Ce fel de mama sunt, in viziunea lui Mihai

Veneam spre casa zilele trecute, de la hipermarket. Eram cu copiii si, de data aia, era si Daddy cu noi. Si nu mai stiu cum vine vorba, ca Mihai spune:

- Tu esti Tati, Aducatorul De Jucarii...

Dupa chipul pe care l-a afisat, tati nu parea prea multumit de caracterizare, dar nu se poate spune ca este departe de adevar copilul, ba chiar deloc. Evident simtindu-ma lasata pe din-afara si dorind sa vad cum ma percepe si pe mine, l-am intrebat cine sunt eu... S-a gandit nitel, dar a raspuns categoric:

- Tu esti Mami, Cea Care Face Mancare Gustoasa...

Well, am zambit si am ras, dar mi-a cazut nitel stramb. Dintre toate lucrurile pe care le fac, a retinut ceea ce mie mi se pare cel mai putin important. Nu sunt mami care le citeste seara, care face atacuri ale artei cu ei, care ii duce la lac, care la gaseste desene animate frumoase, care face castele din carti, care face puzzle si joaca cu ei jocul cu piratii, care ii invata tot felul de lucruri ori mami care ii duce la tot felul de evenimente interesante (expozitia de dinozauri, miting-ul aerian).

Desigur, e bine ca e si asa. E mai bine decat sa fi fost mami care striga dupa ei ca nu si-au strans jucariile, care ii pedepseste cand se bat sau care nu ii lasa sa se joace cu lucrurile periculoase, oricat de mult ar plange ei si s-ar tranti pe jos... Si asta e interesant, pentru ca imi vine in gand faptul ca poate a ales "activitatea" legata de mine care ii face absolut cea mai mare placere. :)) Si ma pune pe ganduri iar, pentru ca, sincer, nu vreau sa fiu numai mami care aduce mancare - asta poate face oricine.

Este, asadar, o diferenta intre cum ne vedem noi si cum ne vad copiii. Nu m-as fi gandit niciodata sa ii intreb cine sunt eu pentru ei - in mod amuzant, desigur, intr-o joaca de-a cautatul de nume de supereroi. Si pentru ca vreau sa ma tina minte pe perioada copilariei pentru toate lucrurile pe care, adevarat, le fac mai rar decat le aduc mancare, simt nevoia sa schimb ceva, undeva. Ce anume? Pai... sa fac mai mult.

Lav

Trimiteți un comentariu

1 Comentarii

  1. hmmm, interesant. chiar ai dreptate ca copiii percep altfel decat ne asteptam noi sa o faca dar, daca ne analizam si pe noi si ne amintim de copilarie vedem ca si noi percepeam altfel lumea. asa ca ... cel mai interesant e sa ii intrebam :) . avem multe de invatat.

    RăspundețiȘtergere