenta, ajungem sa ni le amplificam singuri. Azi am trait un sentiment frumos, vindecator. Am intrat pe mami.ro si acolo pe undeva am gasit, desigur, horoscopul mamicilor si copiilor. De obicei nu citesc asa ceva, dar azi sunt obosita si am nevoie de ceva usor, care sa ma amuze. Nu era un horoscop pe zile, ci pe tendinte, adica arata cum e o mamica dintr-o anumita zodie. Desi nu pot pune mare pret pe asa ceva, m-am recunoscut in descriere si mi-am dat seama ca tocmai de partile astea frumoase uit mereu.
Postul asta e pentru mine, ca sa imi amintesc singura ca pot fi si buna (desi, spre deosebire de text, eu nu sunt nici pe departe o mamica ideala). :)

Aceasta zodie iti ofera calitatile care te recomanda ca o
mamica ideala: esti rabdatoare, iubitoare si mereu atenta
la nevoile copilului tau. Acestea decurg insa mai mult dintr-o
prietenie absoluta cu puiul tau, decat din abilitatea de a-i fi
parinte.

Din momentul in care paseste in aceasta lume, parca simti
odata cu el bucuria descoperirilor si durerile care il framanta.

De altfel, copilul din tine are mult mai multe de spus decat in
cazul altor zodii. Esti mai putin conectata la realitate si mai
degraba preferi sa te joci de dimineata pana seara cu puiul
tau. Imaginatia si creativitatea adanc inradacinate te fac
sa vezi lumea prin ochii unui copil si sa te bucuri de fiecare
miracol al vietii.

Ii vei invata pe cei mici importanta indeplinirii viselor, a
increderii in intuitie si in perceptia unor forte care exista
dincolo de lumea reala. Le vei transmite sensibilitatea la
perceperea subtilitatilor, dar sa nu crezi ca ii poti minti la
nesfarsit. Pe masura ce vor creste, micutii isi vor da singuri
seama ca incerci sa eviti realitatea si sa-ti construiesti o
lume ideala imaginara. Ai grija sa te ancorezi ferm in realitate,
dincolo de capacitatea de a visa. Pana la urma, cineva trebuie
sa ii invete pe cei mici cum sa-si indeplineasca responsabilitatile
cotidiene, sa aiba un program de facut temele si sa participe
la mesele in familie.

Dat fiind faptul ca energia ta se consuma de cele mai multe ori
intr-o lume paralela, pe care o explorezi alaturi de copilul tau
prin joaca, indeplinirea unor mici treburi gospodaresti va fi
un exercitiu bun. Vei vedea ca in curand armonia si unitatea
familiei vor defini caminul vostru.

Que pasa? The summer of... me

2011-07-01T01:59:00.002+03:00

         De azi lucrez iar pentru patron - nu ştiu de ce, dar cuvintul patron mă duce cu gândul la stapânii de plantaţii de cafea sau bumbac, adică cu gândul spre telenovele... :)) Voi fi, oarecum, 50% free, dar voi fi legata de un contract si voi avea termene fixe şi foarte, foarte strânse. Evident, va trebui să dau din mine tot ce pot şi încă o dată pe atât, iar pe primul loc va fi o şi mai bună organizare a timpului... nu ştiu dacă e posibil aşa ceva, pentru că deja făceam şi 3 lucruri de-odată, dar va trebui să pot şi mai bine de atât. Momentan sunt optimistă.
         Oricât de ciudat ar părea, printre lucrurile menite să mă ajute să fiu şi mai organizată, se numără obligativitatea de a urmări un serial, mai precis o telenovelă (sunt oarecum sătulă de documentare, pe care le privesc ziua cu cei mici, iar seriale sf sau medievale nu mai sunt - me very sad, aşa că am nevoie de ceva uşor încât să mă facă să scap de stres şi să mă adoarmă - ce e mai bun decât o telenovelă :))))))). Cred cu tărie că ideea că va trebui să urmăresc ”ceva” la o oră anume mă va impulsiona să-mi termin treburile mai repede, deci să fiu organizată mai bine. Să vedem ce-o fi... până acum am reuşit să fac asta numai de 2 ori - o dată voit, a doua oară din pură întâmplare şi în celelalte dăţi am uitat complet. :D Având în vedere toate astea, e posibil să schimb şi să mă uit pentru a 10-a oară la seriile Seinfeld sau să aleg vreun serial sf. Încă mai deliberez.
         Peste toate astea, sper, SPER din toată inima să mai am loc pentru copii. Şi când zic asta nu mă refer la o oră petrecută pe canapea cu un ochi la ei şi unul la tv... Am anumite obiective pe care mi le-am propus cu Mihai şi vreau să le dezvolt amândurora latura creativă - asta şi pentru că, după mai mult de 4 ani de adormire, ceva din mine pare că se trezeşte încet, încet şi îmi aduc aminte de mine, Lavinia-cea-singuratică-şi-tăcută care picta, care desena, care visa mai mult, care scria (prostiile mele... dar erau ale mele)...
         Pe lângă asta poate, poate reuşesc să mă ocup şi de proiectele mele. Poate.

         Ăsta de mai jos e episodul din Seinfeld, numit The Summer of George. Deşi nu voi petrece următoarele luni precum George, ăsta e unul din preferatele mele.

Home Alone

2011-06-24T22:08:00.002+03:00

          Tocmai ce au plecat copiii la părinţi mei, tot aici în Bucureşti, dar în cealaltă parte a oraşului. Vin de abia duminică seara. Mă aflu aşadar în faţa unei mini-scurte-vacanţe şi... nu ştiu ce să fac cu ea.
          De fapt de făcut am ce să fac, numai că m-am trezit stând cu ochii în gol pe fotoliu. E tare ciudat şi neobişnuit să nu fie gălăgie în casă, să nu vină vreunul din ei după mine la 5 minute după ce am plecat în altă cameră, să nu îmi ceară ceva sau să nu mă întrebe ceva, practic la câteva minute. Este dubios de ciudat, atâta încât m-am trezit oarecum blocată, fără să ştiu ce să fac mai departe...
          Îmi dau seama acum că o parte din mine e pregătită non-stop să le facă faţă, că sunt precum o maşinărie mereu băgată în priză, gata de acţiune. Ori acum butonul s-a oprit. Stop. Kaput. Nu mai am ce cuvinte să explic, ce pahare cu apă să dau, ce pipilituri să spăl, ce certuri să dezamorsez, ce desene să le mai pun şi să le traduc, ce cărţi să mai citim. Pauză. La vreo două ore de când au plecat mi s-a făcut dor de ei şi am zis că măine seară mă duc şi eu. Mda, poate că sunt dependentă de ei... Mă simt blocată, într-un fel paralizată, pentru că mereu sunt setata să fac ceva anume. Iar acum, nimic.
          Aşa că mă găsesc în fotoliul mare de piele, într-o linişte copleşitoare, atât de linişte că îmi aud gândurile (şi la cât de neobişnuit e asta, aproape că mă sperie).
          Mâine mă duc să desenez pe pereţi, aşa că mă voi relaxa. Şi sper să îmi treacă melancolia şi teama de noua şi scurta libertate. Din când în când, e extraordinar de bine să îmi pot auzi gândurile.

Nostalgii #1

2011-06-23T12:48:00.007+03:00

Uneori, ca azi de dimineaţă spre exemplu, mi se face dor de penumbra, liniştea, răcoarea şi mirosul de cărţi vechi dintr-o sală de bibliotecă. Să mergi să cauţi o carte anume sau să nu cauţi nimic în mod special şi să le alegi după o imagine, o descriere, o frază din-ăuntru, după un simţ care te atenţionează că e cartea ”aia” pe care trebuie să o citeşti.

PS - Aflu că în sectorul în care stau nu mai sunt decât 5 biblioteci, toate prea departe de casă, deci greu accesibile. În liceu şi facultate eram înscrisă a vreo 5...

Cum i-am învăţat pe copii despre bani

2011-06-15T21:01:00.001+03:00

          Mihai şi Maria ştiu că nu le luăm mereu jucării. Îi luam cu mine la cumpărături numai când erau bebeluşi, apoi nu, tocmai pentru a evita situaţiile incomode, ţipetele şi istericalele lui ”Vreau aia!”... Unui copil mic este greu să îi explici că nu ai bani să iei toate dulciurile sau jucăriile dintr-un magazin şi că sunt suficiente alea din coşul de cumpărături - nu va înţelege niciodată.
          În cazul lui Mihai, am simţit că în jurul vârstei de 2 ani e capabil să înţeleagă problema, că banii îi primim numai dacă muncim şi că trebuie să îi cheltuim pe anumite lucruri. I-am mai explicat că banii nu vin la noi aşa, din aer. Tati trebuie să lucreze pentru clienţi, motiv pentru care nu trebuie să îl deranjeze în timpul zilei, şi că, atunci când termină treaba, clienţii îl plătesc. Mami primea bani de la poştaş, o dată pe lună. Aşa că dacă cerea ceva (biscuiţi cu ciocolată sau vreo maşinuţă) şi se întâmpla să nu mai avem bani pentru prostioare de genul ăsta, în nici un caz nu îl amăgeam. Discuţiile decurgeau cam aşa (repet, niciodată în magazin, pentur că nu îl luam cu noi, ci acasă):
          - Maaami vleau o masinusă...
          - Ţi-am luat una când am luat banii, îţi aminteşti?
          - Dal mai vleau...
          - Mihai, tu ştii că mami ia banii atunci când vine nenea poştaşul (sau în varianta cu tati, atunci când îl plătesc clienţii). Atunci când am avut, ai văzut că ţi-am luat o maşinuţă (primeau câte o mică jucărie şi 1-3 cărţi în fiecare lună) şi cărţile alea pe care le citim acum. Dar din banii ăia trebuie să luăm şi mâncare şi pamperşi şi hăinuţe... Data trecută când am primit bani, ţi-am luat, acum trebuie să aşteptm să vină din nou.
          Noi obişnuim să le luăm celor mici o dată pe lună sau la două luni câte o jucărie nouă şi cărţi sau reviste, pe care le primesc acasă. Fiind obişnuiţi aşa, li se pare ciudat să primească cadouri sau să le cumpere cineva ceva pe stradă, motiv pentru care nici nu cer nimic.
          Vara de obicei îi duc la părinţii mei pentru 2-3 săptămâni, în celaltă parte a Bucureştiului. Mi-a povestit tata că o dată se plimba cu el prin piaţă şi Mihai nu a cerut nimic, deşi au trecut pe lângă o tarabă cu jucării; el a vrut să îi ia un cadou şi Mihai a fost foarte surprins. Ăsta este un exemplu pozitiv.
          Exemplu negativ, care poate da peste cap toată educaţia mea, este cel cu sora mea mai mare. Ea i-a cam luat la un magazin gen 39 din cartier de 1 2 3 ori şi cei mici s-au obişnuit. A fost greu apoi să revină la normal...
          Alt exemplu prost este cumpărarea jucăriilor în parc. Copiii vor dori mereu câte ceva, ori dacă mergi zilnic... iai toată taraba. Noi am luat mereu câte 1-2 jucării de acasă şi am evitat taraba (musai, cât sunt mici!). Nu s-a întâmplat să ceară decât de 2-3 ori şi atunci am avut discuţia de mai sus.

Sfârşitul primului an de grădiniţă. Serbarea.

2011-06-15T00:59:00.002+03:00

          Joia trecută, pe 9 iunie, am avut serbare la Mihai la grădiniţă... evident, pentru că numai el merge. Ha. Şi ca nu cumva să nu obosească copilaşii, în ziua aia au stat acasă. Cu toate astea, am jonglat bine cu ei; la 13:00 au mâncat şi au apucat să doarmă 2 ore. Dacă Mihai nu dormea, ar fi fost catastrofal... Oricum a fost greu, pentru că miercuri Mihai a căzut lat pe asfaltul zgronţuros din curtea grădiniţei şi şi-a julit bine cotul, coapsa şi genunchiul, motiv suficient ca să îmi dau seama că încă e mic şi nu trebuie să îl mai las afară decât cu pantaloni sub genunchi. Prin urmare, pentru că buba din genunchi era proaspătă şi încă îl durea, nu a suportat pantaloni lungi, aşa cum ar fi trebuit să poarte, la fel ca ceilalţi băieţi.

          Poezia despre albine
          A avut de zis o poezie pe care nu a vrut nici un moment să o repete cu mine acasă. Stâlcea primul vers şi apoi şi pe al doilea, dar recita din poeziile celorlalţi copii. Evident, nu a ştiut poezia ca pe apă, cum se spune, ca ceilalţi copii, dar puţin mi-a păsat mie de poezie, sincer. Oricum, era frumoasă, cu insecte.

Pe-o crenguţă stau ciorchine,

O mulţime de albine

Şi ţin sfat, aşa se pare,

Ce-or fi vrând să facă oare?

Să ghicim nu-i greu acum,

Iată-le în zbor la drum,

Vezi, din floare-n floare aleargă

Mierea dulce s-o culeagă.

Dansurile: valsul şi căluşarii
Pe urmă a urmat un vals pe melodia Once upon a December din desenul animat Anastasia. Trebuiau să se ţină de mâini şi apoi fetele să se învârtească... şi încă nişte figuri. Evident, nu toţi au reuşit să facă.

Apoi au ieşit pe hol, doamna le-a prins clopoţei de marginile pantalonilor, o mămică sau bunică care împărţea pălării după o listă de preferinţe personale, nu după rând (în ideea de a nu lăsa copii să se îmbulzească) s-a catadicsit în cele din urmă să îi dea şi lui Mihai una şi apoi au format şirul. Mai întâi au intrat fetele, care au avut costume foarte frumoase. Apoi băieţii şi atunci a început veselia. Mihai era bosumflici la dansul ăsta (că în general, mai erau şi alţii bosumflaţi, probabil obosiţi). În cele din urmă, când m-a văzut că îi fotografiez şi că râd, a zâmbit şi el.
Ca o paranteză, pentru dansul căluşarilor, a trebuit îmbrăcat după model: pantalon negru, lung, cămaşă sau tricou alb şi vreo 2 metri de bandă tricoloră lată, înfăşurată în jurul trunchiului.

          Dacă la poezii părinţii au stat la locul lor şi au făcut poze civilizat, la dansuri parcă o luaseră razna. Adică de unde înainte au stat la 2 m de copil, acum mergeau aproape lângă ei, la jumătate de metru, ca să le facă poze. Doamna răguşise deja cerând să facă loc copiilor şi să facă linişte... Dar nu-i aşa, dacă două mame se întâlnesc şi şed pe o bancă, nu mai contează că e serbarea plodului şi trebuie să-şi ţină ciocul, ele dau din gură acolo înainte ca morile stricate, taca-taca. La un moment dat nici nu s-a mai auzit muzica. Lipsă totală de civilizaţie la majoritatea părinţilor, din păcate.

         Diploma
         La final au primit toţi diplome de absolvire.

Ăsta a fost finalul primului an de grădiniţă pentru Mihai, un an cu bune şi cu rele, în mare parte rele. Şi, din câte am aflat de la doamna educatoare, de la anul va fi şi mai rău, pentru că vor fi peste 30 de copii în grupă. Adică de trei ori mai mult decât prevede legea. :)

Dietă vs. reţetă. Slăbitul meu fericit.

2011-06-14T20:53:00.004+03:00

          Am o lene în mineee. De fapt se vede, nu am mai scris pe blog la fel de des, iar asta nu e din cauză că nu aş avea ce... că am cu tonele. Chef însă nu mai am. Scriu acum pentru că mi-e foame de chestii dulci pe care nu le am la îndemână şi trebuie să fac orice ca să îmi abat gândurile. :D
          Scriu aşadar despre prima mea încercare adevărată de a slăbi. Sau mai bine zis, de a adopta un stil sănătos de viaţă.
          Mai toată viaţa mea de până acum 4 ani am fost slăbănoagă. Foarte.

          Mai exact am avut mereu 1,78 şi 57 kg. Foarte rar 60 şi atunci cu stări de greaţă. Eram un om activ - mergeam aproape zilnic pe jos, uneori mai făceam vreo 30 de minute de sport pe zi (tae bo), dar asta mai mult ca să o învăţ şi pe nepoata mea să facă mişcare şi, prin unele weekenduri fericite mai scăpam cu bicicleta prin parc (pe vremea aia nu erau atât de mulţi câini, parcă). Toate astea le făceam pentru că îmi plăcea; aşa era felul meu de a fi. De mâncat, mâncam orice, fără limite: adoram cartofii prăjiţi, ciocolata, sarmalele şi îngheţata şi le mâncam fără nici o problemă pentru că niciodată nu se depunea nimic.
          Apoi... am rămas însărcinată cu Mihai.
          Ştiu că azi se pune mare preţ pe o dietă corectă în timpul sarcinii, legume şi fructe multe şi bla bla bla, că se zice că dacă eşti gravidă nu e musai să te îngraşi. E suficient să vezi ”vedetele” care au trecut prin asta, unele reuşind să rămână la fel de suple (ele ştiu cu ce sacrificii sau poate nu) şi altele fiind puse la zid pentru că s-au îngrăşat (cel mai relevant e cazul Nicoletei Luciu; nu că aş fi urmărit în mod special, dar când văd că un coate-goale de ”jurnalist” îşi dă cu părerea despre cum ar trebui sau nu să arate o femeie în timpul sarcinii sau după naştere mă cam enervez). Acum e moda cu gravidele slabe şi sunt ridicate la maaare rang de zeiţe. Or, fi, nu zic nu... dar eu nu am fost aşa. Nu am putut.
          Când eram însărcinată cu Mihai aveam o foame în mine de speriat. Mâncam la două ore, practic. Şi cel mai rău era că dacă nu mâncam mi se făcea rău. Aşa că am fost o fericită mămică... cu vreo 15 kg în plus.

Asta este una din fotografiile mele preferate. Era 19 august 2007, Mihai avea numai 3 zile şi eram acasă, acasă la părinţii mei. Mi-am făcut singură fotografia, eram numai eu şi puiuţul meu mic, adormit, în fosta mea cameră, printre lucrurile mele. Era cald afară, dar atât de răcoare şi bine înăuntru, ca în toate casele vechi, din cărămidă, iar vântul călduţ umfla perdeaua. Ador poza asta.

Iar adevărul e că puţin îmi păsa de ele. Nu aveam nici timp, nici chef de sport, iar vorbele că ”lasă să vezi tu că slăbeşti numai cât te plimbi cu căruciorul prin parc sau cât alergi după el” nu au funcţionat. Oricum, nu mă interesa prea tare subiectul şi simţeam că metabolismul îmi va redeveni cel de dinainte.
Apoi, sarcina cu Maria a picat taman la fix.

Evident, orice idee care îmi venise legată de un eventual abonament la o sală sau un regim alimentar mai sănătos, au zburat pe fereastră. Se părea că eu cea sprinţară nu mai eram prin zonă şi nu mai aveam cum să apar prea curând.
Timpul a trecut apoi, cu variaţiuni de greutate înspre plus. Şi se simţeau.

Cu doi copii mereu legaţi de mine, nu aveam timp liber deloc, darmite pentru sport... şi chiar dacă ar fi fost să îmi aloc 30 de minute pe zi de sport făcut în casă, preferam să petrec minutele alea făcând ceva cu cei mici, decât să mi-l dăruiesc mie - că a fost bine, că a fost rău cum am făcut, nu ştiu. De dietă nu se putea vorbi, pentru că nu pot să ţin aşa ceva. Cred că a fost un moment în care am ajuns la 80 kg. Şi spun asta fără să mă plâng. Ştiam că am o problemă, deja începusem să nu mă mai simt bine în pielea mea şi era un semn de alarmă. Eu, care aşa slăbănoagă cum eram odată, căram greutăţi şi puteam să urc pe munte, ajunsesem să gâfâi cu sacoşele (grele, ce-i drept) de cumpărături.

          Anul acesta, nu ştiu sigur cum şi de ce, dar bănuiesc că are legătură cu faptul că Mihai a intrat la grădiniţă, am început să simt că cei mici au mai crescut, sunt mai independenţi şi că mă pot ocupa, în sfârşit, şi de mine.
          Zis şi făcut.
          În primul rând, am început să mănânc cu adevărat. Trei mese pe zi. Pentru că înainte, programul haotic pe care îl aveam, şi care gravita total în jurul celor mici, nu îmi permitea nici măcar să mănânc liniştită, la masă, 15 minute, masa mea principală şi de cele mai multe ori singura, era seara, după ce se culcau cei mici... iar asta e dezastruos pentru organism. Acum am început să îmi fac şi mie un ceai şi două sandvişuri dimineaţa şi să le strecor pe tava cu mâncare a celor mici, ca să mâncăm împreună, am început să îmi iau şi ceva de mâncare la prânz, tot ca să mănânc împreună cu ei, apoi să îmi iau o gustare pe la 8 seara. Încerc să nu mănânc după ora 20. Şi aşa, mâncând, am mai slăbit un pic. Asta în condiţiile în care tot mai mâncam dulciuri. Mănânc orice, dar cu măsură şi, în timp, sper să pot ajunge să migrez spre o dietă hipocalorică - mi se pare cea mai puţin restrictivă pentru cineva pofticios ca mine.
          Ziceam mai sus că sunt moartă după îngheţată. Aşa e... era. Citind despre alimentaţia actuală şi din cauza alergiei lui Mihai, am început să fiu mai atentă şi am ajuns, acum, să salivez la propriu după nu-ştiu-ce prăjitură îmbietoare sau mezel (mirosul ăla nenorocit mă omoară!), dar să nu mă pot atinge de nimic pentru că îmi vin în minte imediat porcăriile pe care le conţin... şi îmi fac greaţă. Un fel de iubire-ură. :))
          Nu o să devin radicală şi să trec pe raw food pentru că nu îmi plac extremele de nici un fel şi cred că cea mai bună cale e cea de mijloc, dar da, mâncăm mai multe legume şi fructe, nu mai mâncăm carne procesată de când D a făcut o reţetă de ”salam” de casă şi nici dulciuri nu prea mai băgăm, iar atunci când o facem sunt de cele mai multe ori chestii sănătoase, iar excesele sunt rare. Acum sunt într-un proces de schimbare şi, pentru prima oară după mult, mult timp, simt că redevin eu.

IN THE COLD NIGHT de Yuan Mei

2011-06-13T03:14:00.001+03:00

Reading in my book this cold night,
I have forgotten to go to sleep.
The perfumes have died on the gilded bed-cover;
The last smoke must have left the hearth
When I was not looking.
My beautiful friend snatches away the lamp.
Do you know what the time is?

(Yuan Mei, poet chinez, 1715-1797)

Christopher Priest : Lumea inversă

2011-06-12T03:00:00.008+03:00

          A trecut cam multişor timp de când am citit cartea asta şi nu îmi dau seama de ce nu am scris despre ea, pentru ca mi-a placut la nebunie. E una din cărţile care m-au surprins; deşi îmi părea plictisitoare la început, s-a dovedit a fi una din cărţile alea care zguduie din temelii tot ceea ce ştim noi despre realitate (realitatea din carte, desigur, in care ne montam mintea ca sa traim mai bine povestea).
          Lumea inversă a lui Christopher Priest este inversă numai pentru noi, cei care citim. Pentru cei din carte, este perfect normal să trăiască într-o uriaşă navă, un fel de oraş-vagon care înaintează mereu pe şine pentru a ajunge un punct optim în spaţiu, punct care se deplasează şi el mereu. Rămânerea în urmă sau avansarea dincolo de el, înseamnă, oricum, moarte. Lumea lor este bine organizată şi structurată, naşterile sunt controlate, iar fiecare ajunge să facă parte dintr-o ghildă anume şi îşi aduce contribuţia la înaintarea oraşului. Eroul cărţii însă... ajunge să schimbe tot.
          Dincolo de faptul că Priest conturează perfect această lume stranie, până la cele mai mici detalii, povestea devine acaparantă spre final, culminând cu momentul în care oraşul nu mai are cum să înainteze, moment de blocaj total pentru locuitorii săi. Aş îndrăzni să spun despre carte că este un fel de parabolă despre nişte grupuri care trăiesc şi acum, în timpurile noastre după reguli proprii, foarte stricte.
          Mi-e foarte dragă Lumea inversa a lui Christopher Priest, foarte dragă... e una din puţinele care m-au surprins într-o aşa măsură, că m-a bulversat total cu finalul. Iar asta e ceva, pentru că, de obicei, intuiesc destul de uşor finalurile cartilor.

Perioada lui "Ce înseamnă?"

2011-06-06T16:40:00.003+03:00

          De câteva zile, Mihai mă întreabă zilnic, de zeci de ori, Ce înseamnă... diferite cuvinte.
          Dacă perioada lui De ce? (care a fost fix acum un an, în iunie 2010, când avea 2,9 ani, si despre care am scris aici), a trecut relativ repede, asta şi din cauză că la fiecare întrebare de-a lui îi răspundeam de cele mai multe ori atât de complet, că nu mai avea ce să întrebe mai departe, dar şi pentru că i-am oferit toate informaţiile despre lucrurile şi obiectele înconjurătare încă de când era micuţ, fără să întrebe el, sunt curioasă acum cât va dura perioada asta a lui Ce înseamnă...?.
          Aşadar, Ce înseamnă? Şi când îi răspund, ia un cuvânt din răspunsul meu şi formulează altă întrebare, mai departe. Cel mai lung şir de acest gen a fost din 5 întrebări, care ne-au dos departe de întrebarea originală.
          Cel mai ciudat e că întrebă despre cuvinte care descriu lucruri, obiecte, fenomene cunoscute... presupun că trece acum, la 3,9 ani printr-o etapă de fixare a noţiunilor, altfel nu îmi explic.
          De exemplu, a întrebat de la Ce înseamnă ...minge, ...băiat, ...fetiţă, ...femeie, ...ureche, ...cucoană, ...nene, ...câine, ...balansoar, ...elefant, ...foc, până la Ce înseamnă ...mare (ca dimensiune), ...apogeu, plus alte noţiuni mai abstracte.
          Evindent, îi răspund de fiecare dată cât mai complet pot. Mă şi mir de unde îmi vin definiţiile astea, toate fix pentru nivelul lui şi al Mariei, care, evident, îl copiază. Oricum, e de bine. Toată tărăşenia asta nu face altceva decât să le îmbogăţească vocabularul, să fixeze noţiunile pe care le ştiu deja şi să le dezvolte logica.

          O dată mi-a explicat el mie, punându-mi mâna în dreptul gurii. Ne uitam la Dumbo şi era scena de circ în care clovnii trebuie să stingă un incendiu.
          - Dal şe înseamnă foc?
          Eu am înghiţit în sec. Era a zecea întrebare de gen pe care mi-o pusese şi, sincer, habar nu aveam cum să îi explic ce înseamnă focul. M-a ajutat el, imediat.
          - Stai, stai, nu zişe! Zic eu!
          - Bine, spune tu...
          - Păi focul este apa aia fierbinte care ne arde.
          M-am uitat la el cu drag şi mi-am dat seama că, avea dreptate pe de o parte: focul se unduieşte ca o apă, în film părea că şi curge...

          Altă dată, priveam un album de artă cu picturi (trebuie să spun că lui Mihai îi plac picturile, mă pune mereu să i le explic şi e şi mai fascinat de statui... ). Nu mai ştiu sigur la ce pictură eram, dar i-am spus ceva de o cucoană.
          - Ce înseamnă cucoană?
          - Cucoană e un alt fel de a spune doamnă. Înseamnă acelaşi lucru.
          - Ce înseamnă doamnă?
          - Doamnă este un nume cu care ne adresăm unei femei.
          - Şi ce înseamnă femeie?
          - Păi... femeie este o fetiţă care a crescut mare.
          A tresărit şi cu un zâmbet laaaarg s-a uitat la mine:
          - Femeieee!

Întrebari stupide #4

2011-06-02T22:58:00.000+03:00

Oare ce ne îmbătrâneşte cu adevărat? Trecerea anilor? Sau micile trădări, scuipaturile, reproşurile, regretele?

Scufiţa Roşie (editura Prut, 2008)

2011-06-02T00:16:00.000+03:00

Cu foarte mare plăcere scriu despre cartea asta pe care o consider ca fiind (şi) a mea. E prima carte câştigată la un concurs pe facebook, tocmai de 8 martie, la care trebuia să spunem ce poveşti mai citim copiilor. A fost un concurs pe baza de like-uri dar am câştigat fără fraudă, după cum se vede din imaginea de mai jos (cele doua like-uri nu sunt de la cunoscuţi). Acum sunt si eu uimita de faptul că în 24 de ore, numai 3 persoane au votat la concurs, dar în fine, asta a fost.

Cartea a venit foarte rapid, neaşteptat de repede, chiar a doua zi, adusă de poştaş şi nu a trebuti să plătesc nici o taxă. Aşadar cei care au organizat concursul au fost serioşi (spre deosebire de alţii, de la care aştept şi acum cartea, după 3 luni).

Scufiţa Roşie de la Editura Prut este o carte foarte haioasă. Culoarea coperţilor spune totul, dar şi conţinutul e pe măsură. Coperţile sunt cartonate şi buretate, iar paginile din carton lucios. Îmi place mult imaginea în relief a Scufiţei de pe copertă şi triunghiurile din colţuri, care îi dau un aspect de album de poze.

Înăuntru, ilustraţiile sunt frumoase şi haioase. Am descoperit un lup şugubăţ cu şapcă, am râs cu lacrimi la imaginea modernă a bunicii, care stă în pat citind o revistă, bea ceai cu degeţelul mic ridicat şi are bigudiuri, iar vânătorul... e ceva şi cu vânătorul.

Povestea e uşor adaptată la vremurile noastre, nu crează imaginile oribile cu bunica şi fetiţa mâncate de lup şi se termină frumos. Enjoy!

Invazia dinozaurilor (de casă)

2011-05-31T09:26:00.000+03:00

Asta-i trupa de asalt, restul aşteptau chemarea la luptă din cutia lor.

SPETEAZA de Marin Sorescu

2011-05-30T18:36:00.001+03:00

Scaunul meu cu spetează

Are o inimă vitează,

Când mă vede-n preajmă, vai,

Numai ce răcneşte ”Stai!”

Spăimântat m-aşez şi scriu,

Că de frică îi cam ştiu.

Şi-i o larmă de rezbel:

Scărţâi eu, scârţâie el.

Biscuiţi spiralaţi

2011-05-29T00:38:00.002+03:00

         Scriam zilele trecute că Mihai nu mai vrea să mănânce sandvişuri la grădi şi că trebuie să îi dau altceva. O soluţie erau biscuiţii, aşa că mare mi-a fost fericirea când am găsit reţeta asta. Biscuiţi spiralaţi sunt buni-buni de tot, mai ales că arată şi bestial.
         Prichindeii au văzut pozele, şi-au dat acceptul aşa că, după somnicul de după-amiază, au venit să mă ajute în bucătărie şi ne-am apucat de treabă; adică eu cu treaba şi ei cu gustatul zahărului şi făinii :D.
         Am modificat niţel reţeta astfel: am pus unt în loc de margarină, am scos coaja rasă de lămâie şi esenţele, deşi aici mai fac şi eu rabat uneori (foarte rar, pentru că mă uit pe eticheta sticluţelor şi îmi piere cheful de arome de tot felul). Aşadar...

         I n g r e d i e n t e:
         200 g unt moale
         150 g zahăr pudră
         1 ou
         1 praf de copt
         400 g făină
         3 linguri cacao

         P r e p a r a r e:
         - untul se freacă cu zahărul până iese o cremă pufoasă
         - se adaugă oul întreg şi se omogenizează
         - se adaugă făina, amestecată în prealabil cu praful de copt, şi se frământă până iese un aluat moale, pufos şi care se dezlipeşte de marginile castronului (eu nu fac aluaturi care necesită frământare pentru că nu îmi place cum se lipeşte coca de palme, dar asta e singura !!! reţetă pe care am făcut-o şi în care este precizată exact cantitatea de făină de care e nevoie ca să iasă aluatul calumea fără chin)
         - aluatul se împarte în două şi una din jumătăţi se amestecă bine cu cele 3 linguri de cacao; fiindcă acest aluat ies emai gros, se poate umezi puţin cu esenţe, după gust
         - se întind două foi grose cam de 3 cm, se aşează una peste cealaltă, se rulează cu grijă şi se bagă la rece: reţeta originală spune că 30 de minute la frigider, dar la mine nu s-au răcit suficient, aşa că le-am băgat 3 minute la congelator şi au ieşit perfect
         - se taie felii de 5-6 mm care se aşează în tavă, pe hărtia de copt; fursecurile nu trebuie îngrămădite pe tavă, aşa cum am făcut eu în pozele de mai jos, pentru că ele cresc şi se vor lipi unele de altele
         - se dau la cuptor numai cât să se usuce, eventual până prind o nuanţă uşor aurie pe margini.

Ca orice biscuiţi/fursecuri cu unt, şi aceştia sunt fini şi moi şi merg de minune cu o cană cu lapte.
Mihai era nerăbdător şi mă întreba la sfârşitul fiecărei etape dacă sunt gata; când a văzut că pregătesc mixerul, Maria a exclamat la un moment dat ”Ooo trebuie să fug de aişi!” şi a zbughit-o.

Hansel şi Gretel (Crişan, 2003)

2011-05-28T17:02:00.000+03:00

Cartea asta mi se pare atât de veche încât mă mir că o mai am. Este de fapt a nepoatei mele care avea cam 7 ani când a primit-o; iată că prichindeii mei au moştenit-o când au mai puţin de jumătate din vârsta ei. :)

Această ediţie a poveştii Hansel şi Gretel este o adaptare şi a apărut în 2003 la editura Crişan. Cartea are un format măricel, dar nu e grea, aşa că se citeşte bine (la noi asta e important: citim de cele mai multe ori culcaţi şi trebuie să ţin carţile în sus). Coperta e dintr-un carton uşor, iar paginile sunt lucioase. Ilustraţiile sunt frumoase şi viu colorate.

Aş putea să spun că am crescut cu cărţulia asta. I-o citeam nepoatei mele M, aşa că ai mei sunt al doilea rând de copii cărora le citesc. Ciudat este că dacă atunci când i-o citeam lui M nu mi se părea nimic ciudat, acum povestea mi se pare înfricoşătoare. Mă bagă în sperieţi: părinţi care îşi abandonează copiii în pădure, baba care îi ademeneşte şi vrea să îi mănânce... Numai că cei mici nu văd lucrurile ca noi; norocul lor că nu ştiu atât de multe lucruri ca noi.

Ilustraţiile oferă un prilej bun şi de a devia de la poveste. Noi de fiecare dată când citim stăm să analizăm şi imaginile şi cu această ocazie le explic una-alta. Povestea celor doi copilaşi e bună pentru a-i învăţa ca nu toate lucrurile frumoase sunt şi bune şi că nu trebuie să aibă încredere niciodată în străini - evident, nu le-am spsu niciodată că părinţii i-au abandonat pe Hansel şi Gretel, ci că ei s-au pierdut în pădure.

Cea mai mare ciudăţenie legată de această carte este următoarea: îi citeam povestea lui Mihai încă de când eram însărcinată cu Maria şi, ştiind că era fetiţă, îmi rămâneau ochii pe imaginea lui Gretel, care e frumoasă, întrebându-mă cum va arăta şi fetiţa mea. Faza interesantă e că Maria mea seamănă cu Gretel din povestea asta, de la trăsăturile feţei şi pielea albă-albă până la ochii albaştrii şi părul şi sprâncenele blond-roşcate. :)

Când a sosit vara

2011-05-28T16:01:00.003+03:00

Nu ştiu când a sosit, dar e deja aici. Nu neapărat pentru că e cald - acum e cald rău şi primăvara -, ci pentru că azi am mâncat primele cireşe din pomii din curte. Bănuiam eu că a venit de zilele trecute, când mi s-au uscat rufele afară într-o oră numai. Şi trebuie să spun că îmi place, aduce a boierie... Întind rufele afară şi le iau uscate după o oră, copiii aleargă ca bezmeticii prin curte după pietre, câine, mături, furnici şi alte gâzulici, D culege primele cireşe şi le mâncăm cu poftă, iar eu stau la umbră şi citesc. Şi miroase frumos. A linişte şi fericire.

Baby mine

2011-05-26T09:28:00.002+03:00

Frederik Pohl : Poarta (Nemira, 2008)

2011-05-26T02:51:00.007+03:00

Poarta de Frederik Pohl, cu titlul original Gateway, este primul volum din saga Heechee, care a apărut în colecţia Nautilus Science Fiction la editura Nemira în 2008 (eu mi-am cumpărat-o în ianuarie 2011).

Cartea este recomandată de premiile SF importante pe care le-a luat - Hugo, Nebula, Locus şi John W. Campbell Memorial, dar şi de către autorul ei, care spune că este cea mai bună carte pe care a scris-o vreodată. Pe mine nu astea m-au atras şi recunosc, cu greu mă atrage vreo serie de cărţi, mai ales la ritmul în care apar la noi... Din fericire, avem deja primele trei cărţi din serie, singurele apărute la noi, deocamdată. Oricum, motivul pentru care m-am urnit într-un final să le citesc ţine de faptul că m-am trezit într-o bună zi că am tot cumpărat cărţi în neştire, dar că la capitolul citit rămăsesem în urmă, aşa că mi-m promis să nu mai cumpăr nimic până nu le termin pe cele pe care le am deja în micuţa mea bibliotecă.

Dar destul cu vorbăria...

Frederik Pohl prezintă în Poarta povestea lui Robinette Broadhead, de departe din viitor. E o vreme în care oamenii s-au extins şi pe alte planete apropiate şi în care, la un moment dat, s-au descoperit pe Venus nişte tuneluri construite de o civilizaţie misterioasă. Despre civilizaţia Heechee nu se ştie nimic în afară de faptul că au lăsat în urmă câteva artefacte, nave pe care oamenii nu stiu cum să le controleze şi o bază spaţială de pe care acestea pleacă şi la care se întorc singure, un fel de poartă spre restul universului. Numai că fiecare plecare din Poartă este ca ruleta rusească: aşa cum e posibil să găseşti artefacte de pe urma cărora să primeşti bonificaţii substanţiale şi să trăieşti bogat până la adânci bătrâneţi, la fel e foarte posibil să nu te mai întorci niciodată. Rob Broadhead ajunge la Poartă, se acomodează cu mediul acesteia, se îndrăgosteşte, pleacă cu câteva nave, trăieşte o dramă... iar toate astea ni le povesteşte chiar el, sub forma unor amintiri aduse în discuţie în timpul unor şedinţe de psihoterapie. Dap, un sf cu şedinţe de psihoterapie... Şi trebuie să spun că arată interesant terapia în viitorul ăsta.

Deşi pare că am povestit multe, nu e aşa. Povestea este complexă şi are un ritm alert care m-a făcut să nu las cartea din mână - practic, am citit-o în 2 zile. Acum am trecut la cartea a doua a seriei şi pot spune că e la fel de interesantă. Iar finalul este... este extraordinar. Me, very very happy.

Pioneers. Won. Again

2011-05-25T09:04:00.000+03:00

mai multe, aici si aici

Bătăile de la grădi sau Cum se schimbă părerile

2011-05-24T13:36:00.003+03:00

Ce frumos e ca dintr-o curte de grădiniţă în care mai sunt vreo 15 mămici şi trei educatoare, să fi singura care vede că ”al tău” se apără de cineva, să te apropii şi să vezi că e caftit. Evident, cel mai mare câştiga, dar mi-a plăcut că, aşa mic cum e, s-a apărat până în ultimul moment, atât cât a putut. Culmea, tocmai de ”cel mai bun” prieten al lui. Şi asta, tocmai când eram mulţumită că lucrurile păreau că iau o întorsătură bună. Ei bine, nu. Şi ajunsă acasă, ghem de nervi bine ascunşi şi camuflaţi aflu că e vina mea, că eu am insistat să cresc copilul aşa, ”să fie bun”, să dea din jucării fără crizele pe care le fac alţii, să îi accepte pe ceilalţi oricum ar fi, să nu dea ”nume” sau porecle după defectele fizice, să nu se bată, să nu tragă de păr, în general să evite violenţa fizică. Mi-e silă.

Pacheţelul pentru grădiniţă sau alte variante de meniu

2011-05-24T11:18:00.002+03:00

Mihai e la o grădiniţă cu program redus, pe care am ales-o pentru că este cea mai apropiată de casă, evident. Am ales programul redus şi din cauza mâncării pe care ar fi trebuit să o servească acolo, aşa cum e în cazul programul prelungit. La 8 ore, copiii primesc la gustarea de la ora 10, prânzul şi gustarea de după-amiază, mâncare preparată şi/sau cumpărată de personalul grădiniţei. Nu că nu aş avea încredere, dar... nu vreau să risc. Invariabil ar fi primit napolitane, prăjituri sau alte minuni, aşa că am zis ”pas” din start. Aşadar, e de datoria mea să îi fac un pacheţel cu sandvişuri pentru gustare...

Dacă la început mai mânca, acum deloc. Am încercat tot felul de chestii, şi de orice preţ... de la cel mai ieftin caşcaval până la cel mai scump, cărniţe preparate în fel şi chip... Nu şi nu. Zilele trecute a venit cu mâncarea întreagă acasă. Aflu după trei zile că el mânca covrigei de la prietenul lui, A. Pfuaaa, ce-o fi zis maică-sa... Ok, not good. A doua zi i-am dat la pachet chec făcut de mama şi stixuri - astea îi plac. A mai mers.

Sincer, nu îmi place deloc că mănâncă numai stixuri (chiar dacă sunt cu susan, nu cu sare sau arome dubioase), dar nu am ce face, alternativa ar fi să nu mai mănânce nimic de dimineaţă la 8 când bea laptele acasă, până la ora 13:00... Aşadar, îi voi face biscuiţi, fursecuri, cozonac, alături de care îi voi da stixuri din morcovi şi gogoşari, care îi plac la fel de mult şi pe care probabil le voi înfăşura în plastic. Poate şi castraveţi, dar nu ştiu dacă vor rezista 2 ore la temperatura camerei... În fine, voi încerca. Mizez pe faptul că îi plac legumele, ca să contracarez într-un fel dulciurile. Nu pot decât să sper că e una din toanele lui legate de mâncare, aşa că mergem înainte pe calea asta.

În sfârşit, am învins la Pioneers

2011-05-24T00:57:00.001+03:00

Când vine vorba de jocuri, sunt prinsă. Clar. La creme de la creme a fost acum 3 ani şi, când am jucat un Warcraft cu Mihai de câteva luni în braţe, apoi vara trecută, când am încercat Thebes şi apoi Coloniştii din Catan, acum vreo 5 săptămâni. În afară de rarele vizite la prieteni sau în vacanţa anuală, noi nu ne permitem jocurile astea, în principal din lipsă de timp - nu ne permitem să pierdem nopţile jucând, nopţile fiind singurele când am putea să jucăm, pentru că cei mici dorm duşi. Daaaar... să trăiască Linux-ul! Sistemul ăsta are atâtea programe şi jocuri gratuite, că era imposibil să nu fi dezvoltat cineva vreun simulator de board-game. Desigr, există. Varianta Linux pentru Coloniştii din Catan se numeşte Pioneers şi este absolut gratuită. Poţi crea serverul tău şi să joci cu computerul sau poţi juca în reţea. Fun, fun, fun. Nu prea am avut timp de jucat până azi, dar după tot stresul ultimelor zile, mi-am permis o zi mai relaxantă şi am jucat până am uitat de mine... am învins şi computerul, aşa că mă declar pregătită pentru o confruntare reală cu D, jucător cu vechime mai mare.

Mai jos, jocul câştigat. Imaginea se poate mări, ca să se vadă mai bine. :D:P

Fiinţele mele din ocean. Carte cu sclipici (Flamingo GD)

2011-05-23T17:38:00.003+03:00

Fiinţele mele din ocean, carte cu sclipici de la editura Flamingo GD este potrivită pentru copilaşii de 1-3 ani.

Cartea este de format relativ mic (cam cât un caiet obişnuit), e cartonată dar uşoară, rezistentă; şi paginile sunt cartonate, iar imaginile sunt realizate prin tehnica tăierii, cu inserţii de plastic strălucitor... numai bun să atragă privirile prichindeilor.

Atenţie însă! Decupajele arată minunat, dar sunt şi punctul slab al cărţii; Maria a băgat frumuşel degetele prin ele şi a traaaaas, ca să vadă mai bine auriul de după coral, după cum se vede din imaginea de mai jos.

În carte sunt prezentate animale marine şi un scafandru, culorile de bază plus auriul şi argintiul (asta nu am mai văzut în nici o carte de până acum), numerele şi diferite moduri de joacă pornind de la imagini.

Când i-am învăţat despre auriu şi argintiu, au fost curioşi. Mihai a întrebat: ”Şe sunt astea?” ”Sunt culori”, i-am răspuns, deşi nu eram prea sigură de mine. ”Şe culori?” ”Păi auriul este galben strălucitor, iar argintiul este alb strălucitor, ca atunci când bate soarele puternic.”

Cartea oferă o ocazie bună să îi învăţăm despre mediul acvatic, despre vieţuitoarele sale şi despre cum putem noi, oamenii să ajungem la ele. Mihai a pornit un fel de joc de-a ascunselea cu animalele marine din imagini; unul din noi întreba ”Unde se ascunde... scoica?” şi ceilalţi doi căutau cu privirile şi răspundeau - câştiga cine zicea primul.

Prezentarea scafandrului cu elementele de bază ale echipamentului sunt importante pentru ca cei mici să înţeleagă că noi, oamenii, nu putem intra în apă oricum, aşa cum mergem pe uscat, ci avem nevoie de un tub de aer şi o mască specială. ”Dal de şe, mami?” ”Fără tubul cu aer nu putem să respirăm sub apă. Vezi furtunul care iese din tuburile de aer si îi intră în gură? Pe acolo respiră el aerul. Masca ajută ca să nu intre apă în ochi”.

Joacă împreună, din nou

2011-05-23T13:45:00.002+03:00

Că tot povesteam aici cum s-au jucat ei pentru prima dată împreună, dar fără ţipete şi zbierete şi supărări... iată că minunea s-a întâmplat şi azi, după ce l-am adus pe Mihai de la grădi.

S-au jucat aşa frumos cam vreo oră, când a venit vremea prânzului. Doamne, ce linişte a fost în casă, nu îmi venea să cred. Hhhhhhptiu, să nu-i deochi. :)) :D