Remember Me (2010)

Băi şi tocmai când ziceam şi eu să mă uit la un film romantic cu oameni frumoşi, să mai schimb gustul trist lăsat de ultimele filme, dau la Remember Me. Suntem ciudati rau, ca oameni. Ne freaca la tichie atat de rau faza cu moartea, ca trebuie sa facem tone de tomuri de poezii si romane despre moarte, apoi kile de filme la fel. In fine, m-a socat un pic finalul, de asta sunt un pic mai dura.

De fapt, Remember Me e un film foarte ok, despre tineri si oameni ca noi. E chiar socant cat de normali par. Si mai este si despre familii destramate, despre lucruri intelese gresit, despre dragoste, depre parinti si copii, despre simtul dreptatii, despre pareri de rau si despre durere.

A fost ciudat sa vad un film nou in care se joaca bine si asta a fost o surpriza placuta. Finalul insa e socant, cel mai imprevizibil sfarsit pe care l-am vazut vreodata (nu vreau sa ma laud, insa sunt foarte putine filmele pe care nu le-am ghicit) si a iscat multe controverse - nu neaparat pe buna dreptate, dupa umila mea parere. Cu toate astea, e un film bun. Realist, socant si bun.


(posterul, de aici)