Code is poetry zice Wordpress-ul si o stiam si eu, de ceva timp deja, de cand incepusem sa ma joc prin blogger. Numai ca acum, cu php, js si restul minunilor, "ma joc" la un alt nivel si sa fiu a naibii daca nu e genul ala de "poetry" care ma prinde si nu ma mai lasa, si ma trezesc ca e iar aproape 7 dimineta si in 2 ore se trezesc copiii si nu am terminat ce aveam de facut pentru ca mereu gasesc ceva si mai misto de implementat si ma intreb daca mai are rost sa ma culc pentru ca stiu ca ma voi trezi in 2 ore cu fata curioasa a lui Mihai la 2 cm de fata mea umflata de prea putin somn si imi zic ca e probabil mai bine sa mai lucrez ca sa termin pana la sfarsitul anului si sa ii dau drumul sitului la care lucrez.Probabil ca poti invata cate ceva toata viata. Probabil ca am devenit un geek (Daddy a recunoscut), dar deocamdata sunt gata sa admit numai ca am devenit mai ciudata... din moment ce eu ma gandesc la cum as putea pozitiona meniul dropdown mai bine in timp ce le dau copiilor de mancare sau la cum sa fac sectiunile de feature articles in timp ce ma uit la un film cu Daddy...
2 Comentarii
Devenim cu totii, cred ca tine de maturizare. Io incerc sa invat un pic mai mult Ubuntu. Si am facut Diablo 2 sa mearga, me smart.
RăspundețiȘtergereBleah maturizarea asta... imi vine sa imi iau campii cand aud cuvantul asta, tocmai pentru ca stiu ca ea e de vina pentru multe lucruri care se intampla cu mine si care ma transforma fara sa imi dau seama... plus ca la anul fac 30 de ani... rezulta plina criza existentiala...
RăspundețiȘtergereProbabilc a am nevoie de o bataie buna ca sa imi revin. :))))