Ma doare capul, ma dor si niste masele, in general ma dor toate. Am mult de lucru, mi-ar trebui cateva zile libere ca sa termin si as face-o cu drag, ca sa nu las impresia gresita - desigur, nu le pot avea :) - vreau sa fac multe, sunt obosita si nu apuc pana la urma sa mai fac nimic. Parca ar fi povestea vietii mele, cu oboseala cu tot. Umblu cu ochii umflati, privesc si ascult lumea de undeva de departe, nici nu mai am chef sa ies din casa (tocmai eu, care pana acum ceva timp voiam sa ies zilnic!). Am uitat si de eclipsa de sambata... eu, sa uit vreodata de o eclipsa... sa nu ies noaptea la 2, 3, 4, orice ora, afara sa vad... asta e clar un semn. De rau. Putina lume cu care intru in contact mi se pare absurda, condusa de inversunari lipsite de importanta vitala, mult prea zgomotoasa, cu frustrari mari si tendinte spre violenta care izbucnesc si la cel mai mic declic. Eu sunt calma, in sfarsit, si iata ca lumea a devenit inversul meu. Culmea ironiei, as putea spune. Tocmai acum, nu ca mi-ar pasa prea mult. Vreau numai sa ma bag in pat sub plapuma si sa stau la intuneric si cald si sa hibernez. Ma intreb daca oi fi fost urs intr-o alta existenta...
0 Comentarii