Din dor de vară şi de verde...

AMIAZĂ LA MĂRŢIŞOR

de Nicolae Dragoş

1983

                              Ca-ntr-o oglindă tulbure copacii
                              S-au scris în vagi contururi pe-ntinderea livezii
                              În slăvi îşi duc, prin cântec, pitpalacii
                              Bemolii duioşiei şi-n aprig drum diezii.

                              Grădina, vis al verii, se leagănă-n albine
                              Stau fluturii de strajă în cumpăna amiezii.
                              Cireşii te îmbie: "cerceii dulci, hai, vezi-i",
                              Iar gureşele vrăbii stâlcesc aceleaşi rime.

                              Pelerinaj fantastic - popoare de gângănii
                              Cosaşi ce-ascut un sunet pe iscusite gresii
                              Furnici cărând grăunţe în nevăzute sănii
                              Vulturi cu ochi avizi de crâncene impresii.

                              Din amintiri, vechi abur se mlădie prin plante
                              Urcând, secret, arome de crini semeţi şi frezii.
                              Într-un amvon de iarbă, ceremonii galante,
                              Mătănii fac cuminţi, ăn dansuri albe, iezii.

                              Abia văzut în umbra unui nuc cu seva tare
                              Un Demiurg pictează hârtiile livezii...