A : amintiri, aberatii si aspiratii

Azi noapte stateam cu cei mici in camera, astaptand sa adoarma, pe locul meu de pe canapea si ma uitam pe geam la bradul inalt, care se framanta in bataia vantului rece. Mi-am amintit ca acum trei ani si un pic, stateam tot acolo, aproximativ in aceeasi pozitie, cu Daddy dormind bustean langa mine, pregatindu-se pentru o zi de mahmureala crancena, cu Mihai de numai 1 luna in burtica si ma uitam la acelasi brad batut de vant. Si visam aproximativ la fel. Intre timp am facut doi copii, Daddy s-a upgradat la varianta 2.0 si a renuntat la obiceiurile lui nesanatoase (dar la toate!), eu am imbatranit, categoric, insa incep sa visez la fel de mult ca atunci, in ciuda faptului ca vecinul si-a inaltat casa si nu prea mai pot sa vad la fel de mult cer ca acum trei ani... Dar si noi am mai construit o veranda si un birou in fundul gradinii si am plantat ceva copaci ca sa nu se vada de la etajul lui cum stau eu tolanita pe canapea si visez la stele verzi (si inghetate).

Apoi, dupa ce adorm muciosii (dupa trei luni in care am reusit sa ii tin sanatosi au racit si ei, misterios) ma duc sa mananc inghetata de nuci de care mi-a luat Daddy drept cadou; nu mi-a mai luat carte ca a citit ca am inceput 7 carti asa ca nu a avut sa ma tenteze cu o a opta (si uite asa se intorc unele lucruri importiva mea). Nu-i bai, buna rau si inghetata, am gustat un pic din ea si am intors-o pe toate partile. E amuzant cum, dupa ce si-au dat si romanii seama cum sta treaba cu E-urile, nu se mai gaseste nici o eticheta care sa aiba vreun E scris la ingrediente, am verificat de mai multe ori si la mai multe produse; acum gasim numai arome, arome si iar arome... Si urasc si mai mult compania D****e, printre altele, cu iaurturile lor cu tot, pentru publicitatea agresiva pe care o fac pe canalele de desene animate pentru copii. E atat de demn de dispret si jalnica munca lor asidua de a-si vinde porcariile apeland direct la naivitatea si curiozitatea copiilor... [Daddy da cu apa rece pe mine; cand ma enervez pentru ceva, tastez cam tare si laptopul asta drag la care scriu, e bijuteria lui. Ok. Serenity now. Serenity... now!]

A, si probabil ca voi lucra ceva si voi bea un pahar cu sampanie. Nu obisnuiesc, dar avem de sarbatorit vanzarea proiectului la care lucram. O sa o iau apoi de la capat, dar imi plac inceputurile. Noaptea asta de iarna miroase a un nou inceput. O sa imi fac si alt design pentru blogul asta pe post de jurnal cu marunt si incert rol anti-depresiv. Imi place negrul, l-am facut asa cand am pierdut un suflet drag care a luat cu el o parte din mine si probabil ca tot negru va ramane, asa am decis, pana cand rana se va inchide, macar un pic. Dar idei am cu gramada. Timp mai putin. Timp o sa am la pensie. In America batranii isi iau Cadilac si se muta in Florida. Cadilacurile pensionarilor nostrii sunt autobuzele si Florida, tot orasul asta batran. Poate ma apuc sa continui "romanul" pe care l-am inceput in liceu; da, ma apuc sa continui ce am inceput... tot asa, ca parte a terapiei. Pe lista mai e si un proiect de carte pentru copii la care ma gandesc deja de mult. Si vreau sa fac poze din nou, am descoperit ca mi-a lipsit mult asta.

Am cam multe de facut. Si categoric nu sunt o super-mama, nici macar o super-femeie. Ha ha ha!... sau ca sa inchei tot in nota A, asa cum am inceput si continuat apoi: Aha aha aha!

Trimiteți un comentariu

2 Comentarii